18 matches
-
petromizoni (chișcarii) și mixine. Ei formează grupul cel mai primitiv dintre vertebratele actuale. Ciclostomii sunt prădători, semiparaziți și paraziți. Numele ciclostomilor se datoreaza gurii lor rotunde (din greaca "kyklos" = cerc + "stoma" = gură) Ciclostomii sunt agnatostomi (agnate) cu corp cilindric alungit, vermiform sau serpentiform, lipsit de înotătoarele perechi. Pielea este goală, fără solzi dermici și cu numeroase celule mucoase, care secretă un mucus abundent. Scheletul intern (endoscheletul) al ciclostomilor este cartilaginos sau, în parte, membranos. Coarda dorsală (notocordul) persistentă (se păstrează în
Ciclostomi () [Corola-website/Science/333343_a_334672]
-
Apendicele (sau apendicele vermiform; de asemenea apendicele cecal [sau caecal]; de asemenea vermix) este un tub cu terminație oarbă conectat la cecum, din care se dezvoltă embriologic. Cecumul este o structură a colonului asemănătoare unei pungi, localizat la joncțiunea dintre intestinul subțire și intestinul
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
apendicele cecal [sau caecal]; de asemenea vermix) este un tub cu terminație oarbă conectat la cecum, din care se dezvoltă embriologic. Cecumul este o structură a colonului asemănătoare unei pungi, localizat la joncțiunea dintre intestinul subțire și intestinul gros. Termenul „vermiform” vine din latină și înseamnă „în formă de vierme”. La mamifere, apendicele vermiform ("appendix vermiformis") este o prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
conectat la cecum, din care se dezvoltă embriologic. Cecumul este o structură a colonului asemănătoare unei pungi, localizat la joncțiunea dintre intestinul subțire și intestinul gros. Termenul „vermiform” vine din latină și înseamnă „în formă de vierme”. La mamifere, apendicele vermiform ("appendix vermiformis") este o prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică a
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
localizat la joncțiunea dintre intestinul subțire și intestinul gros. Termenul „vermiform” vine din latină și înseamnă „în formă de vierme”. La mamifere, apendicele vermiform ("appendix vermiformis") este o prelungire a cecului, în formă de tub închis la un capăt sau vermiform (de unde și numele). La om este un organ vestigial și poate avea între 2 și 20 cm lungime. Inflamația acută sau cronică a apendicelui poartă numele apendicită. Apendicele uman măsoară în medie 11 cm în lungime, dar poate varia între
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
sistemului imunitar sunt, de asemenea, caracteristice apendicitei. Apendicita, de obicei, necesită îndepărtarea apendicelui inflamat, fie prin laparatomie, fie prin laparascopie. Netratat, apendicele se poate rupe, ducând la peritonită, urmată de șoc și, în extremis de deces. Îndepărtarea chirurgicală a apendicelui vermiform este numită apendectomie, sau apendicectomie. În mod normal, această îndepărtare este efectuată în regim de urgență, atunci când pacientul suferă de apendicită acută. În absența facilităților chirurgicale, sunt folosite antibiotice intravenoase spre a întârzia sau evita instalarea septicemiei. În unele cazuri
Apendicele vermiform () [Corola-website/Science/323575_a_324904]
-
În jurul gurii au între 6 și 8 mustăți (la fel ca somn) și o singură nară. Gura mixinelor are două perechi de dinți pe niște plăci cartilaginoase care se mișcă orizontal, care trag hrana înspre faringe. Mixinele sunt lungi și vermiformi și pot secreta cantități uriașe de mucus fibros din 100 de glande aflate în niște orificii laterale. Specia tip "Myxine glutinosa" a fost numită după acest obicei. Dacă sunt capturați, mixinele secretă această substanță, care, la contacul cu apa, se
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
și perianal dezagreabil. După depunerea ouălor, femelele mor și sunt eliminate. În momentul depunerii, ouăle conțin embrioni giriniformi, imaturi și neinfectanți. Dacă gradul de umiditatea (40%) și temperatura (36-37șC) sunt favorabile, ele se transformă în aproximativ 6 ore în larve vermiforme, infectante, proces ce este inițiat de contactul cu oxigenul atmosferic. Aceste condiții sunt îndeplinite în mucusul rectal și anus. Ouăle contaminează hainele, lenjeria de pe pat, aerul și praful încăperii. Într-un mediu cu un nivel de umiditate de 50% și
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
infecție oportunistă în cursul sindromului imunodeficienței dobândite (SIDA). Patogeneza are două forme: În majoritatea cazurilor modificările patologice provocate de oxiuri se întâlnesc la nivelul apendicelui și al regiunii anale. Viermi adulți locuiesc în mod normal în ileonul terminal, cec, apendicele vermiform și colonul ascendent proximal. Datorită ciclului lor de viață strict intraluminal, oxiurii provocă în principal simptome gastro-intestinale legate de stimularea mecanică și acțiune lor iritativă, de multe ori însoțită de semne generale. Atașarea viermilor adulți de mucoasa intestinală poate provoca
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
la atașarea parazitului la suprafața rinichiului gazdei. Dicyemidele există atât în forme sexuate cât și în forme asexuate. Forma sexuată predomină în gazdele mature, iar cea asexuată în gazdele juvenile și imature. Forma asexuată se numește „nematogen”; ea produce larve vermiforme înăuntrul celulei axiale. Acestea se maturizează și formează și mai mulți nematogeni. Nematogenii abundă în cefalopodele tinere, umplând rinichii. În timp ce infecția se dezvoltă, poate și când nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai formează
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
se numește „nematogen”; ea produce larve vermiforme înăuntrul celulei axiale. Acestea se maturizează și formează și mai mulți nematogeni. Nematogenii abundă în cefalopodele tinere, umplând rinichii. În timp ce infecția se dezvoltă, poate și când nematogenii ajung la o anumită densitate, larvele vermiforme se maturizează și nu mai formează nematogeni, ci „rombogeni”, forma sexuată. Felul acesta de ciclu reproductiv sensibil la densitate e similar cu reproducerea asexuată a sporocistelor și rediilor în infecțiile melcilor cu larve de trematode. La fel ca la stadiile
Dicyemida () [Corola-website/Science/333737_a_335066]
-
de stadiul întâi complet dezvoltate, capabile de eclozare imediată. Larvele sunt depuse în grupe de 30-60, pe cadavre de animale în descompunere, excremente umane și animale, alimente în putrefacție, mai rar în răni. Larvele sunt necrofagi primari. Larva matură este vermiformă și dens spinulosă. Cefaloscheletul larvar are coarne dorsale bifurcate. În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule situate pe corp. Larvele muștelor
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
în băltoace, mlaștini, vase cu apă, găuri în trunchiurile de arbori, sau sub scoarța putredă a trunchiurilor. Larvele sunt acvatice sau terestre și pot fi găsite în zone umede, sub scoarță, lemn putred, mâl sau plante acvatice. Larvele au corpul vermiform, cu tegumentul neted și aproape transparent. Nimfele seamănă cu cele de culicide și au două tuburi respiratorii pe torace.
Ceratopogonide () [Corola-website/Science/332714_a_334043]
-
(greaca antică: "fălci păroase") este o încrengătură de animale marine vermiforme nevertebrate, care sunt o parte majoră a planctonului la nivel global. Cam 20% dintre acestea sunt bentonice, putându-se atașa de alge și roci. Se găsesc în toate apele marine, de la apele tropicale în cele polare, și la orice adâncime
Chaetognatha () [Corola-website/Science/326302_a_327631]
-
prezintă la nivelul mucoasei vilozități care măresc suprafața de absorbție. Intestinul gros, ultimul segment al tubului digestiv, de 1,7-2 m, are în compunerea sa cecul (zonă situată sub valvula ileo-cecală și terminat în fund de sac prevăzut cu apendicele vermiform) și colonul, care formează un cadru prin segmentele sale - ascendent, transvers, descendent și sigmoid; rectul, ultima porțiune a intestinului gros, se termină cu canalul anal, care se deschide prin anus. Mucoasa intestinului gros nu prezintă vilozități, dar sunt prezente, în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
următorul pas cere încrederea din partea fermierului de a elimina practici convenționale privite ca esențiale, de exemplu, renunțarea la rutina imputurilor veterinare prin: a) renunțarea la administrarea de antibiotice la vacile de lapte; b) renunțarea la unele vaccinuri; c) reducerea rutinei vermiforme; d) introducerea unor sisteme alternative de tratament cum ar fi homeopatia. Punctul a) cere o creștere a observațiilor, punctul b) este o problemă de încredere, punctul c) cere o adaptare la noul sistem punctual, iar punctual d) poate fi introdus
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
a domnului Manolescu. "Diavol"?! "Bolnavă?!" Ce naive, ce ineficiente și ce compromițătoare pentru cine le folosește sunt asemenea invective! Ca să le combați este suficient să taci și să zâmbești ironic. Pe copertă sunt și două imagini. Una, a unui diavol vermiform, cu un ochi lipsă și cu un trident în coadă. Iar a doua, a lui Nicolae Manolescu, încruntat și cu limba scoasă. Cine poate lua în serios această infantilă stigmatizare a autorului unei istorii a literaturii? Urmează diatriba propriu-zisă, întinsă
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
sentiment mutilat, parțial, care ia drept realitate o metaforă și care se încolăcește în jurul unei jumătăți de adevăr. Cu toții avem memoria trecutului, dar câți dintre noi ne putem aminti viitorul? Și totuși stăm între trecut și viitor ca un corp vermiform de fluture între cele două aripi ale sale. Pe una o putem folosi la zbor, căci ne-am trimis filamentele nervoase până către marginile ei; cealaltă ne este necunoscută, de parcă ne-ar lipsi ochiul din partea dinspre ea. Dar cum putem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]