153 matches
-
din material plastic de culoare roșie, având mici proeminențe de forma piramidala, destinate amplificării proprietăților reflectorizante, montată într-o cutie prevăzută cu șuruburi de fixare. Vezi și avizul 3926.90/3. 8905.20 1. Platformă de foraj pe cricuri hidraulice (verine), concepută pentru operații la o adâncime a mării de maxim 76 m. Aceasta se sprijină pe o fundație (cheson-balast) așezată pe fundul mării prin intermediul a trei piloni sau coloane tubulare și a unui �� sistem hidraulic de ridicare care menține platformă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139121_a_140450]
-
și înregistrări video la locul accidentului sau incidentului de aviație civilă, care să cuprindă imagini ale urmelor și amprentelor pe sol și imagini de detaliu asupra instrumentelor de bord, poziției comenzilor în postul de pilotaj, poziției robinetelor de carburant, poziției verinelor hidraulice, poziției diverselor comutatoare, rupturilor sau deformațiilor suspecte, grupului motor și poziției levierelor de comandă, scaunelor și centurilor de siguranță; - realizarea schemelor de împrăștiere a aeronavei și a amprentelor de pe sol, de evidențiere a elementelor de zbor, (unghiuri, viteze, direcție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/112749_a_114078]
-
9344 PETRESCU DOINA ZENAIDA (n. 1952) Rm. Vâlcea, Armoniei, nr. 45 bl. S5, sc. A, ap. 16 țel: 0250747560 16781 PETRIȘOR MARIA (n.1974) Rm. Vâlcea, Mărășești nr. 3, bl. 14, sc. B, ap. 19 țel: 0250718423 0723357051 30315 PILSIU VERINA (n.1963) Rm. Vâlcea, str. CC Stork, nr. 8, bl. 77, sc. A, ap. 14 țel: 0788476820 26526 PINOSANU GHEORGHE (n.1953) Rm. Vâlcea, str. C.Traian, nr.181, bl. 12, sc. C, ap. 19 țel: 0250743515 9476 PIPERIU ELENĂ
EUR-Lex () [Corola-website/Law/204172_a_205501]
-
476/477) a fost un împărat al Imperiului Roman de Răsărit, membru al Dinastiei Leonide, care a domnit pentru scurt timp (9 ianuarie 475-august 476), când împăratul Zenon a fost izgonit din Constantinopol din cauza unei revolte. era fratele împărătesei Aelia Verina, soția împăratului Leon I (457-474). Relația sa cu împăratul i-a permis să urmeze o carieră militară care, după câteva succese la început, a luat sfârșit în 468, după ce a condus dezastruoasa invazie bizantină a Africii vandale, una dintre cele
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
468, după ce a condus dezastruoasa invazie bizantină a Africii vandale, una dintre cele mai mari operațiuni militare ale antichității târzii. Basiliskos a preluat puterea în 475, exploatând nepopularitatea împăratului Zenon, succesorul „barbar” al lui Leon, și un complot organizat de Verina care l-a obligat pe Zenon să plece din Constantinopol. În timpul scurtei sale domnii, însă, Basiliskos și-a înstrăinat susținătorii din rândurile bisericii, ca și pe locuitorii Constantinopolului, promovând monofizismul, în opoziție cu credința calcedoniană. Politica sa de a-și
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
bisericii, ca și pe locuitorii Constantinopolului, promovând monofizismul, în opoziție cu credința calcedoniană. Politica sa de a-și asigura puterea prin numirea de oameni loiali în roluri-cheie i-a atras antipatia unor figuri importante de la curte, inclusiv pe sora sa Verina. Astfel, când Zenon a încercat să redobândească imperiul, nu s-a confruntat cu nicio opoziție, a intrat triumfător în Constantinopol, și l-a capturat și ucis pe Basiliskos și pe familia sa. Lupta dintre Basiliskos și Zenon a împiedicat Imperiul
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
regalia imperială la Constantinopol, Zenon abia își recâștigase tronul, și nu a mai putut face altceva decât să-l numească pe Odoacru "dux" al Italiei, punând capăt existenței Imperiului Roman de Apus. Probabil de origine balcanică, Basiliskos era fratele Aeliei Verina, soția lui Leon I. Pe baza interpretării unui fragment scris de Ioan din Antiohia (209.1 ), în care se arăta că Odoacru și Armatus, nepotul lui Basiliskos, erau frați, s-a sugerat că Basiliscus ar fi unchiul căpeteniei tribului Heruli
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
campanie militară împotriva bulgarilor în 463. I-a urmat lui Rusticius ca "Magister militum per Thracias" (464), și a repurtat unele succese împotriva goților și hunilor (466 sau 467). Leon a început să-l aprecieze pe Basiliskos din ce în ce mai mult. Intervențiile Verinei în favoarea fratelui său au ajutat la progresul carierei militare și politice a lui Basiliskos, el devenind consul în 465 și posibil și "patricius". În 468, Leon l-a ales pe Basiliskos să conducă faimoasa expediție militară împotriva Cartaginei. Invazia regatului
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
și satisfacția, când romanii înșiși i-au ucis pe dușmanii săi cei mai puternici. După ce s-a întors la Constantinopol, Basiliskos s-a ascuns în biserica Sfânta Sofia pentru a scăpa de furia poporului și de răzbunarea împăratului. În urma medierii Verinei, Basiliskos a obținut iertarea împăratului, și a fost pedepsit doar cu exilul la Heraclea Sintică, în Tracia. În 471 și 472, Basiliskos l-a ajutat pe Leon I să scape de influența germanică de la curte, contribuind la uciderea "Magister militum
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Strabo, le displăceau ofițerii isaurieni aduși de Leon I pentru a-și reduce dependența de ostrogoți. În cele din urmă, Zenon și l-a înstrăinat pe generalul isaurian Illus, care a fost mituit de Basiliskos. În mijlocul conspirației s-a aflat Verina, care a instigat o revoltă populară împotriva împăratului. Revolta, susținută de Theodoric Strabo, Illus și Armatus, a reușit, iar Verina l-a convins pe împărat să plece din oraș. Zenon a plecat în țara sa natală, aducând cu el pe
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
Zenon și l-a înstrăinat pe generalul isaurian Illus, care a fost mituit de Basiliskos. În mijlocul conspirației s-a aflat Verina, care a instigat o revoltă populară împotriva împăratului. Revolta, susținută de Theodoric Strabo, Illus și Armatus, a reușit, iar Verina l-a convins pe împărat să plece din oraș. Zenon a plecat în țara sa natală, aducând cu el pe unii dintre isaurienii ce trăiau în Constantinopol, și trezoreria imperială. Basiliskos a fost proclamat "Augustus" la 9 ianuarie 475 la
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
împărat a fost lipsa de resurse în trezoreria imperiului. Basiliskos a fost obligat să crească taxele și să recurgă la vânzarea funcțiilor, generând nemulțumire în rândul populației. El a obligat și biserica să plătească, cu ajutorul prefectului Epinicus, vechi favorit al Verinei. La începutul domniei, Constantinopolul a suferit un mare incendiu, care a distrus case, biserici, și a ars complet uriașa bibliotecă construită de împăratul Iulian. Incendiul a fost văzut ca semn rău pentru domnia lui Basiliskos. Basiliskos se bazase pe suportul
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
domnia lui Basiliskos. Basiliskos se bazase pe suportul unor figuri importante de la curte în lupta sa pentru putere. El a pierdut, însă, susținerea multora dintre acestea în scurt timp. Mai întâi, Basiliskos și-a îndepărtat-o chiar pe sora sa Verina, după ce l-a executat pe "Magister Officiorum" Patricius. Patricius era amantul Verinei, iar împărăteasa plănuia să-l facă împărat și să se căsătorească cu el: chiar revolta împotriva lui Zenon fusese organizată cu scopul de a-l face pe Patricius
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
curte în lupta sa pentru putere. El a pierdut, însă, susținerea multora dintre acestea în scurt timp. Mai întâi, Basiliskos și-a îndepărtat-o chiar pe sora sa Verina, după ce l-a executat pe "Magister Officiorum" Patricius. Patricius era amantul Verinei, iar împărăteasa plănuia să-l facă împărat și să se căsătorească cu el: chiar revolta împotriva lui Zenon fusese organizată cu scopul de a-l face pe Patricius împărat. Basiliskos, însă, îi dejucase planurile surorii sale și, după fuga lui
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
și, după fuga lui Zenon, i-a determinat pe miniștri și pe senatori să-l aleagă pe el în locul lui Patricius, ca împărat. Basiliskos a ordonat uciderea lui Patricius, întrucât acesta era un posibil uzurpator al noului împărat; în consecință, Verina a uneltit apoi împotriva lui Basiliskos din cauza execuției amantului ei. Theodoric Strabo, a cărui ură față de isaurianul Zeno l-a făcut să susțină revolta lui Basiliskos, a părăsit tabăra noului împărat. Basiliskos îl făcuse pe nepotul său Armatus, despre care
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
același timp, numărul intrărilor este mai mare decît în dicționarul lui Charaudeau și Maingueneau, fiindcă s-au avut în vedere și propunerile altor specialiști, mai ales cele din lucrarea lexicografică publicată în 2001 de C. Detrie, P. Siblot și B. Verine. Pe lîngă asemenea completări plecînd de la sugestiile din studiile specialiștilor, lucrarea noastră conține și completări ce țin cont de trăsăturile limbii române, precum sublinierea distincției dintre limba literară și cea populară, întrucît în limbile occidentale această distincție, fiind precisă, analizele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Statele Unite, fiind o disciplină de întîlnire a mai multor discipline, datorită dimensiunilor pe care le integrează discursul și faptului că el se află în centrul disciplinelor respective 28. Autorii unui alt dicționar al domeniului, C. Détrie, P. Siblot și B. Verine, deși cu o orientare determinată ("une approche praxématique"), realizează o completare a perspectivei, considerînd discursul ca reprezentînd practicile limbajului împreună cu contextul lor (condițiile de producere a enunțurilor în dimensiunea lor socială, psihologică și intersubiectivă), încît analiza discursului prezintă o problematică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
produce actualizarea cuvintelor, încît analiza lui reprezintă, în mod firesc, o analiză a actualizării și a modului în care se realizează. V. actualizator, colocație, context, cronogeneză, discurs, enunț, praxem, referință, topogeneză, vorbire. BALLY 1944; COSERIU 1967; DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN ACTUALIZATOR. Mijlocul prin care se realizează actualizarea, trecerea de la limbă la vorbire a unei unități a limbii (a unui semn lingvistic, în principiu), este un actualizator. Acesta este în general
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în funcții. Ea s-a concentrat asupra unui anumit tip de text, povestirea, un domeniu care devenise de mult timp obiectul predilect al cercetătorilor. V. lingvistica textului, povestire, temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt la unități frastice și suprafrastice), în funcție de criterii determinate și de intențiile de comunicare, prin asociere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
semnul lingvistic actualizează în discurs sau în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație, iconicitate, motivare, referință, semn. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ARGOU. Este un "idiom artificial", o variantă socială a limbii, predominant orală, prin care un anumit număr de vorbitori își marchează apartenența la un grup sau la o comunitate "marginală" și, implicit, diferențierea față de cultura oficială și față de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
asemenea determinări sînt valorificabile atît pentru aprecierea discursului în general, cît și la nivelul analizei fiecărui component al lui, îndeosebi cînd acesta are extensiune sintagmatică. V. descendență, plan al textului, timp. DUBOIS 1973; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005; BUSSMANN 2008 RN AȘTEPTARE. Prin așteptare se înțelege starea sau situația în care se află cineva cînd presupune că se va întîmpla ceva (precum venirea cuiva, declanșarea unui proces etc.). De aceea, așteptarea poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
De aceea, se poate considera că orice categorie semantică este susceptibilă de a fi raportată la taxinomiile axiologiei, care reprezintă microsisteme de valori abstracte sau figurative. V. ideologie, structură, valoare. FLEW 1983; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad înalt de elaborare teoretică (precum logica, matematica, fizica, biologia, lingvistica) s-a constituit treptat o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i, realizările axiomaticii sînt valorificabile în determinarea tipurilor și genurilor la care se pot repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul (numit și comportamentism, opus mentalismului) nu are o relație directă cu a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însă nu numai în cazul cooperării elementelor din limbi diferite, ci și atunci cînd se constată amestecul unor niveluri de limbă (literar și popular) sau al unor limbi funcționale diferite. V. diglosie, dialogism, contact între limbi. DUBOIS 1973; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BINARITATE DISCURSIVĂ. Există structuri discursive ce pot fi valorificate din două puncte de vedere și din perspectiva a două discipline cultural-științifice, precum literatură și filozofie, istorie și literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lui Platon pot fi considerate ca o specie a discursului dialogic specific literaturii, fie ca o specie a tipului filozofic, fie ca o specie amalgamă, adică se află în condiția de binaritate discursivă. V. dialogism, eterogenitate, intertextualitate, polifonie. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BRAHILOGIE. Definită ca procedeu retoric (figură sintactică) prin care se omite într-o comunicare o secvență deductibilă contextual, are diferite manifestări în funcție de tipul de discurs și de scopul lui. În cazul discursului dialogic
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]