13 matches
-
vârf de porți Vreo trei zile încheiate, Ba și încă vreo trei nopți, Și erau atunci ospețe Și-n petreceri danțavai, Că-ți era mai mare pofta De trăit pe acest plai. Însă nu la toata lumea Era loc de veselire, Că prin unele sălașe Se-auzea numai jelire. Erau tinere fecioare Ce pețite nu au fost Ca și ele să își facă, (Cum e scris) al vieții rost. Mare le era tristețea, (Cum am spus) la cele fete, Că mai
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 by http://confluente.ro/Poveste_leonid_iacob_1330365309.html [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
dispariția a patruzeci de ucenici, în loc numit Sevastia. Prin tradiție se spune, în această sărbătoare să bei vin, să-ți meargă bine, din patruzeci de pahare. Că-n popor este numită sărbătoarea bărbaților, din plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425766807.html [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. (Romani 10, 10) Fiecare cuvânt are nuanța harului său: de lumină, de adevăr, de zidire, de înțeles, de dreptate, de unitate, de rug mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de binecuvântare, de mărturisire. La Pogorârea Duhului Sfânt s-a instituit Limba sfântă și universală a dragostei creștine. De atunci, din sfânta Zi a Cincizecimii, fiecare Nație are menirea de a vorbi în limba
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1377844053.html [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
Mamelor în veșnicia Neamului, țesut cu fior din jertfa mucenicilor și brodat din apoteoza poeților creștini. Fiecare cuvânt are nuanța harului său: de lumină, de adevăr, de zidire, de înțeles, de dreptate, de unitate, de rug mistuitor, de comuniune, de veselire, de laudă, de bucurie, de cântare, de binecuvântare, de mărturisire, de îndumnezeire. Cuvintele alese nasc operele sublime ale mărețului gânditor-artist, ca un răspuns al efortului de creație al unui Neam binecuvântat, exprimând esențialul în căutările, năzuințele și trăirile lui întru
LIMBA NOASTRA IN GRAI DULCE SI SFANT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452747436.html [Corola-blog/BlogPost/380940_a_382269]
-
dispariția a patruzeci de ucenici, în loc numit Sevastia. Prin tradiție se spune, în această sărbătoare să bei vin, să-ți meargă bine, din patruzeci de pahare. Că-n popor este numită sărbătoarea bărbaților, din plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea
TRADIȚII DE PRIMĂVARĂ -POEME- I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1425535269.html [Corola-blog/BlogPost/369612_a_370941]
-
moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă, unde zăreu lumină, și cântau astfel: Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați? Dacă cei din casă întârziau să-i primească și să le dea "colindeți", atunci
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
moș este Crăciunul, apoi moș trebuie să fie și vestitorul sosirii sale, adică Ajunul (Moș Ajun). Odinioară, în noaptea Ajunului, ulițele strâmte ale Bucureștilor ori Iașilor răsunau de glasurile colindătorilor și la toate ferestrele boierești, negustorești, mitocănești vedeai lumină și veselire. Cete de copii se duceau din casă-n casă, unde zăreu lumină, și cântau astfel: Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați? Dacă cei din casă întârziau să-i primească și să le dea "colindeți", atunci
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în nuvela Soare cu dinți, de pildă) dau prilejul desfășurării unui ritual consfințit de tradiție, iar adunările de veselire colectivă ori de taifas, în cârciumă sau în alte locuri, comportă și ele „ritualul” lor, mai lax, cuprinzând cântece, strigături, ca și vorbe de spirit spontane, inedite, motivate contextual. Toate acestea sunt „consemnate” de narator ca observator avizat al acestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
ghid de comportament destinat pelerinilor-model așteptați să răspundă acestei chemări : „Pentru cele circa 15 ore consecutive de nevoință nocturnă, în picioare, cântat în surdină și/sau tăcerea Rugăciunii, vă așteptăm pocăiți, odihniți, îmbrăcați și hrăniți plus cu ceva provizii pentru veselirea și întărirea trupului de la așezarea la rând și până pe la miezul nopții, după care urmează fireasca înfrânare trupească până după prânz, după terminarea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, pentru dobândirea harului Duhului Sfânt, arvuna mântuirii”. Cu toate că am fost prezent pe teren
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
avea din Obilești în București, deacii în Mogoșoaia, deacii în Potlogi, deacii în Târgoviște, vom trece vara și de toamnă la vii vom merge, unde ni se va părea". Deci "de la vlădică până la opincă" tot ce-și dorea românul era "veselirea" - cuvântul apare des în cronică - în "loc cu verdeață", fără griji și spaime. Evident, este un vis "paradisiac", o scoatere din timp, o plasare într-o eternitate radioasă - basm curat - foarte departe de ambițiile și frământările secolului. După cum s-a
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
a urmașilor, o desființare identitară de neconceput. Iată dar care pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o dovedește. Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător se repetă, căci vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
în cea de-a 24-a zi a lunii Kislev (în apropierea datei de 25 decembrie) și durează opt zile. Este o perioadă a comemorării și o celebrare a luminii. De-a lungul Evului Mediu, Crăciunul era un prilej de veselire. Deși era predominant un festival laic, conținea numeroase elemente religioase. Multe dintre tradițiile păgâne ale romanilor s-au răspândit în Europa odată cu extinderea Imperiului Roman. Acestea includeau împodobirea caselor cu crengi veșnic verzi și banchete dezmățate care își aveau rădăcinile
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
Nu voi mai mult să trăiesc. M-au adus nădejdea-n stare Încât să nu mai am răbdare, Ci chiar eu singur să mă omor. No. 8 Eu eram un puișor Slobod fără de amor, Petreceam în liniștire Pururea și-n veselire. La adunări când mergeam Gust cu prietenii făceam, Eu ziceam că-i nebunie Amorul ce va să fie. Acum eu sunt cel supus Și-n valurile lui pus, De a scăpa nu se poate Căci inima mi se bate, Că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]