11 matches
-
poet", păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În aceiași termeni s-a exprimat, în anul 1879 și Mihai Eminescu, vorbind despre „păstorul rătăcit pe Carpați”, analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest păstor rostește întâia oară "balada Miorița". Adept fidel al reflectării în literatura cultă a „specificului național”, criticul Garabet Ibrăileanu (1871-1936) preia sintagma eminesciană și întărește aceeași idee
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
Văcărescu, Veniamin Costache, Anton Pann și Costache Negruzzi, adunate în Scriitori vechi (1909), și a teoretizat asupra fabulei într-o prezentare asupra evoluției genului la noi - Fabula în genere și fabuliștii români în specie (1892) și asupra originii versificației române - Versificațiunea română și originea ei (1906). A avut și preocupări de teoretician al folclorului. Lucrările Introducere în literatura populară română (1904), Lămuriri asupra literaturii române culte și populare (1906) și Miorița și călușarii. Urme de la daci și alte studii de folklor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Anecdote împănate, București, 1903; Anecdote piperate, București, 1903; Călătoriile lui Enache Cocoloș, București, 1903; Anecdote de post, București, 1904; Introducere în literatura populară română, București, 1904; Pentru toți copiii, București, 1904; Lămuriri asupra literaturii române culte și populare, București, 1906; Versificațiunea română și originea ei, București, 1906; Ce poate lenevia, București, 1908; Fete de azi, I-II, București, 1908; Mireasa, București, 1908; Anecdote nouă, București, 1909; Scriitori vechi, București, 1909; Anecdote marinate, București, [1911]; Teatru de familie, București, 1912; Miorița și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
texte clasice pentru uz școlar (excerpte din scrieri ale lui Cezar, Cicero, Tit Liviu, Ovidiu, Vergiliu, Esop, Xenofon, Lucian). Dacă numele lui ca autor al lucrărilor Gramatica limbii latine. Morfologia, sintaxa și noțiuni de stilistică (1909) și Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica (1916) sau al antologiei Istoria literaturii latine pe bază de texte (1928) este cunoscut mai cu seamă elevilor și studenților clasiciști, P.-L. capătă o notorietate mai largă datorită unei cărți de vulgarizare a cunoștințelor despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
despre Antichitate, Mitologia greco-romană în lectură ilustrată (I-II, 1912-1926). Cultura română îi datorează și câteva bune traduceri din Cicero, Pliniu, Eutropiu și Lucian. SCRIERI: Mitologia greco-romană în lectură ilustrată, I-II, București, 1912-1926; ed. București, 1999; Noțiuni elementare de versificațiune latină. Prosodia și metrica, București, 1916; Basarabia, București, 1924; Viața și opera lui Gheorghe Lazăr (în colaborare cu G. Bogdan-Duică), București, 1924; Legende și povești antice. Prelucrate după autori clasici greci și romani, București, 1926; Izvoarele istoriei românilor. Fontes historiae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
Maiorescu, C. a criticat cu asprime mediocritatea veleitară, pe acei autori care, întrebuințând neologisme inutile, denaturează limba. Preocuparea pentru purificarea exprimării literare de ceea ce filologul blăjean consideră a fi elemente străine se vădește și în Elemente de poetică, metrică și versificațiune (1860), cea dintâi poetică românească amplă. Alcătuită în spiritul retoricilor antice, cartea cuprinde și referiri la poetica arabă, primele la noi. Lucrarea studiază „natura” și „forma” poeziei, adică ceea ce constituie obiectul artei literare, precum și problemele care aparțin exprimării artistice. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Blaj, 1854; Compendiu de gramateca limbei române, Blaj, 1855; Crestomația seau Analecte literarie din cărțile mai vechi și noue românești, tipărite și manuscrise, începând de la secolul XVI până la al XIX - cu notiță literară, Blaj, 1858; Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860; Elemente de filosofie, I-II, Blaj, 1861-1863; Cuvânt la inaugurarea Asociațiunei române transilvane, Blaj, 1862; Principia de limbă și de scriptură, ed. 2, Blaj, 1864; Gramatica limbei române, I-II, București, 1869-1877; Început de autobiografie, îngr. și pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
Epigonii, nu înseamnă că Lepturariul... este singurul. Vrem să propunem ipoteza altui izvor, legat de momentul blăjean al biografiei eminesciene, de importanță secundară, nu lipsit de însemnătate totuși. Este vorba de cartea lui Timotei Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860. Lectura manualelor de poetică era una din preferințele lui Eminescu în timpul popasului blăjean; unul din prietenii blăjeni ai poetului își amintește că, prin a doua jumătate a lunii septembrie, "pentru ultima oară când a venit la mine, l-
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
numai în ceea ce privește versificația, ci și în dimensiunea axiologică, selecția versurilor fiind reprezentativă și pe planul estetic" (Valeriu Nițu, Traian Vedinaș, Timotei Cipariu, Arhetipuri ale permanenței românești, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 107), cartea lui Cipariu, Elemente de poetică, metrică și versificațiune, Blaj, 1860, cu semnătură proprie, cu localizare și datare "M. Eminescu, Blaj 1866" este un al doilea izvor de inspirație al poemului "Epigonii" după Lepturariul... lui Aron Pumnul.
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
Litterarum. E o ediție de 600 de pagini, format mare, ce străbate meticulos domeniile scrisului literar ciparian: poetica, publicistica, discursurile, confesiunile, poezia, folclorul, istoria literară și traducerile. E pentru prima dată restituit (p. 9-142) tratatul Elemente de poetică, metrică și versificațiune, datând din 1860, ce avea în românește numai precedentul lui Heliade Rădulescu, ale cărui Reguli de gramatica poeziei din 1831 erau o traducere după o compilație. E interesant nu doar pentru erudiție (sunt referințe la peste 200 de surse), ci
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine Fr. Aug. Wolf, un om c-o ureche atică, zice foarte frumos în privința [aceasta] în discursul său Asupra unei vorbe a lui Frederic al II[-lea] despre versificațiunea germană. Iată ce zice; E într-adevăr o temă din cele mai importante a adevăratei înțelepciuni de stat cum ar putea fi înaintată prin o pronunție curată, corectă și prin o declamațiune frumoasă în limba maternă cultura comună a celor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]