16 matches
-
orientat spre modernism, Streinu îi acordă lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii române. Pe larg e discutată noutatea ideilor lui poetice, unele în premieră mondială, ca transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzica, verslibrismul. Admirația criticului față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile exacerbate ale autorului se dezvoltă într-o semeție de artă luciferică, sublimă și nemaicunoscută", este indiscutabilă. Vladimir Streinu se afirmă și își conturează profilul pe deplin atunci când abordează perioada interbelica. Spre
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizantă din Istoria literaturii române moderne (I, 1944), elaborată împreună cu Șerban Cioculescu și Tudor Vianu. Pe larg e discutată noutatea ideilor poetice macedonskiene, precum transpoziția senzațiilor, apropierea poeziei de muzică, verslibrismul. Totuși admirația față de opera lui Macedonski, care, prin atitudinile autorului ei, „se dezvoltă într-o semeție de artă luciferică, sublimă și nemaicunoscută”, este indiscutabilă. Curios într-un fel pentru un admirator al lui Tudor Arghezi, G. Bacovia și Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
efectul fuziunii regnurilor, el freamătă misterios ca un arbore: "Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză". Spectacolul vieții cotidiene poate genera (à la Beethoven) o "odă bucuriei" dar și "plictiseală" și "spleen". Vers clasic și verslibrism. Pe scurt, lumea lui se dorește a fi o summa, o lume integrală: în centrul ei, Un pământ numit România iar dincolo de ea nemărginitul! Lume ca o sferă aceasta, la Platon, formă geometrică perfectă. Vorbind despre sine (Al meu suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altele. Într-o noapte însă, bântuit de muzica unei idei, întinde mâna într-un raft, după o carte. Atunci golul s-a prăbușit peste el ca un zid uriaș, izbit de moarte... Evoluția poetului (împărțindu-se între versul tradițional și verslibrism) e mai puțin una de stil, de limbaj, cât de adâncire în întrebările primordiale prin intermediul metaforelor esențializate. Constantă e preocuparea de a imprima reveriilor intelectuale, fluidului, priveliștilor astrale și marine, semnificații grave. Expansiune și introspecție, oscilații între pământesc și aerian
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto)parodiere, cum s-a și petrecut în epocă. Verslibrismul minulescian (Vladimir Streinu), unul strict formal (constând în ruperea și redispunerea tipografică a versului clasic, ca vers liber), este un tip de exercițiu care a deschis calea celui veritabil în poezia română. Versurile din Spovedanii (1927), Strofe pentru toată lumea (1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
spune, adică nu inerent vocației specifice. Pe cale lexicală (neologisme, inclusiv termeni științifici), prin sursa citadină și, rar, prin natura „decadentă” a unor mijloace plasticizante („crin bolnav”, „mucede arcade”, „strâmbe degete”, „duhul țigării”, „gleznele unei femei pe un pian negru”), prin verslibrism, romantismul primește o notă personală de modernitate, pe alocuri în variantă exterior simbolistă: „Nu, toamna nu e marea ce leagănă, amare,/ corăbii vechi, ca osemintele de sare,/ flăcări rotunde trupul i-l bântuie, sonore,/ precum minutele se caută prin ore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
elemente conceptual-teoretice, cât și analize pornind de la opera lirică propriu-zisă” (Alexandru Ruja). Titlurile capitolelor lămuresc dinamica de ansamblu a demersului: Contextul inovator, Spre un nou ideal estetic. Cucerirea modernității. Atitudinea față de tradiție, Muzicalizarea. Poetica implicitării, Retorica analogiei, Criteriile limbajului liric, Verslibrismul. Efortul de fixare a aspectului doctrinar, ideologic și teoretic al simbolismului poetic românesc se întreprinde nuanțat, în deplină cunoștință de cauză. Dificultățile sunt relevate de V. de la bun început, atunci când își caracterizează demersul ca unul „descriptiv, vizând mai întâi codurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290606_a_291935]
-
Toller au apărut și în volum (Cartea rândunelelor, 1972). Mai mult decât prin propria operă, Ș. a intrat în atenția publică prin antologia Noua lirică ardeleană, editată în 1935. Cultivator al prozopoemului, Ș. a profesat, pe de altă parte, constant, verslibrismul și nu a recurs la rimă decât incidental. Modelele lui sunt Lucian Blaga, Aron Cotruș și Emil Isac, iar în lirica de peste fruntarii îndeosebi Walt Whitman și Carl Sandburg. Ca atitudine, el se alătură poeților stăpâniți de elanuri generoase, sensibili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
exact inspirația directivelor ideologice ale revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare în industrie. Ovid Densusianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
face și prin dragoste, prin întoarcerea la marile resurse și candori ale copilăriei. De unde, și evocarea unei mitologii a familiei, prezentă foarte des, ca punct de referință într-un ritual ce instituie un dialog cu ființele protectoare. Poezia sa preferă verslibrismul, ocolind muzicalitatea și cantabilitatea versului tradițional. Apelul la simboluri, la discursul parabolic este frecvent, P. situându-se consecvent de partea unui optzecism temperat, chiar dacă un anumit localism sui-generis transpare uneori în țesătura lirică - „amintirea Ardealului mă doare” (Poem pentru o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288899_a_290228]
-
cercetărilor științifice de cele ale creației artistice, pentru a se ajunge la o neomitologie și la un supralimbaj al omenirii (libere). În 1904, anticipează teoria relativității pe care nu peste mult timp avea s-o formuleze Einstein. Este protagonistul introducerii verslibrismului în poezia rusă. Se consideră că întreaga cultură modernă a versului rusesc "vine din Hlebnikov. Fără el, această cultură nu ar fi fost posibilă" (Iuri Tânianov). A fost și este apreciat drept un adevărat fenomen al modernismului și - de ce nu
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Unicul (aprecierea este a redactorilor de specialitate ai Observatorilor) nu e o dovadă de inteligență culturală. Ce să facem? Oameni (de cultură) sîntem. * În Contemporanul (nr. 3), Leo Butnaru traduce cîteva senzaționale poeme ale lui Velimir Hlebnicov, poet simbolist, creatorul verslibrismului în poezia rusească, profetul lui 1917. Pe cine trimite FRȘ și cine cîștigă Din numărul 48 al Revistei române de șah Gambit, aflăm că FRȘ și Colegiul Central de Antrenori au dat o ordine de finanțare pentru sportivii români la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15565_a_16890]
-
de a constata că autoarea mânuiește cu siguranță uneltele poetice, aplecându-se cu atenție asupra expresiei și cizelând-o cu încăpățânare și dragoste de bijutier. Vasilica Ilie refuză aproape ostentativ tentația facilă a ludicului, alegând, în locul unui discurs minat de verslibrismele unui postmodernism prost înțeles (și la fel de prost aplicat), rigoarea unor stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu asupra de măsură, această întîlnire. Pe de altă parte, sintaxa minulesciană rămîne una cvasitradițională: s-a observat de la început faptul că mimul Minulescu „maschează” sub forma verslibrismului o prozodie clasică, alexandrină, similară celei a pașoptiștilor munteni, prin puneri în pagină improvizatorice: rimele devin astfel interioare, încorporate ritmului acestui discurs paradoxal-grandilocvent, afectiv, spumos ca o șampanie franțuzească bine agitată. Destructurarea sintactică nu afectează nici pseudosimbolismul bonom al simulantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rest, foarte în spiritul manifestului din Revista celor l’alți. Tot în Viitorul (numărul din 22 iulie-4 august 1909) va fi publicată și o listă a poeților italieni - de la Enrico Cavacchioli la G.P. Lucinni (cu aluzii la apologia futuristă a verslibrismului) și Paolo Buzzi, însoțită de o reproducere prescutată a manifestului și de o semnalare a spectacolului de teatru futurist Le roi Bombace, abia montat, cu mare zgomot, pe scena Teatrului de Operă din Verona. Oficiosul liberal revine pe 27 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
grupării simboliste din jurul lui Macedonski anticipează în literatură schimbarea de paradigmă estetică care va avea loc și în artele plastice cu o întârziere de aproape două decenii. Tatonările macedonskiene, de la decadentismul epigonului Rollinat la modelul prestigios Baudelaire, de la neoromantism la verslibrism și instrumentalism, descriu dinamica simbolismului românesc la finele secolului XIX. Avem o perioadă secesionistă, scizionistă a simbolismului în contextul unei mișcări europene similare, de o anvergură și intensitate fără precedent. Sciziunea are loc în 1898, succesiva apariție a unor societăți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]