298 matches
-
din cauză că Istrati utilizează ficționalizarea ca tehnică narativă, tinzându-se astfel către o proustiană impersonalitate a naratorului care permite evenimentelor să-și cucerească autonomia în relația cu acesta, fie pentru că se servește, dimpotrivă, de deficționalizare, ca mijloc predilect de producere a verosimilului (ori de alternanța subtilă și inspirată a celor două procedee), scriitorul a tentat foarte adesea la o interpretare biografică a scrierilor sale. Tocmai această capcană este demontată în analiza lui Zamfir Bălan, de o manieră sistematică și convingătoare, care recomandă
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
cele mai reușite povestiri ale acestui volum care pare să marcheze începutul unei tendințe de "ascundere" a fantasticului în ficțiune, de diluare a lui până la dispariția totală, fapt care creează o senzație (foarte puternică în unele povestiri) de congruență a verosimilului faptului trăit, fără însă a estompa prea mult depărtarea de coerența lumii reale. Cât despre traducere, numele Teodorei Șandru Mehedinți este deja o garanție. Poate, cine știe, traducătoarea ne va oferi în viitor și plăcerea infinită a întâlnirii cu noi
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
epică frontiera nu e voit tranșantă, descripția diurnă, extrem de palpabilă și captivantă implică mereu și o dîră de fantastic, insinuat firesc. Ridicarea spre fabulația alegorică a fost tratată în roman cu precizia detaliului concret, ca și cum ar fi o parte a verosimilului. O anume îndoială asupra cadrului a fost întreținută din start, căci s-ar putea presupune că și deșteptarea în dimineața respectivă și intrarea abruptă în coșmarul procesului ce a urmat, cu nimic prevăzut anterior, reprezintă poate o iluzie, provenită din
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
cele ludic-manieriste), dar reușește să păstreze în scrierea sa ceva din ritmul trepidant al vieții tel quel: "Pană Ioana și cititul din Lermontov: , ...Revin în cameră. Virgil și colocviul de mîine. Scriu.(...) Oglindă purtată de-a lungul unui drum... Stendhal. Verosimilul? Aristotel...Cam așa. Fumez. Mă voi odihni." Sînt notații eliptice, telegrafice care nu par să aibă alt scop decît acela de a reduce totul la fragmentarismul și iregularul experienței cotidiene. Însă, din păcate, tocmai firescul și naturalețea par să lipsească
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
al lui Falcone și a lui Tamango, pe nedrept uitat astăzi. Rămas nebotezat toată viața, Mérimée face figură stilistului într-un secol în care un Dumas, un Balzac sau un Stendhal scriau zeci de mii de pagini realiste la limita verosimilului și a dreptei judecați a comportamentului uman surprins în matcă lui metronomica. Un stilist contemporan cu noi prin valoarea pe care o dădea anecdoticului și mărturisirii: "Nu-mi plac din istorie decît anecdotele și, dintre anecdote, le prefer pe acelea
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
după cum e obiceiul. Acum el e una din cele mai mari minunății ale Muzeului din Amsterdam, iar ghidul muzeului spune tuturor celor pe care îi conduce întreaga lui poveste. Firește că mai face și unele înflorituri, care dăunează adevărului și verosimilului. ș...ț Cred că nu trebuie să vă mai spun, domnii mei, cît îmi e de neplăcută îndrăzneala acestui ticălos. în veacul nostru pus pe îndoială, ascultînd asemenea minciuni bătătoare la ochi, oamenii care nu mă cunosc vor fi înclinați
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
că, la capitolul scenariu, Stone ar fi trebuit să-l asculte pe profesorul lui Alexandru, Aristotel... El menționează faptul că datoria poetului e de a povesti nu neapărat "lucruri întâmplate cu adevărat, ci lucruri putând să se întâmple în marginile verosimilului și ale necesarului". Or, motivația oedipiană insinuată de Stone nu e nici măcar verosimilă, ca să nu mai vorbesc de necesară. Iar în contextul personalității lui Alexandru, e cu atât mai greu să motivezi psihologic o fixație pentru eroul Iliadei. Îl vezi
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru romani, restul popoarelor, cu anumite excepții, erau considerate "barbare", ca să nu mai vorbim de variatele categorii de sclavi. Dimpotrivă, deosebit de tot restul
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
își declară o colecție, fără expertiză și fără nici o evaluare calificată, în valoare de, să zicem, tot 50.000 euro, la sfîrșitul mandatului chiar o va avea. În concluzie, prin declarația colecțiilor de artă nu s-a obținut absolut nimic verosimil, dar s-a reușit o performanță cel puțin bizară: colecționarul este din nou satanizat și readus, din condiția sa legitimă de ferment cultural și de partener constant al artistului rămas fără comenzi de stat, un infractor latent, a cărui dovedire
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
Pleacă de la condiția umană figurată de scarabeu, cunoscut, în ordine simbolică, drept zeu solar cu geneză nocturnă, telurică, degradată, dar figurând perenitatea, abilitatea, perfecțiunea, identitatea autonomă, asigurând circularitatea vieții, traversând boala și moartea, într-o infinită reîntoarcere. Romanul forțează limitele verosimilului, este structurat idealistic și nu realistic, pe tema morții ca proiect oniric deopotrivă subiectiv și obiectiv, sau a vieții gândită din perspectiva morții; nu doar a celei viitoare, dar și a celei prezente, ca însoțitoare permanentă a existenței. Scrierea are
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
dintre zile pentru ca eu acum abia să mai respir proximitatea lor sufocantă, să levitez chinuit ca un fachir imobiliar îndurând magnetismul iradiant al noii lor consistențe... aceste obiecte trebuie distruse poate înainte ca timpul să treacă, ele sunt deja agenții verosimilului placat pe viitoarea uitare... (sigur, faptele pot fi false dar povestea obiectelor comunică întotdeauna un adevăr pe care nu știu să-l identific exact precum cele nouăsprezece feluri de a scrie cuvântul sabie în vechea limbă chineză...) și totuși, unde
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
dintre libertate și amor. În mai toate romanele studiate, dar cu precădere la Bolintineanu și Pantazi Ghica, se simte o sufocare a naratorilor de către autori. Această depășire a competențelor narative transformă uneori discursul naratorului în pur discurs auctorial, încălcând limitele verosimilului." Este vorba de dimensiunea morală a discursului literar, una dintre trăsăturile accentuate ale romantismului Biedermeier, autohtonizată într-o asumare critică a modernității ca reflex al epocii pașoptiste. Șapte teme ale romanului pașoptist este un studiu plăcut, întemeiat pe o reconsiderare
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
brâuri de cătină/ îngrămădesc resturile casei/ în locul porților” („Satul părăsit”, pag. 33); în aceeași notă melancolică, ușor iluzorie, cu impresii dintr-un început de lume, caldă și patriarhală, ca în „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski, un spațiu al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un somn până-n odihnă/ cum mi-a dormit primul plânset/ pe sânul mamei,/ când cuvântul era mireasmă lumească/ iar lumea era doar murmur și semne,/ fără hotare de legi” („Cuibul”, pag. 37
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul de bază ce reunește prozele sinelui pornește din marginea autobiograficului pentru a construi un epic menit să-și păstreze verosimilul indiferent de căile textuale alese. Opțiunile diferă în funcție de miza romanelor. Boom-ul sexualității a constituit fără dubii cel mai îndelung discutat aspect al colecției Ego.Proză (încă de) la lansarea acesteia. Scandalizând o parte a opiniei publice, amuzând o alta
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
duce spre exclamația "cît de adevărat", ceea ce confirmă și reacțiile criticilor străini, începînd cu Jay Weissberg de la "Variety", care invocă și aspectul de "reality show", bașca cunoașterea intimă a mediului spitalicesc de care beneficiază scenariștii. Nici "New York Times" nu ignoră verosimilul filmului, susținînd că "este atît de absolut real încît te absoarbe în lumea lui la fel cum documentarul lui Frederick Wiseman din 1970, Spital îți picură în conștiință". De remarcat că Puiu îl include pe Wiseman pe lista influențelor lui
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
povestea nu contează. Ceea ce contează e "cum" o povestești. Ceea ce nu era tocmai adevărat, dacă e să ne gândim că Virginia Woolf propunea modelul (mai târziu cunoscut ca cel al) fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
an 1835. Seria de narațiuni din a caror suprapunere și înlănțuire rezultă textul este considerată drept "subiect posibil pentru un foileton" sau drept substitut al ziarului de seară. Se mai pomenește, în treacăt, la un moment dat, tot pentru augmentarea verosimilului, despre "furtul diamantelor domnișoarei Marș" și despre încoronarea reginei Victoria, care, în conștiința publică a francezilor, a jucat, în mare, acelasi rol cu un fapt divers din viața divei. Dar române în dulcele stil clasic se mai scriu, din fericire
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
divei. Dar române în dulcele stil clasic se mai scriu, din fericire, și-n ultima vreme. Ficțiunea și "realitatea" nu încetează să se întrepătrundă, iar istoria e terenul privilegiat pe care se petrece acest proces. Uneori, recursul la istorie întărește verosimilul. Și astfel - deloc paradoxal - ficționalul. Așa se explică înserarea unui incident minor, aparent lipsit de legături cu trama narativa - însă tocmai de aceea semnificativ - din românul În linie dreaptă, publicat de Jeffrey Archer în 1991. De-abia sosit în America
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
este lipsa aproape totală a distanței. În volumul amintit, nu mai constatăm proiecția pe un alt plan temporal sau existențial - acceptată, chiar și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care mai e diferența dintre relatarea unui fapt divers și o bucată literară? Problemele general-umane, psihologia și angoasele sînt eterne. Prin urmare, evident, sînt și contemporane - de ce nu? În această calitate, ele pot constitui materia literaturii
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Pan, ori de peripețiile baronului Munchhausen. Cu toate acestea, ceva le diferențiază profund de celebrele cărți pentru copii: convenția imaginarului e mult mai subtil (de fapt adult ar fi cuvîntul) propusă, e cumva șarjata uneori, iar alteori e diminuată de verosimilul întîmplărilor, un verosimil plusat dincolo de limitele unei motivații literare sau ale unei coerențe narative, în plin firesc cotidian. Ce dacă e practic imposibil că o făptura omenească să își poată duce întreaga existența în copaci, cum face Cosimo, personajul din
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
peripețiile baronului Munchhausen. Cu toate acestea, ceva le diferențiază profund de celebrele cărți pentru copii: convenția imaginarului e mult mai subtil (de fapt adult ar fi cuvîntul) propusă, e cumva șarjata uneori, iar alteori e diminuată de verosimilul întîmplărilor, un verosimil plusat dincolo de limitele unei motivații literare sau ale unei coerențe narative, în plin firesc cotidian. Ce dacă e practic imposibil că o făptura omenească să își poată duce întreaga existența în copaci, cum face Cosimo, personajul din Baronul din copaci
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
spus "literatura de frontieră" (S. Iosifescu), ceea ce, indiscutabil, măcar ca expresie, include și un înțeles "ierarhic", plasînd a cu voie sau fără voie a respectivă literatura pe undeva, pe la periferia genurilor literare. Autorul acestei catalogări ne vorbește despre extrapolarea, imaginarea verosimilului alături de real ca fiind o soluție "artistic șubredă", căci evenimentul major e descompus în fapte și destine individuale, tratate anecdotic și dialogat, cu presărare de detalii pitorești. Viziunea, iertata fie-mi "acuzația", e prea globală! La fel si insistența pe
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
s-a obișnuit deja, reușind să focalizeze spre esențe, caracterizează și sala următoare, „Reculegere”. Aici spațiul e ocupat cu prezența copleșitoare a stranelor de biserică, dispuse circular, împrejurul incintei și creând o atmosferă solemnă, de căutare a sinelui profund, religios. Verosimilul e întreținut și de permisiunea - unică în ansamblul muzeului - de a atinge exponatele. Tot aici surprinde amplasarea micilor obiecte cu semnificație religioasă (icoane, obiecte de cult etc.) mai sus de nivelul privirii, pentru ca vizitatorul să trăiască prin ele „sentimentul sacrului
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
anumite pasaje din Hesiod și Homer, deoarece în ele realitatea e inventată de fapt și că ar fi de preferat să li se prezinte doar Adevărul inițial, nedisimulat și neînfrumusețat. D.P. Și totuși, Aristotel pleda pentru exprimarea Adevărului "în limitele verosimilului..." J.M. Dacă avem șansa să întâlnim un aspect al Adevărului cred că aceea ar fi în momentul contemplării unei opere de artă - în arta mare, bineînțeles - care, așa cum ați spus, îl "deghizează" într-un fel, dar cu scopul de a
Cu Julien Musafia în căutarea adevărului în muzică by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/8245_a_9570]
-
care diminețile par să aibă o aceeași anatomie cotidiană e întreținută de grupul de indivizi morocănoși aflați cam în aceeași situație cu cel ce povestește, calm, de-a lungul întregului roman. Chiar și în acele momente când, din necesități de verosimil, e obligat să-i dea cuvântul celui care, în chip de prieten dominator, ajunge să-i paralizeze orice gând independent. Vasăzică, în toată această tihnă, jurnalistul Franz-Walter Joseph, corespondent plictisit al mai multor ziare germane, hotărăște să-l considere pe
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]