301 matches
-
o lungă zbatere, dar și o liniștitoare odihnă pe tărîmul ei, un exercitiu filosofic, dar și înduioșător de cald, de uman, pe care George Banu îl face cu sine și cu propriul trecut. Pagina a doua: "Doliul, pietrele funerare, negrul vesmintelor - cîrje împotriva uitării!" Dintr-odată am avut conștiința zilei în care mă aflam: 14 septembrie, Ziua Crucii în Calendarul Ortodox și ziua lui Horia Bernea. "Era să uit!", apuc să șoptesc în grabă cu care mă îmbrăcam ca să ajung la
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
Lunii." Întîlnim și romantism ornamental cu accente simboliste, decor oriental în care cromatică e puternică și sclipitoare, iar personajul, mereu același, vine de data asta din Halima: "Veneam de departe, albastru derviș/ și ostenit după șirul de ani,/ purtăm pe vesmânt și pe frunte înscriși/ versete din Pali și psalmi din Coran." Persistă obsesia "Odei" eminesciene, din care apar în diverse poeme frînturi rescrise sau idei reluate. Așa se întîmplă în "Oda crepusculara" din volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
aparat de acuzațiile de franchism și plagiat. Așadar, s-ar putea susține, cu destule argumente, ideea că Umbral este de partea lui Cela, în ceea ce privește chestiunile importante (valoarea fundamentală a operei și a omului). Săgețile pamfletarului țintesc, cu precădere, faldurile din vesmîntul idolului, nefăcînd decît să sublinieze, în acest fel, volumele pline și liniile de forță ale trupului. Trebuie subliniat totodată că, uneori, pledoaria e ironică sau suficient de extravaganța ca să se autodescalifice că apărare. Elocvent în acest sens este unul dintre
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
de dramaturg ?!... Cortina roșie se ridică brusc și, pe fondul grohăitului apocaliptic, asistăm la intrarea în scenă, din laterală dreapta, rând pe rând, a celor 17 personaje din piesă - caricaturizate îngroșat, sculptate parcă în fonta (mlaștină întărită, solidificata), îmbrăcate cu vesminte de-a gata... rinocerizate. Machiate strident, pentru a li se scoate în evidență chipurile cadaverice, sprâncele bine arcuite, limbile și buzele intens colorate, podoabele capilare ciudate -, aceste fantoșe par dansatori rupți dintr-un vodevil, dintr-o lume de bâlci, dintr-
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major Se înalță un zmeu Din mâini de îndrăgostiți - Șef peste îngeri Eterna poveste Poemul nescris, Pătimaș, carismatic, Al meu Făt Frumos.
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
cândva, stăteau sub semnul acestui animal, capabil să învingă iamă și să vestească primăvară. Urșii, constituiți în cete speciale de căte 10-15 personaje sau incluși în grupurile complexe cu mai multe personaje, joaca la comanda ursarilor, tineri chipeși, îmbrăcați în vesminte colorate, care imprimă ritmul jocului cu ajutorul unor tobe (ciururi). După executarea numerelor din timpul dansului, urșii se mișcă independent, simulând viața lor liberă în mijlocul naturii, se iau la trânta, fac tumbe, simulează chiar atacul asupra persoanelor din asistență. Datorită popularității
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
Apolinarie“ din Ravenna și cel din Mănăstirea „Sfântă Ecaterina“ din Sinai. Din Scriptură aflăm că Mântuitorul luând pe Petru, Iacov și Ioan pe muntele Taborului, „S-a schimbat la fața înaintea lor, si a strălucit fața Lui că soarele, iar vesmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
toți comentatorii Evangheliei sunt de acord că Schimbarea la Fața a Domnului anticipează învierea Lui, iar învierea Să o prefigurează pe a noastră. Faptul că Evanghelistul Matei spune despre chipul lui Hristos că era „că soarele”, iar Luca, vorbind despre vesmintele Sale, menționează că „erau că zăpadă”, ne descoperă că firea omenească nu a fost absorbita de cea dumnezeiasca în Hristos, după cum nici „zăpadă” nu a fost topită de „soarele” din El. Cele două firi sunt unite în chip neamestecat, neschimbat
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a trece alte cămile slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit Pe muchile amândouă, Așa că un exercițiu de loialitate Ori sabia regelui așezat în jilțul De la masa cea verde... Trupul lui este numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol prin mucavaua cu flori de matase și franjurii care se prind de gâtul meu slab că disperatul de creangă unui castan fragil, comestibil”; Sunt o spadă fără podoabe, fără vesminte de purpura, doar un lut în care apă dulce și sufletul cresc că în oul pajurei două aripi”. În această forță de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea de artista a Melaniei Cuc. (continuare din numărul trecut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lupii cei tineri Stă prinsă-n pioneze Pe sub ciorchini reclame . Aerul sfârâie în călimara golita Și jurnalul de zi pierde una cate una Paginile Pe care îngenunchez Cu sticlă de vin vechi Și Graalul promis. Deșert Pentru ca să nu se strice Vesmântul scump și la modă În sezonul acesta, țin cont de posibilitatea De-a trece alte cămile slabe Prin toarta acului pierdut pe Drumul mătăsii. Din radiou ies șoapte desperecheate: Va fi furtună în pomul cunoașterii și Curge-va Lethea peste
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
toți pescarii de oameni? Apărare Un cuțit de bucătărie ascuțit Pe muchile amândouă, Așa că un exercițiu de loialitate Ori sabia regelui așezat în jilțul De la masa cea verde... Trupul lui este numai un semn Din cap până-n picioare îmbrăcat În vesminte din fier tras prin zale. Este restriște în ochiul care citește Evenimentul secolului. Învățăm cum să supraviețuim fără carne În iarna viitoare. Cușcă bestiei a rămas goală Iar arena-i ticsita Cu flori din hârtie velina. Ne tărâm cu miriapodul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
la platul Buckingham”; „Eu merg mai departe, imaginar și fără pericol prin mucavaua cu flori de matase și franjurii care se prind de gâtul meu slab că disperatul de creangă unui castan fragil, comestibil”; Sunt o spadă fără podoabe, fără vesminte de purpura, doar un lut în care apă dulce și sufletul cresc că în oul pajurei două aripi”. În această forță de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea de artista a Melaniei Cuc. (continuare din numărul trecut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea, experiența și lecțiile asumate nul lasă să facă pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
suple, se îndreaptă spre locul unde, de ieri sunt expuse colecțiile de peceți vechi și originalele, sau doar facsimilele unor codexuri celebre. în sala următoare sunt armele, aliniate stau și instrumentele de tortură inchizițională și manechinele în simu lacrul de vesminte purtate de cavaleri și domnite. Mai sunt și rașele de călugări, albe și cu crucea îndoliata, dar și harna șamentele pentru bidiviii din care nu au mai rămas decât praful și potcoa vele. în aer se simte iz de văr
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
de a trăi reactiv, în imediat, fără vocația viitorului și fără tentațiile romantice ale eternității. Firile inocențe care își vor fi mai păstrat iluzia că Arta este un concept transcendent, care umblă pe deasupra vremurilor schimbîndu-și din cînd în cînd doar vesmintele, va avea șocuri greu de amortizat la Veneția. Artă este aici un concept dinamic, ce-și dobîndește nu doar vesmîntul, ci chiar conținutul prin contactul direct cu reprezentarea și este perfect sinonim cu alte concepte, cum ar fi: denunț, atitudine
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
fi mai păstrat iluzia că Arta este un concept transcendent, care umblă pe deasupra vremurilor schimbîndu-și din cînd în cînd doar vesmintele, va avea șocuri greu de amortizat la Veneția. Artă este aici un concept dinamic, ce-și dobîndește nu doar vesmîntul, ci chiar conținutul prin contactul direct cu reprezentarea și este perfect sinonim cu alte concepte, cum ar fi: denunț, atitudine, angajare morală sau activism social. Sfîrșitul de secol, ca, de altfel, și începutul lui, trăiește alert și ultimativ și operează
Bienala de la Venetia (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17804_a_19129]
-
o carte de teatru. Recentă apariție de la Humanitas părăsește filonul istoric, antic sau mitic și dezvolta mai degrabă presiunea actualității imediate sau tratarea unor idei, deja emblematice pentru autor, într-un text parabolă. Toate cele trei piese sînt traversate, în vesminte diferite, de aceleași obsesii auctoriale sesizabile încă din povestiri: figură intelectualului, eșecul moral, raționalul și iraționalul, știința și filosofia, rigoarea și fantezia. Nu știu dacă vreuna dintre aceste piese reușește să-l elibereze pe cititorul cunoscător al operei dramatice a
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
de anvergură, desprinsa de obsesiile spațiului nostru carpato-dunăreano-pontic. Putem spune, cu alte cuvinte, că este un text occidental, perfect traductibil, tentant pentru orice regizor, de orice proveniență culturală. Viitorul e maculatura, deși are un consistent sîmbure moralo-filosofic, este învelit în vesminte românești actuale, uneori prea contextuale. România de azi, cu titlurile aiuritoare din ziare, cu crime și întîmplări abominabile, cu false Instituții de binefacere, cu calculatoare, statistici, hoți și cerșetori este vizitată de o echipă de elvețieni - români fugiți în scopul
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
obiect artistic înseamnă, așadar, a-l aborda în latura lui obiectualizabilă, dar numai în măsura în care obiecualizabilul echivalează aici cu imortalizabil. Un îndrăgostit, constată Jeudy, este întotdeauna, mai mult sau mai puțin un pictor: el îndreaptă o șuvița a iubitei, îi cumpăra vesminte și bijuterii, reflectînd la felul în care acestea o vor împodobi și îi vor descoperi frumusețea. Trupul iubitei e un tablou pe care nu îl termină niciodată, veșnic preocupat de retușuri. Cumva, remarcă autorul, această atitudine tipică pentru îndrăgostit poate
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Kaufmann, a soarelui și a bronzării, ca normă de frumusețe. De îndată ce a fi bronzata echivalează cu a fi frumoasă și dezirabila, iar soarelui i se descoperă tot felul de resurse binefăcătoare, costumul de plajă se simplifica și reduce semnificativ, de la vesmintele grele de lină ale înotătoarei de la sfîrșitul secolului trecut pînă la, firește parcurgînd cîteva etape, monokini-ul actual. Bronzarea că ideal de frumusețe nu dispare, susține Kaufmann, nici macar după ce se descoperă acțiunea nociva a razelor solare. Dimpotrivă, ea este supusă unei
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
parte există însă un al doilea corp al femeii, acela care abia ascunzîndu-se se exhiba. Este corpul erotic. Dacă plajă joacă rolul de camuflaj, atunci ea nu va reuși de fapt, susține Kaufmann, să fie un camuflaj mai bun decît vesmîntul, de pildă, mai ales un veșmînt provocator. Bărbații intervievați, desi recunosc rolul banalizator al plajei, mărturisesc de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]