14 matches
-
aplicată pe suprafața lui. Dimensiunile trebuie să fie corespunzătoare în corelația lățimii cu lungimea. Lățimea este egala cu 2/3 din lungimea acestuia, iar lățimea fâșiilor colorate trebuie să fie egale. Culorile sunt specificate: albastru - cobalt, galben - crom si roșu - vermillon. Este obligatoriu ca drapelul să fie arborat în mod permanent pe clădirile, construcțiile și edificiile instituțiilor și autorităților publice, la institutele de învățământ și cultură, la sediile sindicatelor și partidelor politice, la aeroporturile și porturile internaționale, la punctele de trecere
ÎNSEMNELE STATULUI ROMÂN CONTEMPORAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1796 din 01 decembrie 2015 by http://confluente.ro/george_roca_1448966946.html [Corola-blog/BlogPost/340068_a_341397]
-
erudit. Într-o zi el a afirmat despre tablourile sale: „Pentru a le înțelege cu adevarat, sunt necesare explicațiile autorului”. Rubens are 40 de ani atunci cand realizează pictură. Rubens exalta culorile folosindu-se de raporturile dintre complementare: roșu carmin și vermillonul mantiilor răspund culorii verzi a peisajului, galbenul aurit al drapajului aruncat în prim plan dă replica culorii albastre a cerului. În anul 1621, regina Franței, Maria de Medici, îi cere lui Rubens să execute decorarea galeriei de festivități a palatului
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
fiind cel mai renumit din acest punct de vedere. Cea mai veche icoană pe sticlă, păstrată până azi și datată, este din 1780 și a fost realizată de Ioniță Zugravul. Icoanele șcheiene se remarcă prin coloritul lor viu (verde, roșu vermillon, albastru și alb), precum și prin trăsăturile viguroase, sigure. Țesăturile au reprezentat o ocupație de bază a țărănimii și a meșteșugarilor din Țara Bârsei. Se remarcă centrele tradiționale din Brașov, Dârste, Bran și Săcele. Se diferențiază trei categorii funcționale a țesăturilor
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
nu era însă o sursă oficială normativă și a fost publicată doar în scop informativ. Nuanța de roșu a fost reglementată pentru prima oară prin decret prezidențial la 13 decembrie 1927, decret în care se stipula că nuanța oficială este vermillon. Această specificare a fost reiterată de un decret în 7 decembrie 1955. Legea Stemei din 31 ianuarie 1980 a înlocuit enunțul în limbaj natural cu coordonate tricromatice în spațiul de culoare CIE, după propunerea lui Nikodem Sobczak, expert în colorimetrie
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
Manicouagan, Manouane, Matapédia, Métabetchouan, Mille Îles, Mistassini, Moisie, Mouchalagane, Nabisipi, Natashquan, Naustapocca, Nottaway, Olomane, Opinaca, Outaouais, Ouiatchouane, Patapédia, Péribonka, Mécatina, Petite Baleine, Prairies, Restigouche, Richelieu, Romaine, Rupert, Saint-Augustin, Saint-Jean, Saint-Maurice, Saint-Paul, Sainte-Marguerite, Saguenay, Sakami, Sérigny, Témiscamie, Trenche River, Turgeon River, Vermillon, Wheeler River Antelope Creek, Antler River, Assiniboine River, Bare Creek (Kanada), Battle Creek, Bear Creek, Belanger Creek, Birch Creek, Boggy Creek, Boxelder Creek, Brightwater Creek, Canoe River, Carrot River, Churchill River, Cooke Creek, Cottonwood Creek, Cutarm Creek, Denniel Creek, Dillon
Listă de fluvii din Canada () [Corola-website/Science/305676_a_307005]
-
a devenit în mod oficial drapel de stat al Olandei și al Regatului Țărilor de Jos. Drapelul național al Olandei este un drapel tricolor. Benzile tricolorului sunt orizontale și egale în dimensiuni. Culorile benzilor, de sus în jos, sunt: roșu (vermillon deschis), alb (argint) și albastru (albastru de cobalt). Proporțiile sunt 2:3. Drapelul astăzi în uz nu a fost primul drapel al țării. La sfârșitul secolului al XV-lea, când majoritatea provinciilor Olandei erau unite sub un singur suveran, era
Drapelul Olandei () [Corola-website/Science/296929_a_298258]
-
realizată în perioada în care artistul a fost în Italia, lucrarea fiind remarcabilă prin cromatica sa elegantă, pentru perspectiva și compoziția de o certă inspirație, totul derulându-se ochilor prin armonii de verde și ocru, cu discrete accente de roșu vermillon. Prin modul de amplasare a tușelor scurte, prin exploatarea luminii se poate observa cum Friedrich Mieß a prelucrat și asimilat din peisagistica germană, mai ales din operele pictorilor Max Liebermann și Fritz von Uhde. Friedrich Mieß a ilustrat cinci cărți
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 111. „Admirator al renașterii germane și a Țărilor de Jos, dar și harnic păstrător al celor învățate de la profesorul său, caută a-și construi compoziții dificile pe registre, încercând într-o dominantă cromatică, frapând prin vermillon-uri să deseneze din pensulă personaje sau obiecte uneori minuscule.” (Radu Adrian) Pencea Ioan 1924 Pictor Născut în anul 1924 în localitatea Văleni, județul Olt. Studii: medic Bibliografie și reprezentare grafică: Arta plastică de amatori, Ed. Meridiane, București, 1980; Victor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 111. „Admirator al renașterii germane și a Țărilor de Jos, dar și harnic păstrător al celor învățate de la profesorul său, caută a-și construi compoziții dificile pe registre, încercând într-o dominantă cromatică, frapând prin vermillon-uri să deseneze din pensulă personaje sau obiecte uneori minuscule.” (Radu Adrian) Petre Nica 1949 Pictor Născut în anul 1949, în satul Odobești, comuna Secuieni, județul Bacău. Studii: Școala Populară de Artă, Bacău, clasa prof. Ilie Boca. Debut - 1978 Bibliografie
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
treilea își îndreaptă spre cer orbitele goale, dar nu strigă, nu imploră, așteaptă doar... Au o credință atât de puternică, sau și-au pierdut încrederea în vorbe? Și cine să-i audă? Peisaj trist, de toamnă târzie. Mult maro și vermillon. Cer șters, căzut cutreierat de ciori și corbi. Oare au forța să nu le pese dacă sunt auziți sau nu? Sau inconștiența este cea care...? Dincolo de șanț nu e nimic. Poate un altul... Mai crudă decât orbirea este mirarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
jos, în curte, ca o pată neagră absurdă, M.N.S contempla clădirea [...]. Privi iarăși neliniștită în jur: dincolo - marele M.N.S, dincoace - orbii, coloana bizară, vegheată de ciori..." N-au murit toți oamenii !" își spune bucuroasă reîntâlnind persoana cu scufie vermillon și cu spatele spre coloana de orbi... "Altfel ce aș pierde în afară de viața care...? Oricum ar trebui să fac în așa fel ca începând de azi să nu mai fiu obligată să mă detest..."12. Subiectul acestei descrieri ekphrastice este
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
executate de Pieter Breugel cel Tânăr, care, așa cum am arătat, conturează planul secund al compoziției mult mai pronunțat decât cel conservat în varianta originală (cea a lui Pieter Breugel cel Bătrân). Cel mai evident argument este prezența personajului cu scufie vermillon. Figura nu este vizibilă în tabloul din 1568, dar în copia de la Luvru este extrem de pregnantă, așa cum sunt și cerul și păsările (ciorile) care îl acoperă. Mai mult, orizontul "contemplativ" al cititorului este strict delimitat de către coperta cărții, care în
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
între prim-plan și planul secund. Invetarul elementelor compoziției picturale care sunt transpuse în discurs verbal este aprope identic (lipsește biserica, element care nu mai este reluat în a doua descriere) - coloana de orbi, cerul, proximitatea lacului, persoana cu îmbrăcăminte vermillon. Ceea ce justifică prezența acestei reveniri a autorului - prin intermediul naratoului heterodiegetic - la tablou este potențialul lui psihologic. Tabloul funcționează ca un marker psihologic pentru personajul feminin, iar descrierea ekphrastică devine un instrument de a demonstra flexibilitatea stărilor prin care trece Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
detalii noi (...)", vezi nota 11). Descoperirea treptată a scenografiei picturale o face să reevaluaze permanent semnificația ei, astfel încât de la repulsia inițială pe care i-o provocau siluetele oribilor, reacția Ioanei Olaru se transformă în final în "bucurie": persoana cu scufie vermillon devine simbolul speranței că nu au murit toți oamenii, nici în pânză, dar nici în realitatea fizică a sanatoriului în care ea trăiește. În contextul discuției despre receptare, pasajele ekphrastice se constituie și într-un excelent exercițiu contemplativ pentru cititori
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]