65 matches
-
absolute. Pentru că, Mariana Nicolelesco a depășit și așa rarul Fach de soprană dramatică de coloratură - aceste imprimări o demonstrează cu claritate pătrunzând cu putere în lumea și mai exclusivă a absolutului în operă. De la baroc la belcanto, de la romantism la verism, de la opera franceză până la opereta vieneză, de la registrul de soprană lirică, spintă sau dramatică până la cel neașteptat de mezzosoprană, totul pare și este tangibil în arta Marianei Nicolesco. Porțile măiestriei se deschid larg și oferă unui timbru vocal de o
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
să-i dăruiască pasiunea ardentă, trepidantă, fie că se regăsește în imaginile sonore ale Aidei, Violettei din Traviata, Leonorei din Trubadurul sau ale Principesei Eboli din Don Carlos. După cum, intensitatea exprimării, trăirea profundă captivează în pagini ale romantismului târziu sau verismului, în Mefistofele (Boito) sau La Wally (Catalani), Adriana Lecouvreur (Cilea) sau I Pagliacci (Leoncavallo), în puccinienele Manon Lescaut, Turandot (rolul Liù) sau Madam Butterfly. Însoțind personajele liricii italiene, Carmen, eroina lui Bizet, palpită de senzualitate în Habanera, Chimène din Le
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
an mai târziu, (1884) tot la Paris, J. Massenet se bucură de premiera operei sale Manon. După o foarte lungă tăcere, G.Verdi scrie atât de romanticul dar și atât de dramaticul său Othello (Milano, 1887). Trei ani mai târziu, verismul triumfă cu P.Mascagni și a sa Cavalleria rusticana (1890, Roma). Nu trebuie să-l uităm pe Cneazul Igor al lui A. Borodin (1890, Sankt Petersburg) și nici Dama de pică a lui P.I. Ceaikovski (1890, Sankt Petersburg). În 1892
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
țara de origine (Cioran îl traduce pe Mallarmé). Relația între România și lumea muzicii reflectă o cultură bogată în tradiții, din care vin unii dintre cei mai iluștri artiști lirici din toate timpurile, începând cu Hariclea Darclée, muza indiscutabilă a verismului în operă, prima Tosca, prima Wally, prima Iris. Am putea vorbi de Maria Cebótari, de Viorica Ursuleac, soția dirijorului Clemens Krauss și incredibila interpretă a lui Richard Strauss. Mai recent, de tenorul Ludovic Spiess, de Viorica Cortez, de Ileana Cotrubaș
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
cert. Acest pericol al dispersiei (în termenii de pierdere a statutului de cultură-hegemon) îl reprezenta și energia contestatară față de grandilocvența și pretenția transcendentală a muzicii și, implicit, a culturii germane, venită din partea marilor culturi europene concurente. Însă la momentul apariției verismului italian și impresionismului francez, ca forme de contestare explicită, procesul de replicare și diseminare a modelului romantic-muzical austro-german deja fusese definitivat cu succes, astfel încât chiar dacă romantismul austro-german se prăbușește ca stil de actualitate, semnele deloc reziduale ale acestuia, „plantate” în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Renaștere (cristalizare, clasicism - nouă paradigmă - fetișizarea Antichității) - Baroc (dispersare - romantism); - perioadă tranzitiva (preclasicism - rococo) - A doua etapă (prometeica): Clasicismul vienez (cristalizare - clasicism - nouă paradigmă - beethovenocentrism) - Romantism (dispersare - romantism); contextul cel mai potrivit exemplificării prin analogia obiectiv/subiectiv - perioadă tranzitiva (post-romantism - verism) - A treia etapă (oedipiană): Avangardism <footnote În contextul ultimei avangarde (anii '50-'60) creația lui J. Cage, I. Xenakis și a minimaliștilor americani (Ph. Glass, Ț. Riley, S. Reich și La Monte Young) reprezintă semnul prevestitor al unei dispersii prin
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Pe această canava este construită Țoșca, operă marilor pasiuni, a unor conflicte dramatice puternice între iubire și dorința de libertate împotriva asupritorilor de tipul baronului Scarpia, monstruosul prefect al Romei. Pornind de la aceste date, Puccini a creat Țoșca, capodoperă a verismului italian pe libretul lui Luigi Illica și Giuseppe Giacosa, după dramă La Țoșca a scriitorului francez Victorien Sardou. Premieră a avut loc la Teatro Costanzi din Romă, la 14 ianuarie 1900, cu soprana româncă Hariclea Darclée în rolul titular. Compozitorul
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
cu dejecții fel de fel. Aceasta pentru că frații Wayans, după succesul repurtat cu seria întîi în vara trecută, au considerat că știu ce vor adolescenții și au purces la satirizarea colegilor de breaslă, clasici ori contemporani, asezonînd totul cu un verism dezgustător, supralicitat gratuit. Dorind să-l imite pe maestrul horror-ului Wes Craven, Keenen Ivory Wayans - regizor și coscenarist împreună cu interpreții Marlon și Shawn Wayans - s-a căznit să însăileze pe canavaua arhifrecventată a "casei bîntuite de fantome" un inventar
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
expediția legendarilor garibaldini și a armatei regelui piemontez - ca o invazie de care au profitat oportuniștii locali, aristocrați sau burghezi dornici de putere. Viziunea este asemănătoare celei cu care ne-a familiarizat sicilianul Federico De Roberto (Viceregii, 1894), în plin verism, molisanul Francesco Jovine (Doamna Ava, 1942), Giuseppe Tomasi di Lampedusa (Ghepardul, 1958), pentru a cita doar trei nume. Așadar, aceeași confruntare pe fondul căreia oamenii de rînd se simt și mai lipsiți de apărare, cînd mafia, deși embrionară, își face
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
vizibilă seara în sud-vest. l 11 martie - SATURN în conjuncție cu LUNA. Prof. VERA TEMPIAN agenda aniversărilor Sâmbătă, 8 martie Ruggiero Leoncavallo Cu 145 de ani în urmă s-a născut compozitorul italian Ruggiero Leoncavallo, inițiator, alături de P. Mascagni, al verismului muzical. Primul său mare succes a fost opera „Paiațe“; toate cele 20 de opere ale sale au libretele scrise de el. A mai compus un poem simfonic („Serafita“), baletul „Viață de marionetă“ și canțonete. Luni, 10 martie Dimitrie A. Sturdza
Agenda2003-10-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280773_a_282102]
-
un bariton având calități vocale remarcabile, îl interpretează pe prințul Andrei Bolkonski și soprana Aida Garifulina, în rolul Natașei Rostova. Cavalleria Rusticana, o adaptare după o nuvelă scrisă de Giovanni Verga, este o operă într-un singur act aparținând stilului „verismo opera”. Compusă în 1888 de Pietro Mascagni ca parte a unui concurs, opera a cunoscut un real succes în Europa și în Statele Unite după câștigarea competiției. Spectacolul transmis de la Festivalul din Taormina, unul dintre cele mai apreciate evenimente de profil
Operele Război şi Pace, Cavalleria Rusticana şi Pagliacci transmise în direct la Grand Cinema & More de la cele mai faimoase festivaluri din lume [Corola-blog/BlogPost/98616_a_99908]
-
cleioase, cu cârdurile de copii în maieuri murdare și păsări necrofore, cu slum-urile văzute de sus ca un puzzle imens, carnivor, ca o boală de piele care descuamează în foițe de mică, cu o cruzime care brizează retina aduce cu verismul contondent, abraziv al scenelor similare din celebrul Mondo Cane (1962) al lui Paolo Cavara în care se strecoară o nuanță de pitoresc. Numai că pitorescul sordidului explodează într-o cromatică hipertrofiată de vernisaj, în timp ce muzica cu accente locale pompează adrenalină
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
ambele dimensiuni, cea naturalistă, veristă a unei Indii a periferiilor înecată în mizerie și cruzime și cea cu accente melo, strălucitoare, fastuoasă pe care se țese pânza uriașei telenovele. Din nefericire, coabitarea armonioasă a celor două registre se face în detrimentul verismului; pas cu pas melodrama câștigă teren și iese victorioasă aruncând în delir milioanele de consumatori de pop corn sentimental. Ce reprezintă succesul lui Malik? A. Succesul societății de consum care îl poate transforma pe cerșetor în prinț peste noapte. B.
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
este întâlnirea cu o fetiță, o scenă sensibilă, de o grație spontană, care creează o breșă în poveste. Mai slab construit decât Nunta mută (2008) al lui Horațiu Mălăele, spectacol de teatru filmat, filmul ar fi putut câștiga pe linia verismului cu care ne-a obișnuit Noul Val românesc, mizând pe relatarea decantată de adaosuri și zorzoane, fără îngroșarea situațiilor sau teatralizarea lor excesivă sau în sensul în care o face Occident (2002) al lui Cristian Mungiu, tot o comedie, dar
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
sunetele curg șuvoaie, malismatic, convocînd întreaga atenție a receptorului). Cele cinci tipuri de raporturi au fost puse în evidență consecutiv, bunăoară de către genurile declamației religioase (a) recitativele de nuanță impresionistă din Pelleas și Melisande de Debussy (b) drama wagneriană (c) verismul italian (d) ori misele secolelor 16-17 (e). 7) Există un conflict latent între muzică și textul însoțitor? O ierarhie ce se cade a fi respectată? Gluck, de pildă, își propunea să oblige muzica să servească textul. Mozart, din contră, miza
Pretextele muzicii cu text by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11037_a_12362]
-
a angajamentului său în favoarea moștenirii muzicale, a creației artistice, a dialogului între culturi și a contribuției sale la promovarea idealurilor Organizației”. Afinitatea ei pentru Mozart, Verdi și Belcanto este cunoscută, remarcându-se printr-un vast repertoriu mergând de la Baroc la Verism și la muzică contemporană. Debutul ei este emblematic pentru toate sopranele lumii: S-a distins „în rolul Violettei din La Traviata de Verdi dirijată de Thomas Schippers și pusă în scenă de Gian Carlo Menotti la Florența în 1976; avea
O MIE DE VOCI ÎNTR-UNA SINGURĂ: MARIANA NICOLESCO. OMAGIU PRIMEI DOAMNE A LIRICII ROMÂNEŞTI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356774_a_358103]
-
de a observa totul a publicistului ,,cârtitor”, cultivând un ,,stil viu, direct, nervos, cu viziuni de calambur, anecdotic, paradoxal, bășcălios și nonconformist”. Urmează etapa ,,comediografică”, unde apare o ,,lume burgheză, voit caricaturizată și șarjată, de realism social, de moravuri, cu verism și culoare locală”. Etapa ,,nuvelei tragice” se caracterizează prin ,,naturalism (cazuri clinice) și farsa tragică, horror și suspans”, amintind de Dostoievski și Zola (vezi Călinescu, n.n.). Etapa ,,Momente și schițe” este cea în care apar aceste capodopere (,,Nu Momente, maestre
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
prea umil, / Neștiind la care rug mă-nham, / Praștie din plânset de copil / Spărgând vitraliile Notre Dame, // Trăiam becisnic cu hamalii / Ruga sub vulcanii noroioși, / Abia mocnind înspre vitralii / Sparte chiar de sfinți cu ochii scoși.» (Vitralii sparte, p. 6). Verismul „cancerizării“ eurosimbolurilor de panou central-creștin, între care un distinct-incendiar loc este ocupat de fireasca pereche / familie sacră, Vir / Bărbat - Femina / Femeie (programat-dinamitată prin alarmanta proliferare a eurocorupției, a europrostițuției, a eurolegalizării căsătoriilor între indivizi de același sex etc.), ori de
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
-a), Tudor (pp. 101 - 127), de Nicolae Țic, se structurează „cu mult tact“, „după șablon“ - cu speranța / convingerea că, pe lângă această, a noua povestire, vor trece (de cenzură) și celelalte opt schițe / povestiri anterioare, cu „tineri eroi de un zguduitor verism“ (că „zolism“, ar fi prea mult spus, deși „prim-reper / model nic-țic-uan, din tinerețea-i“ rămâne, indiscutabil, I. L. Caragiale, cel din „momente și schițe“ și, îndeosebi, cel din nuvelele realist-psihologic-zoliste, „În vreme de război“, „O făclie de Paște“, căci „modelul
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
s.a. ... 6. Școlile muzicale naționale europene în secolul al XIX-lea (rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească etc.): caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi. ... 7. Diversitatea stilistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: claude Debussy, Richard Strauss, Carl Orff, Arthur Honegger, Arnold Schonberg, Anton Webern, Alban Berg, Cesar Franck, Anton Bruckner, Gustav Mahler etc. ... 8. Culturi muzicale naționale în secolul al XX-lea. Personalitatea și creația
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
s.a. ... 6. Școlile muzicale naționale europene în secolul al XIX-lea (rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească etc.): caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi. ... 7. Diversitatea stilistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: Claude Debussy, Richard Strauss, Carl Orff, Arthur Honegger, Arnold Schonberg, Anton Webern, Alban Berg, Cesar Franck, Anton Bruckner, Gustav Mahler etc. ... 8. Culturi muzicale naționale în secolul al XX-lea. Personalitatea și creația
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
s.a. ... 6. Școlile muzicale naționale europene în secolul al XIX-lea (rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească etc.): caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi. ... 7. Diversitatea stilistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: Claude Debussy, Richard Strauss, Carl Orff, Arthur Honegger, Arnold Schtnberg, Anton Webern, Alban Berg, Cesar Franck, Anton Bruckner, Gustav Mahler etc. ... 8. Culturi muzicale naționale în secolul al XX-lea. Personalitatea și creația
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
s.a. ... 6. Școlile muzicale naționale europene în secolul al XIX-lea (rusă, nordică, poloneză, cehă, ungară, spaniolă, românească etc.): caracteristici, genuri predilecte și compozitorii reprezentativi. ... 7. Diversitatea stilistică la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; verism, impresionism, neo-clasicism, post-romantism, expresionism etc. Compozitori reprezentativi: Claude Debussy, Richard Strauss, Carl Orff, Arthur Honegger, Arnold Schtnberg, Anton Webern, Alban Berg, Cesar Franck, Anton Bruckner, Gustav Mahler etc. ... 8. Culturi muzicale naționale în secolul al XX-lea. Personalitatea și creația
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277425]
-
nemaiîntâlnit în peisajul muzicologiei românești și nu numai. Călăuzit de dragostea sa pentru opera, a realizat câteva volume ample, cuprinzând majoritatea stilurilor și influentelor care au rezonat de-a lungul zbuciumatei istorii a teatrului liric mondial. ,, Lebădă de la Busseto” ( 2006), ,,Verismul” ( 2007 și 2012, a doua ediție), ,,Belcanto”(2008), ,,Operă Romantică Franceză” (2010), precum și ,,Operă Romantică Rusă”(2012), sunt lucrări de o importanță excepțională și care, cu siguranta, reprezintă o contribuție unică în istoria muzicologiei universale. Decenii de audiții, răsfoitul a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
discursului narativ. Bântuie, în „schițele militare” ale lui B., un duh al deznădejdii. Un cer întunecat strivește fără putință de împotrivire niște făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]