6 matches
-
mări care își unesc destinele și culorile. Regiunea Salento impresionează și prin bogăția obiectelor de ceramică al căror stil diferă de la o localitate la alta, prin produsele culinare originale, diversificate, consistente și naturale, din care nelipsite sunt: fructele de mare, verdura, legumele cultivate în grădini proprii, uleiul de măsline, pizza din cartofi, frise (friselle), pâinea tradițională, de forma unor chifle, tăiate pe jumătate, uscate prin coacere de două ori, rezistente luni de zile și înmuiate în apă înainte de a fi consumate
CĂLĂTORIE ÎN SALENTO, ITALIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1396708967.html [Corola-blog/BlogPost/347734_a_349063]
-
într-un codru verde ca smaragdul, în care stâncile erau de smirnă și izvoarele de ape vergine și sânte. Printre arbori cântau privighetori cu glasuri de înger, pin cărări rătăceau umbre diafane și fericite și se pierdeau {EminescuOpVII 201} prin verdura întunecată a dumbravelor sânte. În depărtare vedeam o dumbravă de aur care, cu freamătul frunzelor sale, cânta o melodie molatecă și lină ca aceea a undelor adormite. Între toate umbrele sânte și albe numai eu aveam corp... Rătăcii ce rătăcii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
peste urechi și ochi, îmi așezai capul pe-o piatră și corpul pe-un morman de frunze uscate și adormii. Visul - o lume senină pentru mine, o lume plină de raze clare ca diamantul, de stele curate ca aurul, de verdura cea întunecoasă și parfumată a dumbrăvilor de laur - visul își deschise auritele lui gratii și mă lăsă să intru în poeticele și etern junele lui grădini. Într-adevăr că muntele pe care dormeam mi se păru una din acele grădini
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
e formată dupe modelul celei de la Versalia și este pusă în toate zilele la dispozițiunea publicului. în grădina aceasta vizitatorul are mai multe lucruri frumoase de văzut. în dosul bazenului, ce termină parterul cel mare, se înalță un amfiteatru de verdură, ce încoronează arcadele unui portic deschis, care are o lungime de 171 și înălțimea de 18 stânjeni. El datează de la 1775 și se numește Glorieta (La Gloriette). D-aici se destinde înaintea privitorului o panoramă sau mai bine o perspectivă
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
ei. Dar, aproape instantaneu, și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bellă, grațioasă, ca astra tremurândă Ce spuntă-ntîi pe ceruri era Ella de blândă. Din ochii ei azurul tot sufletul răpea, Din buză-i toată vorba "amor, amor" zicea. De fapt, franțuzismele și italienismele sunt prea multe pentru o operă poetică: verdură, mund, vermeliu, eclatant, nemic, vil, folastru, gueră, famă, donzelă, capelură, selbă etc. Și muntenismul e reprobabil: ăla, d-alea, a Românie. Depărățeanu espaniolizează (a tradus din Cancioneros de Romances și din Gil Vicente), dar în fond e un petrarchist, și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]