637 matches
-
nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
trascendente, rendendo quest'ultimo vissuto e non un che di arcano, piuttosto conosciuto e riconosciuto credibile, non esoterico e sacerdotale, mă umano e rivelato, essoterico, comune a tutti perché possibile conoscenza valida ed efficace per chiunque. Tale acquisizione però è verosimile unicamente quale frutto di un'esperienza, non solo sensibile, mă anche spirituale e di raccoglimento sul proprio dolore, affinché tutto ciò che și acquisisce come trascendente fortifichi la realtà sensibile e immanente. Nel kintsugi, anch'esso in-sé e per-sé esperienza
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cîteștrele același efect. Minciunile bărbaților sînt mai inocente în clipurile cu pricina. Legate (toate!) de bere. Ca să bea nesupărați de consoarte, unii se fac a se duce la o miuță de fotbal și se tăvălesc nițel prin noroi, ca să fie verosimili; alții pretextează a avea ședință de bloc. Consoartele cred sau nu cred, marca de bere își face promoția.
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
toate părțile, octogenarul își oferea serviciile mai ales celor de la putere, dar și partidului din opoziție cu viitorul cel mai glorios" (p. 61). Discuția de taină purtată la Palatul Cotroceni între Enescu și președinte este, dincolo de tematica fictivă, înspăimîntător de verosimilă: " - ...Eu mă întîlnesc cu președintele Franței și Rădulescu urcă în sondaje fiindcă un nebun omoară țigani prin București. Ați putea, de exemplu, să-i dați o notă mică lui Rădulescu la emisiunea dumneavoastră de duminică... - Pe ce motiv? - Fiindcă a
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
înainte. Ar fi fost mai verosimil, poate, cu Tosca. Pentru că, ceea ce pe scenă e posibil, pe ecran e pe muchie de cuțit; aparatul de filmat e nemilos, iar Callas, cu siguranță, ar fi respins, "în viață", o asemenea propunere. Motivul verosimil ar fi fost că, în cinema, credibilitatea "fizică" e la fel de importantă ca vocea. Or, în film, personajul respinge proiectul pentru că nu i se pare "cinstit" să marieze interpretarea de acum cu vocea de pe vremuri! E discutabil! Pentru că magia cinematografului se
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
formelor fără fond (deși, din direcție opusă, tradiționalistă, ca și Eminescu), un fel de postjunimism recunoscut ca atare, într-un moment de imprudență, și de dl Adrian Marino. Așadar putem vorbi de o situare a lui Nae Ionescu, nu numai verosimilă, ci și dezirabilă, în constelația numelor de referință ale culturii românești. Ceea ce nu acceptăm decît cu greutate, iar uneori... deloc. Și aceasta din motive precumpănitor extraculturale. Oricît interpretarea unui personaj complex, compozit, vădind mobilități și slăbiciuni precum Nae Ionescu, nu
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Asemenea versuri, pe fondul lor afectiv și descriptiv, se repetă ca un leit-motiv, de neliniște, de exaltare, de solemnitate. Ele perpetuează o stare a sufletului, nu întotdeauna cu aceeași orchestrare de sonuri. Se întâmplă ca ele să se sprijine pe verosimile localizări. Atunci când le-am descoperit, am reținut în lectură diferența dintre spovedania largului viu al spațiilor din poezia Tinerețe (volumul În robia lor, 1926): „Să iau într-un apus de soare trenul de Constanța,/ Să te-oțelesc în băi de
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
care învață din mers să privească lumea complicată și cu stupizenia unei forme rudimentare de inteligență artificială, capabilă de a face calcule extraordinare, dar incapabilă de a înțelege în mod sentimental și emoțional lumea. Și totuși, parabola Florinei Ilis este verosimilă, anticipând dilemele filosofice, etice și sociale cu care este posibil să se confrunte omenirea în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Unui roman care ne unge pe suflet nu putem parcă decât să-i dăm o interpretare subiectivă, într-
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
una premeditată și ostentativă, ci una pornită din așezarea lui în lume: așezarea celui pentru care observarea realității și descrierea ei fidelă sînt mai importante decît judecarea ei. Și pentru că nu face morală, ideologie sau filozofie, Codrescu are un scris verosimil. Pur și simplu îl crezi pe cuvînt și te lași pe mîna lui, spunîndu-ți că America nu poate fi decît așa cum o înfățișează el. Citindu-l, trăiești cu senzația că cineva îți dă prilejul să privești pe gaura cheii strania
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
vină, dacă-i trimite el, Mișu, conu' Mișu, bani, niscai bani dă drum dă fier. Dar Eminescuul, sireacul, de unde să aivă bani, să-i trimită? * 2. EMINESCU-ȚIGAN. Parcă mai degrabă e de crezut că Eminescu ar fi fost țigan. Ipoteză verosimilă. Infernală. Avea pînă și ochii negri. Cam prea negri. Sanscriți, așa-i? În ce limbă erau ochii lui? În ce limbă? în persană? în urdu? în greacă, de fapt, chiar în greaca veche? Sau în mai multe limbi, amestecate? Ochii
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
lui Alexandru, Aristotel... El menționează faptul că datoria poetului e de a povesti nu neapărat "lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului". Or, motivația oedipiană insinuată de Stone nu e nici măcar verosimilă, ca să nu mai vorbesc de necesară. Iar în contextul personalității lui Alexandru, e cu atât mai greu să motivezi psihologic o fixație pentru eroul Iliadei. Îl vezi pe Filip (Val Kilmer) arătându-i picturi rupestre cu eroii antici, dar în
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
adică la aproximativ 8% din numărul alegătorilor. Dacă îi adăugăm pe flotanți și voturile multiple, proporția se mărește considerabil, la nivele greu de estimat. Suficient cît să se obțină o "victorie" la limită (deci, în opinia organizatorilor, cu atît mai verosimilă). Un istoric ar putea spune că, față de cele 80% din voturi furate în noiembrie 1946, bietele opt procente din acest an și din acest noiembrie înseamnă o nimica toată. Proporțional, poate fi o "nimica toată", dar ca nivel de civilizație
Modelul sordid by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12202_a_13527]
-
cititorul cu prejudecăți. La cât sex brucknerian e aici (capitolul este o adevărată "lună de miere"), e foarte ușor și comod să vorbești despre teribilism, exhibiționism, pornografie ș.cl. De preferat, însă, aceste scene erotice, în fond, cât se poate de verosimile, unui Rogulski perorând cu Nietzsche pe noptieră. "Complexul Gheorghidiu" este încă foarte puternic la noi. Dar, de fapt, nu subiectul erotic e adevărata problemă. Ioana Baetica scrie oricum mai bine decât franțuzoaicele binecunoscute, iar pe mine primul capitol chiar m-
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
Aleea Soarelui, romanul lui Thomas Brussig, recent tradus la Humanitas. Cu alte cuvinte, dincolo de liste, inventare și reconstituiri memorialistice, avem nevoie și de ficțiuni, de narațiuni care să integreze tot acest material într-un flux existențial coerent, într-o Poveste verosimilă. Deocamdată avem niște fragmente, cu care noi, cei care am mai apucat comunismul, putem reface imaginar întregul, dar celor mai tineri cititori care încep deja să ne urmeze în lectură le trebuie reconstituiri funcționale, de sine stătătoare. Le trebuie povești
Povestirile lui Teodorovici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12825_a_14150]
-
unii dintre foștii ei clienți. De asta ce mai zici? Dar dacă prostituata e ghidonată, ca să-i bage pe cît mai mulți în scandal? m-am întrebat după aceea. Căci totuși, istorioara cu declarația prostituatei nu prea mi se părea verosimilă. Dar cazul începe să mă intereseze. Aflu de la un post de televiziune că frații Cămătaru aveau instalații de supraveghere în camerele hotelului lor în care roiau prostituate. Adică inventivii frați își înregistrau clienții în vederea unor posibile șantaje. Oricum, de pe urma descoperirii
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
de oameni cu brațele pe sus, uzi leoarcă și istoviți, mulțumind taxiurilor galbene" (p. 98). Scenele de amor, cu dialogurile afectate între amanți, cu etapele inversate și gesturile mecanicizate prin această răsturnare, au ceva caraghios, dar sînt într-un fel verosimile, semn, probabil, că viața e imprevizibilă și anapoda, mai ales cînd e vorba de iubire. Așa arată o scenă de despărțire, una din cele o mie din decursul unei vieți, dar cu semnul minus în față: ,Pentru că asta-i ciudat
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.). E partea cea mai artificioasă a romanului. O intrigă de dragoste (pe linia realistă, verosimilă, a cărții) e complicată cu un plan fantastic, construit cu intenția de a da o a doua dimensiune a romanului, una de invenție și speculație în zona libertății depline a imaginarului. Încărcată cu o miză prea mare, ramificată în direcții
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
și lesne de asimilat al muzicii răzgâiate în soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
nici un scandal notoriu, de la showul de pedofilie al lui Treptow și pînă la acelea în care apăreau numele lui Tender, Omar Hayssam sau... statueta de aur a lui Hamurapi, păreau, cel puțin pentru oamenii deprinși cu discursul logic, rezonabile și verosimile. Cum rezonabil și verosimil părea și interesul instituțiilor statului pentru clarificarea nenumăratelor întrebări legate de istoria postprivatizare a rafinăriei PETROMIDIA. Numai că între acest interes legitim și comportamentul abject al procuraturii față de omul Dinu Patriciu, care a fost umilit public
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
poate, de folos să-și ungă minciuna cu plăcerea provocată de cuvinte, aplicând formei discursului un ase menea exces de găteală în chip de fard. În felul acesta, rostită unduios și poleită cu astfel de artificii retorice, înșelăciunea ar deveni verosimilă și mai ușor acceptabilă pentru ascultători. Dar pentru unii care caută adevărul curat și neamestecat cu podoaba vreunei viclenii, frumusețea străbate prin cuvinte de la sine” (ed. rom., 95; PG 45, col. 252); Hex: „De aceea dacă ținem socoteală de limbajul
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
învârte în jurul axei sale a fost ars pe rug de capitaliști (care există de la începutul lumii și sunt răi). Caraghios, dar trist pentru știința istoriei. Personajele sunt puține, limitate, extrem de conformiste și puțin umanizate, însă cu atât mai mult absolut verosimile, dacă le privim prin intermediul propriei experiențe comuniste. În plus - iepuri. Iepuri morți. Iepuri vii. Iepuri făcuți căciuli rusești. Iepuri răi, iepuri domestici sau doar iepuri. Să ne edificăm puțin, pentru că apariția acestor animale în titlu și în roman este deconcertantă
Copiii marelui U.R.S.S. by Iulia Iarca () [Corola-journal/Imaginative/9046_a_10371]
-
împreună cu femeia iubită, chiar când înțelege că ceea ce a văzut nu e decât un film proiectat în realitate. Personajele lui Eugen Uricaru află cu stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de dragoste cu proiecțiile, perfect verosimile, dar suspecte, ale unei ficțiuni. Rod al unui imaginar sofisticat și abscons, Vladia mi s-a părut mai interesant ca roman despre perversiunea ficțiunii, decât ca parabolă a unei dictaturi de catifea.
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
opere din tinerețe ale sculptorului, evident necunoscute specialiștilor, iar exegeți, pînă mai ieri doar scribi narcisiaci și autiști, au intrat direct în solda celor care, după ce au învestit bani mulți în falsuri Brâncuși, vor să le creeze acestora o prezență verosimilă în spațiul culturii. Readusă în actualitate și adusă la zi, cartea lui Barbu Brezianu este, pînă în acest moment, singurul instrument de contracarare. în cele peste trei sute de pagini, format A4, personalitatea brâncușiană și lucrările din România ale sculptorului sînt
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
în adevăratul înțeles al cuvântului, ci de un soi de eseu fictiv a cărui miză exclusivă este reconstituirea gândirii lui Ovidiu. Ovidiu c'est moi! poate exclama Marin Mincu, convins că vede lumea prin ochii marelui poet latin. Cât de verosimilă este această viziune? Fiecare cititor este liber să o judece cu mintea proprie. Ca și alte cărți de ficțiune scrise de critici literari (unele dintre romanele lui Alexandru George, de exemplu), Moartea la Tomis. Jurnalul lui Dracula de Marin Mincu
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
dintre cele două războaie. Reprezentăm fiecare lumea noastră proprie, avem matrici stilistice diferite. între noi există un mare gol. Aștept să vină un nou poet care să umple acest gol și care să reprezinte o linie mediană între noi". Propoziții verosimile. Animozitățile însă nu întîrzie a se manifesta, în pofida firitiselilor mutuale. Nu fără temei, Ovidiu Papadima e de părere că un măr al discordiei l-a putut reprezenta atracția comună a celor doi scriitori față de Domnița Gherghinescu-Vania, cea care pentru Blaga
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]