209 matches
-
tristă amintire și, în plus, e nepotrivită, căci nu e vorba de o antologie Eminescu, ci de una cu 137 de poeți. în mod bizar, dacă la persoanele socotite a fi scris poezie care merită tradusă nu se face economie, versificatori de ocazie lăfăindu-se pe un spațiu de două ori mai mare decît poeți cu adevărat valoroși, cuprinsul e înghesuit atît de "economic" încît devine absolut inutilizabil: numele autorilor și titlurile poemelor sînt scrise la rînd, cu același corp de
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
deprinsă dimensiunea răspândirii și cuprinderii, traseele exegezei se transformă într-o adevărată pulsație epică. Dacă, așa cum am văzut, cartea se deschide sub semnul unei esențiale întrebări, paginile care formează Introducerea se constituie într-un autentic ceremonial al întrebărilor. Este Dosoftei versificator sau poet? A avut el har sau a practicat poezia din rațiuni străine creativității? Este traducerea psalmilor lui David fidelă textului canonic? În ce constă originalitatea traducerii, dacă se poate vorbi de originalitate? Există o echivalență între opera lui Dosoftei
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
discuție Ioana Pârvulescu într-o Cronică a optimistei), iar ceilalți scriitori, din motive prea evidente, se vor simți un pic mai bine. M-am întrebat întotdeauna de cât e nevoie pentru a fi poet. Ce anume poate face dintr-un versificator sau un grafoman un poet adevărat. Mircea Cărtărescu, de pildă, spunea undeva că oricine ar scrie chiar și un singur poem bun, poate fi considerat poet și nimeni nu poate contesta asta. Alții, mai puțin generoși, ridică ștacheta la cca
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
publicate atât În timpul vieții sale dar și după, precum și volumele „Gastronomice” și „De re culinaria” apărute postum. * * * Păstorel: poet, dramaturg, traducător și gastronom Chiar dacă a fost premiat pentru proză, Păstorel s a remarcat din primele texte publicate ca fiind un versificator redutabil. La Început semnează poezii În „Însemnări literare”, iar apoi și În „Viața Românească” alături de nume sonore ale literaturii noastre: Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez, Ionel Teodoreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Vasile Voiculescu, Otilia Cazimir, Elena Farago, Al. A. Philippide, B. Fundoianu, I.
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
de lumini solare, vitaliste, de esență withmaniană, psalmodiind serafic, în mistere creatoare de trubadur post-modern, vorbind disimulat mulțimilor (de cititori), fără a cultiva lozinci vide, ci ca un efeb într-o serenadă translucidă și, totuși, ermetică. Nu, nu e un versificator imperceptibil sau corect și personal, căci respirația sa lirică este bogată și fără prețiozități, de adversar vehement al gravității filistine. Și asta, din cauză că s-a luat întotdeauna în serios, datorită inteligenței autoironiei. În spatele vorbăriei, are veleități umoristice cu exaltări baroce
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
deprins și de frazat. În genere la forme recognoscibile, neșocante și complezente” (p. 25). Dacă în privința target-ului poeziei proletcultiste și a modalităților eficiente de persuasiune lucrurile sînt oarecum previzibile, ceva mai greu de explicat pare a fi situația emitenților. Lista versificatorilor care și-au pus semnătura pe abominabilele creații poetice publicate între 1948 și 1953 este lungă și conține nume de calibre diferite: Ion Caraion, D. Corbea, Nina Cassian, Magda Isanos, Eugen Jebeleanu, Mihail Cruceanu, Ștefan Roll, A. Toma, Dan Deșliu
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
că, fără ajutorul îndrumătorilor, n-ar fi fost în stare să scrie o operă angajată, pe măsura cerințelor Partidului și Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
comunistă, o autocritică pentru producția anterioară ("o mare rușine mă cuprinde cînd mă gîndesc la poemele mele scrise fără nici un rost"), fibra sa artistică nu sucombă în fața "comenzii sociale", aflîndu-și resursele unei rezistențe. Poetul nu devine un agitator calp, un versificator de lozinci, aidoma barzilor "realismului socialiast". Pus "în situația, nu tocmai comodă, de a împăca încă o dată exigențele de principiu ale angajării politice cu cele ale unui program poetic novator", după cum arată Ion Pop în minuțioasa Prefață a cărții de
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
nivel scriptural: "nu e cu putință să afli ceva nou, nu e cu putință să spui o poveste nouă... zic unii că e foarte important să fii autentic chiar și atunci când repeți același lucru... că autenticitatea e cheia originalității... deconstructiviști, versificatori, povestași, mitomani, esteți, militanți... dincolo de mode și curente, de forme, rămâne acel bătrân sâmbure epuizat, care încă palpită imprevizibil, învelit în pojghița uscată a cuvintelor... paradoxuri pocnesc ca niște fructe răscoapte, exotice, savuroase..". Doar în Lumină pe sub ușă motivele "conflictului
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
inimii sale, ca poi să reverse și peste noi „boabe de rouă alături de fata și floarea de măr”. Este nu numai un poet romantic de mare valoare care a țâșnit surprinzător, care se distanțează nemăsurat de mult de pleiada de versificatori ce se autointitulează scriitori, dar este și o conștiință națională, pentru care satul, obștea sunt dătătoare de legi și datini, căci ele sunt „scutul, eternitatea și autenticitatea acestui neam”. Citiți-i neapărat cartea „Obștile sătești, leagănul neamului românesc”. O mai
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
la urma urmei decât o umilire a marelui om, forțat să se supună unui canon venit de sus. Nimic nu simbolzia mai trist situația de dependență decât postura în care era manevrat când i se ordona să omagieze câte un versificator minor (A. Toma, de exemplu), ridicat pe același piedestal cu Eminescu. Romanul Bietul Ioanide fusese retras din circulație imediat după lansarea în librării ( 1953), autorul fusese învinuit de grave devieri în reprezentarea istoriei, riscându-și condamnarea judiciară pentru un act
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
poetul își obține efectele printr-o aparentă jonglerie de cuvinte, scoasă dintr-o inepuizabilă fantezie lexical-asociativă; la un nivel mai profund, prin identificarea și actualizarea latențelor de expresivitate a acestora. Uzitate și uzate de limbajul comun, lustruite ori bruscate de versificatorii fără talent, cuvintele își descoperă aici resurse și raporturi secrete, făgașe noi deschise între ele, spre stupefacția admirativă a cititorului obișnuit și delectarea celui rafinat. Unuia i se oferă smaraldul: insolitul, exoticul, prețiosul, simbolicul; celuilalt, piperul vocabularului și al imaginației
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ispitească la exercițiul cititului și mai ales să-i motiveze pentru asta, propunîndu-le un patrimoniu de valori atractiv și credibil. În manualul de care vorbesc, Pantheonul național e alcătuit după criterii cînd aiuritoare, cînd obscure. El include generos un simplu versificator că Grigore Vieru, dar ignorează pe Mircea Ivănescu, pe Ileana Mălăncioiu, pe Gellu Naum sau pe Cezar Baltag, citînd la întîmplare. O notă emfatica marchează prezenta în palmares a lui Eugen Barbu, în pagubă lui Ștefan Bănulescu, înregistrat colateral, ca
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
cînd e vorba de editarea lor pentru publicul de la noi, precumpănește criteriul comercial. Dr. Vasile Sporici își păstrează decent amărăciunea, dar nouă ni se pare inadmisibil ca, în condițiile în care se obțin subvenții și pentru te miri ce veleitar versificator sau romancier diletant, studiul lui Fondane să nu-și poată găsi un editor în România. Pentru cele cîteva mii de cărturari și studenți preocupați de filosofie ("se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge?"), eseul lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17116_a_18441]
-
să vedem cum arăta juvenilul Coșbuc înainte de a deveni poetul din Balade și idile. Antologia lui C. Catalano e în măsură să ne dea o imagine edificatoare a elevului poet. Sunt mai multe categorii de texte poetice, mărturisind disponibilitatea de versificator a foarte tânărului autor. O primă categorie ar fi compozițiile pe teme biblice, mitologice sau legendare: Stâncile strig´Amin, Sfântul Augustin, Îngerul păzitor, David și Goliat și nu prea multe altele, unele traduceri sau prelucrări. Poemul Îngerul morții pare să
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
Îmi dau seama că au ales o existență nobilă, chiar eroică, prin sacrificiile pe care le fac pentru tot acest cult al literaturii. Dinspre ei înspre mine, respectul nu e mereu împărtășit. Pentru mulți dintre ei, sînt un panglicar, un versificator abil care împușcă succesul fără efort. Dar e OK, e bucățica de sacrificiu care-mi revine mie... Cei mai tineri însă mă văd altfel. Mulți dintre ei au crescut cu Sarmalele Reci, nu se rușinează să admită că le place
"Haos.ro", interviu cu Florin Dumitrescu [Corola-blog/BlogPost/97439_a_98731]
-
irefragabile înclinații spre jongleria cu idei și cuvinte -, Cristina Mariana Bălășoiu poate face saltul necesar, devenind o poetă veritabilă, un talent în plină afirmare. Totul depinde numai și numai de truda sa, de voința de a deveni nu campioană a versificatorilor veleitari, fie ei chiar și de elită, sau ai celor obsedați să publice, în fiecare trimestru ori an, câte o așa-zisă carte, ci autoare de poezii autentice. O poate face, fiindcă a văzut lumina lumii sub aceeași constelație cu
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile autobuzeť și "Constructorul", cu o declarație de care ar fi fost mândru orice versificator specializat în producții la comandă socială: Sunt omul care trece prin zid, / pentru că eu am suit / toate zidurile acestui oraș!" "Cea dintâi ninsoare", "Înainte de plecare" (devenită "Euharistie"), Ť"Mă ridicam din mare" și "Veche baladă" (scurtată de vreo zece stihuri
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
aprecierile nu sunt întotdeauna pozitive, Liviu Grăsoiu respingând destui debutanți, ca "grafomanul" Adrian Georgescu sau prețioasa poetă Ariadna Petri, și, culmea, pe actualul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, a cărui poezie o consideră "apă de ploaie". Și demonstrează: "eșecul îndrăznețului versificator" provine dintr-o "limbuție haotică", "înșirând șaradă după șaradă, nu în scopul de a construi, de a respecta niște reguli, ci pur și simplu pentru a se afla în treabă". Fiorul liric abia întrezărit se surpă sub avalanșa delirului verbal
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
După explozia cu fragmentație a tinerei poezii la începutul anilor 2000, ultima perioadă marchează un vizibil recul. Apar în continuare autori noi, abia ieșiți de pe băncile Facultății ori încă studenți; dar, cu câteva excepții, ei nu depășesc nivelul unor simpli versificatori. Și nici versuri, baremi formal, nu prea se scriu, căci producătorii de astăzi au deprins deja lecția lenei artistice și a comodității discursive. Acolo unde poeții adevărați, tensionați și reformatori căutau o transgresare a genului liric, o mutație la nivelul
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
să-l citească de la cap la cap, doar pe capitole, în ordinea în care i se cereau. Omul fără calități, alt roman tradus de el, nu i-a plăcut. Iar ca poet ? El nu știe ce e poezia, el e versificator, bricoleur, a scris la comanda lui Drăgănoiu, alții, Nichita Stănescu, Mircea Dinescu sunt mult mai buni. Chiar și Marin Sorescu, deși îl socotește poet de mâna a doua, e mult mai bun. Spunând ce spune despre superioritatea unor poeți, M.I.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4311_a_5636]
-
de agitație și propagandă (Editura Pro, 1995) - dublată, eventual, de lectura memoriilor Ninei Cassian, pentru o privire din interiorul fenomenului - risipește din fașă orice iluzie cu privire la vreo eventuală revelație este-tică, susceptibilă a fi produsă în post-moderni-tate de avânturile sta-hanoviste ale versificatorilor din anii de glorie ai "dictaturii proletariatului". Despre Emil Brumaru (n. 1939), unul dintre poeții de primă mână de azi, istoriile literare consemnează faptul că a publicat prima poezie în anul 1966 (în revista "Luceafărul") și că a debutat editorial
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]