1,179 matches
-
un fel de-a recompune, din cioburi, o imagine, trecînd-o, ca pe-o fotografie, în atelierele de demult, prin ,ape". Mi-am amintit de-ntrebarea asta și de bătrîneștile ,filozofii" care căptușesc basmele citind, de curînd, o carte cu copertă verzuie (după obîrșia-i franțuzească, vert Nil, vernilul e-un verde de apă...): Oglinzile, de Petru Creția, în reeditarea recentă de la Humanitas. În cui, peste spinarea arcuită a vreunui scrin, atîrnă un zăgaz de vanitate și melancolie. Apa de sub luciu, care se
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
De altfel, trebuie să spun că poemele V și VI, cvasi-transpuneri în holorimă a baladei lui Enigel și a Regelui Crypto îți taie, pur și simplu, răsuflarea. Și al doilea exemplu: a patra strofă din poemul al XIV-lea: ,Inorogi/ (verzui ca marea în cleștare,// în spumeag alb), e negreșit/ că ies, cînd ies că sună,-n dolii, cornii;/ că ies, cînd sună-n do, licornii/ în spume galbene..." De ce ar suna licornii în nota do, care e o notă joasă
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei, unde
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
o �materie", o �disciplină" cvasi-medievală: caligrafia. Aveam toc, peniță, sugativă, aveam stecluță cu cerneală, aveam niște caiete cu foi lucioase și înmiresmate (ah, mireasma aceea a caietelor de caligrafie de altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram silitor, cuminte, fruntaș deh, și ce-am mai plâns când am luat un 5 pentru pagina cu litera D.
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
care se naște la interferența limbajelor precum se naște fulgerul la interferența norilor; o lume fascinantă și volatilă, năvalnică și îndepărtată, invizibilă și orbitoare. El se numește Geometrie și incantație , adică: Geometrie și incantație Adîncindu-se ca un sinucigaș în apa verzuie a cuvintelor, perforînd viril, asemenea unui imens picamer, pămîntul lor diafan și străveziu, prăjindu-și genele și retina, precum un sudor ingenuu care și-a aruncat masca spre a gusta nemijlocit voluptățile combustiei, la jarul lor pervers și mocnit, respirînd
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
unei redute de butuci despicați... Îi dau să mănânce, să bea, îl pun să se prindă de coada toporului - bătrânul făcea cele mai frumoase cozi de topor - și așa îl readuc la sfânta Mănăstire. Fagul. Puritatea copacului, coaja lui netedă, verzuie, culoarea unei arme, a unui tun de mare calibru. Eroul contemplându-l. Gândindu-se la avantajul lumii vegetale de a nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu și-ar mai
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și căinți./ Și ce de lucruri moi i-am dat?" ( Rîsu’ plînsu’). Așa încît efectul e deviant, solemnitatea se dezumflă, tragicul se trage din text în subtext. Domină un aer de farsă, încă prevăzut, e drept, cu
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
urc niciodată" (remușcare). Sau într-o mai complexă compoziție (un soi de voyeurism baroc): "o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
că nu visează acum. e trează și amorțită cum te simți după o anestezie locală. sisi irma și baroana julie de rothschild i se par trei păpuși cu umbre paralele ca în fotografiile ratate. aerul e un fel de gelatină verzuie prin care zumzetul conversației în franceză abia pătrunde până la urechile ei. uneori aude vocea de călugăriță a lui sisi. când se uită la cele două prietene sisi are privirea unei surde. ucăi nu i se pare nimic ciudat. atacul de
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
din aida carmen rigoletto și tannhäuser alese cu grijă pentru nepoții din walsee. nu poate rezista tentației privirii aceleia piezișe din coada ochiului despre care olena i-a spus că „așa vezi tu stafiile și vrăjitoarele”. abia deslușit prin gelatina verzuie lucheni ascute acum pila dându-i o formă triunghiulară și tăiș de brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Ioana Diaconescu Foișor Îmi însușesc acoperămîntul roz verde De sub care pot privi stelele Pădurea de sub cer Așezată pieziș pe foișor Insula cețoasă desprinsă verzuie Lent printre crengi plutind Salcîmi pufoși privirea mea galeșă Plecată în iarba cotropitoare Ce-mi udă pantofii de mătase cu flori Amintiri Peste umbra mea colorată roșu aprins Melc ce mă-nghite într-o cochilie spongioasă Mă ridică în aer
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-otelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6755_a_8080]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
douămiiste și fete feline stingeau și aprindeau țigări lungi privind - fără să știe - atât: fumul ce le-ncolăcea leneș în vagi rotocoale Stampă Atunci vara când am înotat departe în Dunăre - tu rezemată de balustradă adulmecându-mi trupul în apa verzuie, pe mal câțiva pescari tulburi văzându-și de treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în altă lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
12 ianuarie 2001) Una postvulcanicî Nu-ntrebam graba verde la ce și de unde venea luându-se cu mine (de nu cumva eu cu ea), cum cu-atât mai mult n-o-ntreb acum, că nu o mai văd, când, poate verzuie, ea pune totu-n mișcare și nu vopsește nimic. (Onești, sâmbătă, 13 ianuarie 2001)
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
cu păsărele verzi, zestrea coanii Lenuții, își aduse aminte cum îi spusese Sisi, puțin după ce se cunoscuseră, că semăna cu Zelea Codreanu... Ca Ghiculeasă, os de domniță, se cunoșteau. Odată fuseseră împreună cu mai mulți camarazi la Agapia. Aceeași ochi întunecoși, verzui, culoarea lichenului iubind nordul. Același păr castaniu spre roșcat, rebel; același mers, apăsat... Cu toate că - susținea Sisi - se deosebeau ca de la cer la pământ, ori invers: Dinu fiind vesel, deschis, exuberant, dezordonat, nu ca celălalt, sumbru; și îi plăcea să glumească
Asfințit cu ghioc (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12090_a_13415]
-
i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând marmora pe partea cealaltă, constată că pe spate era străbătută de aceleași dungi, diferite, ca și cum peste peplum ar fi purtat o tunică, altfel țesută, mai des, fără șănțulețele adânci în care se
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
epifanie heraclidiană, o nălucă a fluidului, a mișcării, a curgerii sale spre lume și a imploziei în mare. La capătul celălalt, dincolo de tulpinile chircite ale unei vegetații deșertice și de vigoarea austeră și disperată a labirinturilor de cătină - Marea. Apa verzuie a Mării Negre. Sulina s-a născut din ape ca Afrodita, crește din ape ca lintița, se înmulțește în apa dulce a Dunării și se retarge în apa sărată a mării ca peștii fosili, cu memoria deambulării prin apele erelor geologice
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
și gîndit, nu descris. Doar cîteodată pripit, vara, deși ,chiar cînd îl potopesc, cereștii, uriașii grădinari de abur doar stropesc pămîntul", cîteodată gol, sau prăfuit, umplut de pămînt, iarna și în rest abia mișcător, bolborosind, în toamnele lungi, în primăverile verzui, parșive. Cînd gurgui parfumat de chiparoasă, ispititor, și alb, și plin, cînd chiparos vînturat a bocire. Cînd pîlnie din ibrișin, a cărei bortă cine știe unde duce, cînd ilustrată de carton, dincolo de care crezi că nu mai e nimic. Cerul, cu norii
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
A doua zi părăsește Veneția, fără să fi vrut sa vada măcar pe cântatul În poezie Sân Marco. Nici Florența lui Dante și Michelangelo după cum ne asigură, de data aceasta, George Călinescu „cu palatele sale de piatră grea și cu verzuia clopotnița a lui Giotto, nu pare să-l fi atras mai de aproape”. * Mult mai târziu la câteva decenii după coborârea să În veșnicie trecerea lui Eminescu prin Italia Înseamnă popasuri adânci, statornice, ale poeziei sale, tălmăcita În limba noastră
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
fericire... Miss Andrews era deja în picioare, cu un formalism milităros, așteptînd ordinul de repaus; chipul ei liliputan și ușor lucitor avea exact nuanța rozalie și forma precisă a unui deget de la picior, avînd taman în mijloc un dinte mare verzui — în sfîrșit, o unghie. Poți pleca, mulțumesc. Ne vedem mîine. Tocmai atunci Veronica intră în încăpere și veni să-și sărute mama în colțul gurii. Ferindu-se de sărutare, Barbara oftă din nou: În fine, o să putem petrece o zi
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
În degradare fizică, tot mai insistent chemată a se apropia de Styxul veșnic. O comparație subtilă, acționând prin substituire cerb-poet, descoperim În Predică de Început : „Înfricoșate liane, / Clătinându-se-ncet, temătoare, / Cine tihna În zori le-o-ntrerupe? // Pe sub norii verzui de păduri, / O gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Crochiu Un gutui pe-un răzor Frunzele, cerului spui-le Când sub umbrele lor Ard în aur gutuile Dealuri sui și cobor Crengile știu aleluile Când sub crucile lor Ard în aur gutuile Este-un gând trecător Frunzele știu-l, verzuile, Când sub foșnetul lor Ard în aur gutuile Sub o dungă de nor Crengile, cerului du-i-le Când sub zariștea lor Ard în aur gutuile Vitraliu Nucul, prin foi ruginii își mai pârguie nucile. Tu te ții, te mai
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/9049_a_10374]
-
clești, un letcon, piulițe și lămpi. Lămpi cum nu mai văzusem: cu o încrengătură de filamente ciudate, cu socluri înalte de ebonită neagră din care ieșeau 4, 5 sau mai multe "picioare", lămpi în care luceau luminiscențe bizare, albăstrii, roz, verzui. Erau diode, heterodine, super-heterodine, încastrate într-un cadru de aluminiu pe care se înălțau alte necunoscute obiecte: condensatoare, rezistențe, transformatoare. Era, de fapt, un aparat de radio în devenire, un aparat despuiat, din care două firave fire de sârmă șerpuiau
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]