229 matches
-
doi, adevărata ,dezbatere amoroasă" reprezentând, indiscutabil, si un dialog savant asupra iubirii, se situează la răscrucea a doua fenomene culturale marcante ale secolului al XII-lea occidental: pe de o parte, formarea unei culturi a acelui amour courtois în limba vernaculara și la curțile laice, iar pe de altă parte dezvoltarea spirituală determinată de răspândirea școlilor la orașe și de studierea intensivă a autorilor antici în universul clerical și latin. Referințele culturale ale celor doi îndrăgostiți sunt latine și savante - însă
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
vocalele lungi și cele scurte. Contemporanii lui Gregorie de Tours și Fredegaire - cronicarii regilor merovingieni - scriau o "romană" care "arăta barbar la culme pentru oricine știa bine limba lui Cicero." în contra grămăticilor care țipă, autorul vorbește despre realitatea apariției românei vernaculare sau vulgare sau neo-românei, o limbă care va arăta cam așa: "iam dat lu soțu cămașa care iam călcato". Dacă nu e doar un vis urît, "Nu peste multă vreme, cînd româna va fi predată doar ca limbă moartă în
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
clare și bine argumentate, diferențe subtile, dar care nu sunt mai puțin reale. Este o șansă pentru limba filosofica exprimată în engleză să aibă această bogăție terminologica. Această denotă și o cultivare sistematică și temeinică a vocabularului filosofic. (În engleză vernaculara nu sunt operate aceste distincții, Termenii sunt folosiți, oarecum. echivalent și indistinct.) A fost modularea gândului filosofic aceea care a determinat și a impus și modularea expresiei lingvistice! Când traducem acești termeni în limba română întâmpinam greutăți, care sunt date
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
cum îi spunem noi, germanic), în care "da"-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante... Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar în germană, este ja) comportă numeroase versiuni vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte, acest catren ocazional al lui Ion Barbu (în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă", o Nieder-Sächsine adică, — o veche Freudenmädchen, anume Else Erhardt): "Robită ora, ca o turmă/ Ascultă-acestei dulci Cloé/ Cînd ea o cheamă
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
miză aproape exclusivă pe referențialitate. Semnificația acestor criterii - adresabilitatea și referențialitatea (în accepțiunea lor postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la momentul respectiv jocuri cu cuvintele și etimologii inventive. De altfel, secolul al XVII-lea este martorul a doua fenomene interesante, dintre care Olender zăbovește numai asupra unuia: apariția vernacularelor și problema deșteptării unor instincte naționale. Pentru a căpăta legitimitate și a se impune, aceste noi limbi își caută un strămoș ilustru, un "idiom ancestral" care să le fi conținut în germene, laolaltă cu toate celelalte limbi europene. Celălalt fenomen
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
cărei placiditate scorțoasă, pe cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cît de potrivită în surprinderea distincțiilor teologice, pe atît de inadecvată era în sesizarea voluptăților ilicite. Pe scurt, Bembo face trecerea de la altar la trivium, la răscrucea drumurilor, unde oamenii își mărturisesc necazurile, cardinalul îmbrățișînd limba vernaculară. Tot ce-i vernacular e trivial în sens nobil, ca limbă vorbită la colțul străzilor sau în răspîntia drumurilor. A confunda tenta vulgară a unei limbi (argoul plebei ca vulg) cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
spiritului, în timp ce, pentru alții, exorcizarea gândirii eminesciene, în plan politic, considerată o paradigmă a luptei împotriva xenocrației, constituie un catehism specific unei autorități pontificale infailibile. În acest sistem referențial regăsim dimensiunile gnoseologice ale discursului pro sau antieminescian. Din nefericire, caracterul vernacular al conflictului dintre adepții și detractorii lui Eminescu, minimalizează și trimite în derizoriu orice dialog critic pe marginea subiectului Eminescu, sau, mai rău de atât, oferă unor emfatici autori prilejul lansării unor truculente tirade împotriva adversarilor de idei. De pe margine
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
la Bonn (1947) și apoi la Paris (1948), unde s-a integrat în comunitatea creștină condusă de Paul Evdokimov. În 1951 și-a dat doctoratul în Filologie cu o teză despre structura tipologică a limbii române în comparație cu latina clasică și vernaculară (Zur Typologischen Struktur des Rumänischen). În 1962 s-a stabilit la Freiburg, unde a obținut în 1974, prin decret ministerial, titlul de profesor al universității locale. A fost primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală. În
Paul Miron (1926-2008) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8527_a_9852]
-
și Dosoftei la începuturile literaturii noastre și nu găsim acolo nimic echivalent cu Roman de la Rose, schițează anumite trăsături care nu vor putea fi ignorate sau modificate în timp. La fel, pentru Occidentul consumator de literatură latină trecerea la limba vernaculară, determinată în mare de "laicitate" (cerințe economice, sociale etc.), a însemnat și o noutate în cadrul sistemului poetic, pe cînd la noi această tranziție s-a produs în mare sub aripa Bisericii, deci de "sus în jos". Zumthor mai adaugă: după
Cum să învii un "text mort" by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/7994_a_9319]
-
mai surprinzătoare dintre concluziile implicite ale cărții. Anume aceea că, dacă în Occidentul cotidian avem aglomerate zeci de asemenea anecdote memorabile, aici, nici macar literatura nu abundă în note de gen. Simona Vasilache e, astfel, forțată să „inventeze” interpretativ o istorie vernaculara a onoarei, apelând încontinuu la analogii și la dezambiguizări. O face, însă, cu talent și de aceea convinge. Dac-ar fi procedat altfel, pozitivist să zicem, și ar fi dedicat fiecărui autor câte un medalion monografic (eventual cu mici inserturi
Cozerii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4242_a_5567]
-
al IX-lea de către un călugăr irlandez, trăitor însă în Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului în căutarea paradisului terestru. Până în secolul al XIII-lea s-au realizat numeroase traduceri în limbi vernaculare, dintre care cea mai cunoscută e în dialectul anglo-normand (autorul ei este tot un călugăr, Benedeit). Brendan parcurge un itinerariu deopotrivă fascinant și înfricoșător, acostând pe insule ciudate, pline de păsări, vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că s-au lepădat și de limba greacă, ca vehicul cultural și spiritual. Nu. Trebuie să încercăm să ne punem o clipă în atmosfera secolului I sau al II-lea după Cristos, în Palestina, Siria, Antiohia sau Egipt. Deși limbile vernaculare continuau să fie vorbite, totuși, pentru a „face carieră”, pentru a intra în circuitul cultural sau spiritual, greaca era absolut obligatorie; chiar și după cucerirea romană. Nu intru în amănunte. Vreau doar să spun că evreii nu se puteau dispensa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna cultă", că în țipetele isterice de pe terenul de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori ai unei
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
diminuat oarecum de la sine, sub influența emisiunilor de radio, a școlii și lecturilor. Îmi imaginez că nu foloseam chiar tot timpul "româna cultă", că în țipetele isterice de pe terenul de fotbal unde-mi petreceam mare parte a timpului "recădeam" în vernaculara folosită dezinvolt de toți cei din jur. Pe la optsprezece-nouăsprezece ani, în primele drumuri la București, am avut o veritabilă revelație auzind oamenii vorbind pe stradă. Eram fascinat de splendida pronunție a unor domni mai în vârstă, veritabili supraviețuitori ai unei
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
cursul investigației, prin varii deschideri din filonul primar. Oricare ar fi acestea însă, baza pe care se configurează cercetarea rămâne Biblia și alte câteva prime traduceri ale unor cărți de cult. Autorul consideră pe drept cuvânt traducerea Bibliei în limbile vernaculare ca fiind "punctul de plecare, uneori și piatra de încercare" în procesul de configurare a noilor limbi de cultură care se vor substitui vechilor limbi de cult, greaca, latina, slavona. În cazul limbii române, Biblia e percepută ca textul fundamental
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
critic, dincolo de care recuperarea moștenirii construite nu va mai fi posibilă." Exemplele oferite de autoarea articolului sunt în general cunoscute: de la bisericile de lemn pictate din Vâlcea, Gorj sau Hunedoara, vechi de 300 de ani și aproape prăbușite, la arhitectura vernaculară sau la centrele negustorești din extracarpatic abandonate. Lege de protecție există și chiar inscripții pe unele dintre monumentele în pericol, cum le definește UNESCO pe cele aflate pe lista patrimoniului mondial. Statul nu are bani decât pentru renovarea ori conservarea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6024_a_7349]
-
pînă la imprudență și liber pînă la indiscreție. E îndeajuns să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
să ne amintim de scrisorile către Armand Călinescu, mostră de curaj curățat de reverențe prudente, pentru a intui aplombul lui Nae Ionescu. În fine, la Nae Ionescu întîlnim ipostaza spiritului vernacular ridicat la rangul de temei al identității metafizice. „Spirit vernacular" însemnînd: definirea persoanei prin geniul limbii și prin gena rasei. Omul e acea ființă al cărei centru metafizic stă în limbă, rasă și biserică. Limba te ridică la spirit prin geniul ei, rasa te leagă de neam prin sîngele ei
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
fiind în acord cu ochiul cast, doritor de nuanțe sobre, de aceea ultimul lucru pe care i l-ai putea cere e să stea pe picior de altercație, declarînd polemici și susținînd idei riguroase. C. D. Zeletin e un spirit vernacular, aplecat spre limba obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III-lea, inteligent condus și el, urmărește, cu informație pozitivă incontestabilă, pătrunderea Sfintei Maria Egipteanca și a legendei sale în lumea occidentală, mai întâi în versiuni în limba latină, apoi în idiomuri vernaculare, pentru a ajunge la prelucrările literare medievale, renascentiste și baroce. În mod curios, în spațiul ortodox, unde sfânta e, la ora actuală, mult mai populară decât în cel catolic sau protestant, cercetările asupra legendei ei hagiografice sunt cvasi-inexistente. Motiv pentru
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
nu avea în ce să înoate. Tot în Bihor, un alt primar a inaugurat un drum local tot în... photoshop. (Acest software, se vede treaba, este preferatul primarilor din respectivul județ!) Sigur, trebuie să ne ferim de generalizări de tip vernacular, care să ne conducă la concluzia că această stare de lucruri ne caracterizează, iremediabil. Și totuși, tot ce se petrece nu este deloc încurajator și ne privește direct. Soarta culturii În numărul din 29 martie 2012 al JURNALULUI DE CHIȘINĂU
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
culturale sunt mai degrabă cele ale unei sinteze. Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]