12 matches
-
capitole ample versului liber românesc, despre care afirmă că se constituie în secolul al XIX-lea. Primul inovator este Al. Macedonski, singurul care ajunge la definiția completă a versului liber, iar operă de susținere teoretică a întreprins Ovid Densusianu. Poeți verslibriști români sunt mai ales moderniștii: Arghezi, Bacovia, Adrian Maniu, Blaga, Ion Barbu. În fine, poet el însuși, S. lasă în volumul, postum, Ritm imanent (1971) o selecție foarte riguroasă a creației proprii. Lovinescu îl caracteriza drept un tip de poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
ta augustă? / sihastrul Pă întreabă // un sihastru / hrănindu-se-n pustiul meu sihastru / cu mană rouă larvăși lăcustă...” (Foc acoperit); ideogramele lirice de tip Gaullaume Apollinaire (Copilărire la zei). Intuim plăcerea Poetului de a explora spațiul ludic care neamintește de verslibriștii francezi care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr bocnă pentru copii din flori de styl la ocnă scabia cu vrabia coropijnița cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De asemenea, recunoaștem o zbatere
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
copia tematic și a sfîrșit prin a-l copia ritmic. Ideea plurimetriei se instalase destul de devreme în spiritul lui Macedonski și ea l-a condus la punerea în discuție a prozodiei clasice. Poemul Hinov datează din 1879, epoca primelor experimente verslibriste franceze; poetul român face figură de pionier la nivel european, chiar dacă n-a perseverat în această direcție: Călcînd această țărînă mută, văd ce nu vedeți voi: umbrele-acelor eroi ai căror urmași suntem noi; și stînd în valea tăcută, îmi rîd
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
de defecte tipice poeților prolifici, ispitiți când și când, în numele propriei reputații orfice, de a poetiza, de a-și expune talentul unor prea numeroase motive și solicitări de moment ce nu rimează cu clipa de grație. În impresionante rețele prozodice verslibriste se aude biografia interioară a poetului înfrățit cu marea și deci cu toată mitologia și recuzita aferentă. Un love story fără soluție de continuitate, de fapt un repertoriu al adorației oferă poemele "Fanionul", "Breakfast" ș.a.m.d. Familiarizat cu codurile
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
cu o inteligență asimilatoare, ingenioasă și de aceea cuceritoare (...) întrecînd inteligențele noastre medii, ale celor din «galerie»” (op. cit., p. 162). Cele mai radical demitizante sînt, la A. Maniu, prozopoemele antisimboliste adunate în volumul de debut (Figurile de ceară, 1912). Textele verslibriste și improvizatorice din anii următori: „Primăvară futuristă“, „Portul seara“, „Tisană sufletească“, „Balada spînzuratului“ și iconoclasta „Salomeea“ (poem dramatic extins la proporțiile unei plachete), prozopoemele iconoclaste precum „Prințesa Limonata“ sau „Rugăciune pentru Dumnezeul de azi“ au o evidentă amprentă fauve și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nachmansohn a lui Mateiu Caragiale. Ducînd mai departe fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1924) al Contimporanului este publicată următoarea notiță: „Marinetti și Prampolini ne scriu: Scumpi amici, așteptînd marea plăcere de a vă vedea la București, lansăm o mie de urări fervente, oțel, vitessă, originalitate, lumină întinsă, eleganță spirituală, splendoare plastică muzicală și verslibristă. Vouă, Nouă, marea victorie decisivă împotriva tuturor passeismelor. F.T. MARINETTI, E. PRAMPOLINI”. Abia în mai 1930 F.T. Marinetti va întreprinde o vizită „oficială” la București, invitat de Asociația culturală italo-română. Prilej cu care susține trei conferințe în limba franceză (Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1504 Ces deux étapes de la création de Blaga ne șont pas contradictoires ; elles se complètent et contribuent, par cela, à révéler leș manifestations de son style poétique. Ladislas Gáldi parle d'un équilibre, d'une osmose entre leș " expériences du verslibriste " et leș formes traditionnelles qui s'entremêlent, dans des proportions différentes, pendant chaque période de production artistique : L'art blagien naît toujours d'une sorte d'osmose : pendant să période de verslibriste, Blaga dotait șes rythmes " brisés " de l'allure
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
équilibre, d'une osmose entre leș " expériences du verslibriste " et leș formes traditionnelles qui s'entremêlent, dans des proportions différentes, pendant chaque période de production artistique : L'art blagien naît toujours d'une sorte d'osmose : pendant să période de verslibriste, Blaga dotait șes rythmes " brisés " de l'allure ferme et souvent même majestueuse de certains fragments puisés dans la métrique classique ; pendant son " retour " aux formes traditionnelles, le poète manifeste le goût du modernisme par leș nouvelles fonctions dont îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
majestueuse de certains fragments puisés dans la métrique classique ; pendant son " retour " aux formes traditionnelles, le poète manifeste le goût du modernisme par leș nouvelles fonctions dont îl sait revêtir un octosyllabe ïambique ou un décasyllabe anapestique. Leș expériences du verslibriste de jadis ont survécu à la reprise des formes traditionnelles.1505 Îl y a, donc, continuité stylistique dans la création poétique de Blaga, malgré l'apparent contraste entre l'emploi du vers blanc dans leș poèmes de jeunesse et la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
signifiant nous a relevé leș particularités prosodiques et phoniques des poèmes de Blaga. Le vers blagien est, en effet, un vers apparemment libre. Du point de vue prosodique, on peut distinguer deux périodes de la création de Blaga : leș expériences du verslibriste et le retour aux formes traditionnelles. À commencer avec le recueil Laudă somnului (L'Éloge du sommeil), on distingue des rimes à résonance folklorique, tout comme des poèmes à prosodie classique (des sonnets). Îl y a une continuité stylistique entre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
y a une continuité stylistique entre ces deux étapes : leș deux choix stylistiques șont des composantes de la vision esthétique de Blaga. Mettant en parallèle le plan visuel et le plan sonore du signifiant, nous avons conclu qu'à la période verslibriste correspond un découpage irrégulier du rythme typographique, tandis que la prosodie régulière est associée à un rythme typographique très étudié. Leș vers de Blaga se font remarquer également par la présence des figures phoniques (allitérations, assonances). Comme îl ne s
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]