2,765 matches
-
mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Radu Cosașu, Gheorghe Crăciun, I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui dicționar, expediați grosolan, minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict. La fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P. Cernat. Dan C. Mihăilescu e la fel de categoric: , Pe cât de mari sunt meritele dicționarului, care beneficiază
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
profesional în context, precum Gabriela Omăt, Florin Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana Sorescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, Dorina Grăsoiu, Andrei Nestorescu, Dan Mănucă, Mariana Vartic, Daniel Cristea-Enache... pe-atît de urît sare-n ochi je m'en fiche-ismul coordonatorului general distribuind accentele, verdictele și spațiile". Dacă P. Cernat vorbește, în aceeași linie, despre ,filtrul canonic al coordonatorului general" și despre ,partizanate și subiectivisme excesive", Ion Simuț găsește ,inevitabil" (în cel mai pozitiv comentariu la DGLR ) faptul că ,cel mai vulnerabil e sectorul de
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
că totul e o minciună, ei o repetau însă până la exasperare, jucând un rol într-o piesă sinistră. Ancheta n-avea nici un sens căci adevărul fabricat într-o noapte era stabilit dinainte, uneori modificat în noaptea următoare până coincidea cu verdictul convenabil puterii bolșevice. Era produsul unei perversiuni care fusese imposibil de anticipat. Așadar A.K. s-a eschivat, ba, mai mult, s-a scuzat că trebuie să plece și a întrerupt vizita. După ce și-a sedimentat impresiile despre întâlnire, care
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
lucrare de critică. Nu, firește, am mai spus-o, una care să despartă apele, nefiind, autorul ei, amator să facă din trecutul afînat și pestriț un îndreptar în alb și negru. De ce rămîne, pînă la capăt, un ,aprod" care citește verdicte moi, cumpănindu-și bine cuvintele, e de aflat din argumentul cărții, unde se vede ce vrea, de fapt - ca să recurg, zîmbind, la formula magică a ,hermeneuticii" de școală - să spună scriitorul. Și va să spună, vorba lui Voronca, ,je" sont
Colaj din rame și coperți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11295_a_12620]
-
le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela nu poate fi citită exclusiv dintr-un puct de vedere etic. Elogiile și injuriile umbraliene au o anumita frivolitate și inconsistenta. Verdictele bio-bibliografice nu sînt urmate ori precedate de demonstrații elaborate și serioase, ci "se justifică", de cele mai multe ori, doar prin spectaculosul formulării. "Spiritele" și vorbele de duh țin loc de dovezi și conexiuni silogistice. Francisco Umbral se referă mai ales la
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
să-i zîmbească ironic și nervos, în același timp, unui tînăr. Nu e cazul să spunem, ca la orice aniversare, că Șerban Cioculescu rămîne un scriitor extrem de actual, că a scris texte memorabile. Cioculescu nu este autorul care să dea verdicte pentru istorie, care să încerce să-l prindă pe autor într-o frază, care să irosească spiritul poveștii (fie ea și un studiu critic) pentru un tîlc, pentru o formulare aforistică. Amănuntul este cel care îl interesează pe Cioculescu, detaliul
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
infirmat de reprezentanții celui mai important centru de seismologie din Europa, cel de la Strasbourg. Concluzia acestora: cutremurele nu se pot prevedea, așadar psihoza despre iminența unui cutremur devastator în Estul Europei e nejustificată. În orice țară normală, după un asemenea verdict ar trebui să vină cîteva demisii de onoare. * Printre cei care s-au lăsat luați de nebunia cutremurului, scrie JURNALUL NAȚIONAL, a fost delegata Episcopiei Argeșului la Spitalul Județean din Pitești. Duminică 11 august, cuvioasa delegată i-a anunțat pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
de a ne preveni de altfel prompt asupra reînnodării unei tradiții locale cunoscute, alta decît cea a Filmografiei adnotate. Spre deosebire de tandemul I. Cantacuzino - B.T. Rîpeanu, în noul cuplu auctorial domină complexul protocronist, cu funcția suplimentară nedeclarată, de întîmpinare a eventualului verdict al compilației: "În plan mondial, acea carte românească de cinema (frumos spus despre tomul din 1989 - s.n., n.n.) deschidea seria unor volume înrudite conceptual, consacrate centenarului cinematografului din 1995 (...), lucrări (care - n.n.) au apărut în Franța, Germania, SUA, Marea Britanie ulterior
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
crimă, la un bal, acolo va dansa, va dansa până la demență, vrând parcă să scoată din sine pe cel care comisese crima, va dansa purificându-se și numai după aceea, purificat de dansul ca o moarte de sine, va accepta verdictul legilor umane: ștreangul. APRILIE, 1989 Lumina începe să se ridice peste întunericul de cenușă, și asta se întâmplă ca în fiecare an: cu o violență nouă, plină de energie. Totul poate deveni peste noapte verde, acel verde numai al Nordului
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de această instanță, mă înspăimântă să descopăr acolo prea mulți soți - de ambe sexe - ale unor personaje politice cocoțate în fruntea țării. Ce fel de justiție oarbă o fi asta, în care soții se înțeleg din priviri, la bucătărie, asupra verdictelor ce trebuie date, nu e cazul să spun... Mă înspăimântă și cea mai recentă provocare a lui Vadim: trădat de locotenenți, părăsit de tot mai mulți fideli cărora n-a putut să le satisfacă pretențiile, cu o voce din ce în ce mai stinsă
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
azil de bătrâni, mama încearcă totul: refuză, contraatacă, tergiversează, bate în retragere, simulează: "noi voiam soluții, mama voia să discute, adică să fie cu noi. Pentru noi era vorba să rezolvăm o problemă, pentru ea - să discutăm despre asta". Când verdictul nu mai poate fi amânat, mama dorește ca măcar să lase impresia că a decis singură, că nu regretă, că trebuie doar să organizeze bine totul. Febrilă, trece la lichidarea locuinței: abandonează, distribuie copiilor și nepoților mobile și obiecte. Se desparte
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
se revarsă pe costumele acestui personaj, Corul: roșu, galben, verde, albastru, în desene stilizate, recognoscibile în intenție pentru zona de sud a Asiei. O anumită solemnitate capătă acest protagonist, punctînd clar atributele unei instanțe, la urma urmelor, destul de împietrită în verdicte și prejudecăți. Ca și ultima montare de la Teatrul Național din Cluj, L'oubli, și aici ridicarea cortinei are un impact considerabil. Acolo, noi, spectatorii așezați pe scenă, pe gradene, tot ca într-un fel de amfiteatru, vedeam o sală plină
Fluturi de Ceylon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15430_a_16755]
-
din România (Octavian Paler, Andrei Oișteanu, Adrian Marino, Ioana Pârvulescu, Augustin Buzura), sau de peste hotare (Eugène Ionesco, Monica Lovinescu, Sorin Alexandrescu). Toate aceste articole au însă, inevitabil, un set de trăsături comune: se disting nu numai prin eleganța și precizia verdictelor, dar mai cu seamă prin extrema luciditate a cronicarului și prin prioritatea acordată contextelor. O dată în plus, ni se demonstrează că, la ora actuală, arta și etica nu sînt incompatibile, ci, vrînd-nevrînd, complementare. Ultima secțiune a cărții (Jurnal la Praga
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
în pas de rac, al romanului Toba de tinichea, al ciclului Trilogia Gdanskului. "Nuvela lui Günter Grass face parte din tot ceea ce literatura germană a ultimilor ani ne-a oferit mai cutremurător și mai convingător ", își clama în termeni superlativi verdictul nimeni altul decît Marcel Reich Ranicki, precizînd că anumite pasaje ale nuvelei i-au stors lacrimi. Chiar dacă elementul lacrimogen rămîne discutabil în evaluarea calității estetice a literaturii, el este demn de luat în seamă în cazul lui Reich Ranicki. P.S.
Günter Grass și "Titanicul german" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15506_a_16831]
-
Keats și modul narativ al lui Conrad, și face dintr-o combinație atît de stranie o poveste americană fără egal." Deloc copleșit de autoritatea criticilor anglo-saxoni, profesorul timișorean nu ezită să-i ia discret peste picior atunci cînd constată că verdictele lor sînt cam trase la indigo: „Cînd, la sfîrșitul veacului trecut, Marele Gatsby s-a văzut propulsat pe locul al doilea în lista celor mai bune romane anglo-saxone din secolul douăzeci (previzibil, pe locul întîi se plasase Ulysses, al lui
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
un șurub, pe o piuliță sau motor. Niște primitivi față de masa uriașă de lucrători mecanizați ai URSS-ului. Tot scriitorul italian mai spune că acești inși înapoiați, dând prin satele rusești de portretul lui Stalin, scriau dedesubt: Aiurea. Atât doar; verdictul nostru glumeț când ceva nu-i în ordine. O dată, într-un sat, Curzio Malaparte, simpatizant al fascismului în tinerețe - se întâmplă să vadă un portret și mai mare al dictatorului pe fundalul unui decor industrial gigantic. La pagina 57 a
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză rămîne posibilă. "Definitivările mă sperie", spunea Milionarul". Monografia de față e un teren fertil discuțiilor, fără să piardă nuanțele unui text care refuză verdictele definitive, fie ele și de istorie literară.
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
incertitudini sub cerul înstelat și nepăsător, cu o uniformizare a identităților în corul femeilor și o orbecăială contaminantă în corul bărbaților de pe scenă, orbirea și șirul orbilor lui Breugel. Publicul este martor implicat direct în această noapte a coșmarurilor, a verdictelor sau a revelațiilor. Din nou adus pe scenă, suit pe gradene, de o parte și de alta a spațiului de joc, pe laturile cele mari ale dreptunghiului luat în stăpînire de moarte. La mijloc, între noi spectatorii, arena în care
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
morții. O înnăscută strategie îi conduce pana, în potolita lumină a unui temperament echilibrat, limpezit prin multiplele filtre ale unei profesiuni - aceea de critic și istoric literar - cu riguroase criterii de verificare a vieții ca text și a expresiei ca verdict. Dacă jurnalul-bază, din junețe ținut, s-a desfășurat liber, firesc supus zilei, în volumul memorialistic el va fi doar un fixativ cadru, într-o expunere pe capitole, deci tematică. Autor de apreciate monografii - G. Topârceanu, Duiliu Zamfirescu - de ediții - Paul
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
preferă să tacă. Pe de o parte nu merită să-și piardă timpul citind cărți fără valoare și apoi scriind despre ele, iar, pe de altă parte, evită să-și facă dușmani pe viață din scriitorii care vor primi eventualele verdicte negative asupra operei lor ca pe niște insulte personale. Din păcate puțini sînt scriitorii fără valoare care înțeleg aceste tăceri ale criticii. Cei mai mulți își terorizează criticii care au făcut greșeala să le accepte cărțile, cu telefoane la ore posibile și
Turnirul diletanților by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14163_a_15488]
-
-vă, repet, rupeți-o definitiv cu brambureala, apoi puteți să și faceți exerciții de scris, pe care să le recitiți, ca să vedeți pe nervii dvs. dacă sunt sau nu sunt suportabile. Și dacă vor fi insuportabile, să vă dați singură verdictul, sau să vă dați o lovitură ușoară, de avertisment, peste mâna cu care scrieți. (Dana Avram, Constanța)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14263_a_15588]
-
spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde omul ăsta?" Vorba lui Preda: știe el de ce... - Totuși, dragă Daniel, trebuie să recunoști că nu este tocmai comod să publici ceea ce spui tu (mă refer la verdictele negative), fără riscul de a-ți atrage, mai apoi, antipatia unora. Consideri că ești, în acest sens, un om curajos? - Nu cred că, la treisprezece ani după Revoluția din decembrie '89, o obiecție ori o rezervă critică la adresa cuiva poate
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
a provocat lui și soției sale. Alte voci se pronunță pentru publicare. Suspansul crește. Scandalul la fel, făcînd valuri mari și în apele televiziunii. Consiliul de conducere al Editurii Suhrkamp se retrage pentru a delibera cazul. Se anunță emiterea unui verdict. Sentința este amînată însă cu două zile, semn că deliberarea este dificilă. Miercuri 5 iunie, susținătorii lui Walser și ai libertății editorilor de a-și respecta fidelitatea față de vechii autori au putut răsufla ușurați. Romanul Moartea unui critic va fi
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
suna cam astfel: Cînd autorul mi-a încredințat sfios și grijuliu romanul nou-născut, arțarii aveau încă frunze. Cînd am terminat, după opt luni de chin, lectura romanului, copacii se dezbrăcaseră de frunze; moarte, ele se prefăcuseră în paginile acestei cărți". Verdictul dat de Friedrich Sieburg în urmă cu peste patru decenii romanului Halbzeit a alimentat de-atunci și pînă azi judecățile critice stereotipe pe marginea lui Martin Walser, despre care se spune că este un maestru al discursurilor echivoce. Oricum, opera
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
discursului, dintre vehemența limbajului și fragilitatea structurilor epice sau cea a personajelor. Nici judecățile critice ale lui Marcel Reich-Ranicki despre cărțile lui Martin Walser, emise de-a lungul a patru decenii, nu s-au îndepărtat în esență prea mult de verdictul dat de Friedrich Sieburg. Ciudat este că personajul din Moartea unui critic, Andre Ehrl-König, uzează de aceleași formule ca cele vehiculate în discursul public, despre autor. Or, Friedrich Sieburg nu a fost evreu, chiar dacă el a furnizat modelul criticului König
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]