416 matches
-
de la delicat la vehement. Clepsidra și nisiparnița sunt într-adevăr simboluri ale acestei muzici. Este acesta un zgomot pe care spre a-l percepe sunt necesare, firește, urechi fine." (Jünger, 138) Octavian Nemescu preferă gnomonul, "obiect vertical, de pildă o vergea, a cărui umbră slujește de indicator solar." (Jünger, p.47) Lucrările sale recente se articulează în cadrul ciclului numit "Stările timpului și spațiului". Fiecărei ore a zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
spus A/ văzându-mă deodată lângă ea.// surorile schimbau/ priviri cu înțeles/ peste măștile lor de tifon/ când două mâini au redeschis matricea/ născătoarei mele/ și m-au culcat din nou în ea.// un foșnet uscat/ printr-un lan de vergele de sticlă/ se-auzeau mâinile lor cum cos/ corpul străinului/ în valea vie a mamei lui.// m-am uitat la ceas/ și i-am zis,/ cu vocea ei: bună seara.// bună dimineața,/ mi-a răspuns,/ absentă,/ cu vocea mea.". O
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
cu care arăta planșele agățate pe pereți și apoi dezvolta pe tablă câte o porțiune despre care trata În lecția respectivă, desenând după cum am spus, nemaipomenit că ne Întrebam de ce nu s-a făcut pictor. În acest timp nuiaua sau vergeaua, dar de fapt prăjina de alun, stătea rezemată de tablă. După ce termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Am spus totul dintr-o răsuflare, oftând apoi ușurat. În clasă era o liniște mormântală, iar Crețu Încă nu Își revenea: Inimă... pompă... pompițe... pompuțe...pompulețe... treci la loc mârlane, trii... Și În trecere a vrut să mă miluiască cu vergeaua, dar cum pe vremea aceia eram și slab și agil, l-am fentat. Plictisit, dar și amuzat, căci se și vedea povestind În cancelarie cu humorul lui Întâmplarea (căci avea humor când povestea, nu atât prin ce, cât cum povestea
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
dulce prin care pătrunde viața”; pătrunderea săgeții deschide o ușă Și o intrare pentru dragoste. Imediat ce mireasa primește săgeata iubirii, imagistica se deplasează de la tragerea cu arcul la încântarea nupțială<footnote Ibidem, IV, 128.2-7. footnote>. În omilia a doisprezecea, „vergeaua divină sau Duhul” este cea care creează rana. Ca Și Sfântul Apostol Pavel când se bucură de rănile sale, mireasa își exprimă acest sentiment într un mod oximoronic: frumoasă rană, rană de laudă, vindecătoare lovitură<footnote Ibidem, XII, 365.12-366
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
să scape). In aer se adună grele premoniții - Veniamin devine mirele unei demonice și grotești păpuși de cîrpă, în același timp rigidă, cu „chip de ceară", obiect monstruos și mireasa hărăzită - „prin corpul de cîrpă și picioarele lipite trecea o vergea de fier care îi dădea rigiditatea", „căpăta de departe o oarecare eleganță". Dar toată această concentrare a demonicului rămîne suspendată, stare a lumii înseși, o dată cu dispariția păpușii. Bîlciul, lumea de la capătul liniei de tramvai, nu este decît o altă înfățișare
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
și vreau să-i tragem una grozavă! Conu Nicu își aduse aminte că băiatul s-a rușinat mai întâi, văzându-l pe taică-su, coscogeaminte munte de om, stând aproape gol, ca o paparudă, cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca ursul ăla purtat de țigani la panorame. Păros-păros și cu un burdihan pe care nu-l cuprindea cămașa, prea scurtă și prea îngustă. Parcă
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
de făină și-i îmbrîncește Se trezesc iar adorm se trezesc iar adorm Tu le pari o fîntînă despicată de-un crin enorm De-aici începe poezia scrisă anume ca s-o citești Pentru-a putea să străbați c-o vergea de cleștar În mînă printre ciuperci otrăvite nesfîrșite povești...
De-aici începe... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11114_a_12439]
-
aici metaforă nu e doar o simplă figură de comparație, ci un mijloc de-a crea o identitate: Gîndul și trupul tău de lup îmblînzit/ mersul și pragul pe care-l călci/ miros a ciuperci mari, albe/ adunate pe o vergea în pădure/ și copacii te găsesc de-al lor/ pietrele de rîu față ouă porumbe/ șarpele uscat pritocit între două fălii de lut/ iese copt din noi/ către o dublă realitate,/ mișuna căldură în pămînt ceresc/ focul spulberă cetina tînără
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
lor despre film să se poată ajusta. Nu-și dădea seama dacă asta avea vreun sens. Ei nu puteau simți bătaia de inimă a imaginilor proiectate la această viteză. Vocabularul lor despre film, credea el, nu se putea adapta la vergele de perdea, inele și ochiuri. De ce, vreun avion de prins? Se credeau serioși, dar nu erau. Și, dacă nu ești serios, nu ți-e locul aici. Apoi s-a gândit. Serioși în legătură cu ce? Cineva s-a deplasat într-un anumit
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
ar continua să vină, cinci, șase, șapte ore pe zi, săptămână după săptămână, oare i-ar mai fi posibil să trăiască în lume? Și oare asta voia? Unde era ea, lumea? A numărat șase inele. Inelele care se roteau pe vergeaua perdelei atunci când o trage jos, căzând odată cu ea. Cuțitul, tăcerea, inelele rotindu-se. E nevoie de o atenție sporită ca să vezi ce se întâmplă chiar în fața ta. E nevoie de trudă, de un efort cucernic, pentru a vedea ceea ce privești
Don DeLillo Punctul Omega by Veronica D. Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4273_a_5598]
-
aceasta dăduse raportul, că toți erau plecați la masă, aplecându-se cu o ceașcă de cafea către domnul inspector, Începuse cu un aer conspirativ: Știți domnule inspector, aici În comună este o țesătoare, una care lucrează clandestin, cuverturi alese cu vergeaua și le vinde. Știu și unde stă, dacă vreți vă dau pe cineva să vă conducă la ea acasă. Dacă ești sigură că se ocupă de așa ceva, bine, mă duc să văd la fața locului răspunsese acesta. Secretara cu un
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de satisfacție greu de stăpânit, strigase pe femeia de serviciu, să-l conducă pe domnul inspector la acea țesătoare. O Învăț eu minte, gândise secretara, simțind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu vergeaua. Nu departe În apropierea bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și În speranța că femeia nu se va ascunde de el, inspectorul intrase În curte. Nu se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
mai dădeau la colindat bani și colaci. Se mai mergea și cu steaua. La Anul Nou - se umbla doar dimineațalăutașii de la Naidăș care cântau pe sub ferești. Altă informație despre obiceiuri: ,, Când se termina razboiul de Țesut și i-o picat vergeaua, atunci o pus pră fată s-o ia vergeaua în gura și să se ducă în grădină cu ea și să șeadă s-audă cum strigă cineva: strigă Ion, Pătru sau Pavăl, atuncea așa-i cheamă bărbatul’’. O altă informatoare
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
mergea și cu steaua. La Anul Nou - se umbla doar dimineațalăutașii de la Naidăș care cântau pe sub ferești. Altă informație despre obiceiuri: ,, Când se termina razboiul de Țesut și i-o picat vergeaua, atunci o pus pră fată s-o ia vergeaua în gura și să se ducă în grădină cu ea și să șeadă s-audă cum strigă cineva: strigă Ion, Pătru sau Pavăl, atuncea așa-i cheamă bărbatul’’. O altă informatoare ne spune: ,, Când vrem să vedem cum îi bărbatu
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
a întreținut familia, lucrând în atelierul său de tâmplărie alături de cei doi băieți mai mari, Gică și Vasile, cu care a ridicat o mulțime de case în Vama și în satele vecine. Uneori, cei care comandau uși, ferestre, tocuri, podele, vergele erau amânați în multe rânduri, mai ales de unchiul Gică, un om care de mic era cam neparolist. Degeaba făceau clienții gălăgie că-i apucă iarna, chiar cerând banii de avans înapoi, motivele întârzierilor erau întotdeauna tabuuri. De fapt, nici
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
grad de căpitan, asta era în anul 1958. Era ironic, răutăcios și perfid, ca majoritatea anchetatorilor. Dirija echipe de bătaie. Un mod de a-i trata pe deținuți era bătaia la tălpi, cu bocancii în picioare pentru ca vibrațiile loviturilor de vergele metalice să se transmită până la creier și să-l înnebunească pe deținut. La douăzeci de lovituri, cel anchetat și supus unui asemenea tratament inuman recunoștea tot ve vroiau ei. De asemenea, era obișnuită bătaia la palme, care după câțiva ani
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
propagîndu-se cu mare viteză de la cabina căpitanului la frînghii și velatură, iar uleiul de balenă care Îmbibase pereții despărțitori și o parte din punte transformă În numai cîteva minute vaporul Într-un fel de castel uriaș de artificii. Lemnele explodau, vergeaua de la artimon se prăbuși cu zgomot, iar pe scări și scotă se cățărau flăcările care luminau În beznă. Focile se aruncară În apă, speriate, amintindu-și fără Îndoială de erupția vulcanică, milioane de pești veniră la suprafața apei, atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acut. Carmina și-o imagină pe cealaltă soție a lui Dimitrie, dimineața, cum deschide ochii albaștri cu un fel de greutate, cum coboară din pat și înaintează precaut spre fereastră, înlătură draperia și se sperie singură de vaierul inelelor pe vergeaua metalică. La ora aceea, Dimitrie era de multă vreme pe câmp, ea rămânea acasă cu temerile ei, îi era frică se singurătate, de ziua de 13, de moarte, de vânt, de ploaia puternică, de urletul câinelui, de visele nopții, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe patul puștii vor crește. Doi ani eu vă sunt tată și mamă, pe tovarășul sergent și în gând o să-l pronunțați cu majuscule. Arma mirosea a cadavru în descompunere, ghinturile săpate-n oțelul țevii puroiau rugină, Petru înfășura pe vergea fâșii albe, ungea rănile cu ulei, apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
școala, căminul cultural, grădinița și oficiul poștal, iar Sfatul Popular unde locuiam și eu, Îm părțea aceeași clădire cu miliția. Pelicula acelui an școlar unic mai rulează pe dinain tea memoriei mele imaginea abacului din penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și consolarea pacienților, dar și pentru calmul bisturielor. De atunci și de acolo nu mă pot despărți de lumina de miere a toamnelor Clujului, de liniștea cu care soarele Își desena geometriile prin rețeaua de umbre Întinse pe sol de vergelele gardurilor de fier forjat. Mama s-a internat pentru un timp În spital Împreună cu mine. Într-o după-amiază, cînd m-am trezit de-a binelea dintr-un somn greu, mi-a spus: — Astăzi ți-au scos ochiul stîng. Te-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de care avea nevoie la defrișările prin foc. De la acumulatorul despre care se presupune că ar fi putut produce și stoca toată energia electrică de care ar fi avut nevoie vreodată întreaga parohie tata a tras un cablu până la o vergea ascuțită de aramă, care a fost fixată în vârful celui mai bătrân și mai înalt brad din spatele casei. Apoi nu i-a mai rămas decât să aștepte furtuna. Bufetul de la hanul din Norsjö era remarcabil. Mi-a plăcut mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
imaturitatea acestor părinți, conduc mașina jucându-se la volan, fumează fără griji pentru sănătatea fiului lor, îl uită în mașină pentru a se hârjoni etc. Bruno are ceva dintr-un Gavroche emancipat, - la un moment dat se joacă cu o vergea de fier pleznind apa distrat -, iar Sonia o anumită alură vestimentară a anilor '60 care-i conferă o notă nu demodată, ci mai degrabă provincială, conformistă, cuminte atunci când nu îmbracă același tip de geacă pe care o poartă și prietenul
Tați, mame și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7001_a_8326]