74 matches
-
sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte nobile scopuri, cum ar fi cel de vespasiană), printre blocuri. Că veni vorba de Hoxha, trebuie totuși să recunosc că cel puțin încă o similitudine româno-albaneză m-a lovit: nu știu cum se face, dar Piramida - construită ca muzeu în memoria dictatorului - aduce frapant pe dinăuntru cu Teatrul Național din
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
început ale facerii. Vrăjitoarea, Himera, Cocoșul sînt jucării cum se mai fac și acum la țară, însă din materiale mai dure și în mai mari dimensiuni. Dacă în locul Arcului de triumf pe care îl avem și care seamănă cu o vespasiană, i s-ar fi dat lui Brâncuși să facă ceva ca poarta din Tîrgu-Jiu, Bucureștii ar arăta altfel, ar fi mai specific și mai interesant". Dacă facem o comparație între Jurnalul lui Radu Petrescu cu acela al lui Mircea Zaciu
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
definitivă. Însă tăcerea e sinonimă cu moartea, cu resemnarea, dând naștere unui acut sentiment de culpabilitate: "Toți suntem vinovați pentru totul (...). Nimeni nu e nevinovat: toți suntem martori și acuzați în același timp". Frecvența elementelor triviale și scatologice (scena confruntării "vespasiene" dintre Tutilă I și Carasurduc) nu exprimă exuberanța și vitalitatea, ca la Rabelais, ci denotă abjecția și decăderea ființei umane. În fața monstruozității, a nebuniei șefilor politici, inteligența ironicului Candid rămâne neputincioasă; absența vorbirii justifică orice absență - inclusiv absența ființei. Fiind
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
ale cabinei. Venea publicul țintă, rezolva problema, mai citea, se mai informa... Avantajul față de internet era faptul că, dacă accesarea acestuia nu este obligatorie, cea a WC-ului era, este și va fi. Ceea ce a determinat, în zilele noastre, transformarea vespasianelor de lux din localuri, în spații publicitare. Îndrăzneala acestei inițiative îi aparține firmei de publicitate OOOPS Media. Toate aceste aspecte rezumă doar aspectul psiho-social al metafizicii WC-urilor, dacă-mi este permisă formularea. Există însă și o problemă de limbaj
Limba dulcilor Cazanii şi folclorul WC-urilor [Corola-blog/BlogPost/92536_a_93828]
-
brașoave”. A spune minciuni, lăudăroșenii. Expresia vine de la negustori brașoveni medievali, care își lăudau exagerat marfă. 10. “Banul nu are miros”: Împăratul român Vespasian (69-79) a pus foarte multe taxe, printre ele și una asupra folosirii closetelor publice (numite și vespasiene). La ironia fiului său Titus, care îi reproșa acest lucru, Vespasian a luat un ban i l-a dat să-l miroasă fiului și i-a zis: “vezi nu are nici un miros”. 11. „Bărbie”. În sensul de foarte frumoasă, cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94130_a_95422]
-
nostru în Rusia lui Gorbaciov, curățenia, ordinea, punctualitatea, străzile luminate, totul în comparație, bineînțeles, cu ce lăsase în urmă și avea să reîntâlnească, vai, din prima clipă a revenirii: "...am plonjat direct în mizeria și mârlănia Otopenilor. Lumină chioară, de vespasiană, frig, un fel de mâzgă pe jos, unde nu s-a măturat de cine știe când. O primă coadă la controlul grănicerilor". Altă călătorie va întreprinde autorul jurnalului în mai 1990, de această dată spre Vest, străbătând Europa cu microbuzul
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite, iar intervenția poliției îi asigură protecția. Este clar că nu există loc pentru omul
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
nu o dată un "deșert al amorului", cum spunea Mauriac, vitregit de latura sa spirituală, de noblețea nuanțelor sale practic infinite ce se pierd între vectorii triadei erecție-copulație-orgasm. O bună parte a erosului însuși e sacrificată prin limbajul tip inscripție de vespasiană. Ceea ce se cîștigă oarecum pe de o parte se pierde considerabil pe de alta. Vulgaritatea fără frîu e capabilă de orice. Nu ne-ar mira, luînd în considerare registrul scatologic curent, ca versurile lui Dante sau Petrarca să fie folosite
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se auzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din cupele florilor sau din rădăcinile copacilor, dar când ai ajuns la bătrânețe nu mai crezi că pietrele de pavaj pot vorbi. Unde ești? întrebă din nou și apoi își dădu seama de propria lui prostie: sub copertina verde a vespasienei se vedeau două picioare și partea de jos a unei perechi de pantaloni. Erau pantaloni negri cu dungi subțiri, pantaloni de avocat, doctor sau deputat, dar pantofii nu mai fuseseră curățați de câteva săptămâni. — Sunt Monsieur Carosse, Pidot. —Da? — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Charlot privi în urma bărbatului: era un tip înalt, voinic, îmbrăcat în negru - purta genul de haine pe care le-ar fi purtat el însuși, cu mulți ani în urmă, în drumurile sale între Rue Miromesnil și tribunal. Pe polița din vespasiană găsi un sul de bancnote - trei sute de franci. Monsieur Carosse, indiferent cine o fi fost el, avea marea calitate de a se ține de cuvânt. Charlot izbucni în râs și glasul lui sună găunos între panourile metalice ale toaletei. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
poți să fii groaznic de vulgar atunci când încerci să descrii o floare. Vulgaritatea nu se află în obiectul contemplat, ci în gura vorbitorului. Pudibonderia prostească a împiedicat de-a lungul secolelor cercetători serioși să abordeze probleme profund umane precum closetul, vespasiana etc. Faptul că există atâtea sinonime și atâtea eufemisme sunt folosite pentru a desemna o simplă necesitate fiziologică e extrem de relevant. Petrecem pe WC o mare parte din timpul vieții. Și asta nu doar în cazul în care am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nou stalagmita cu degete rectale - ca un vagin cu veleități coprofage“ „mă cațăr pe grilajul de fier spre clonul meu transcendental de excremente • un pas propovăduit de fecale și altul profețit de fier forjat • buchete tot mai cărunte în iarna vespasienelor“ ș. (tot) a.m.d. Ideea de a reprezenta în poezie viziunile coșmarești provocate de migrene sau de a concepe poezia însăși ca pe un delir nu este, luată în sine, de disprețuit. Dar autorul o aplică neinspirat și abuziv, cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ridica un soi de magazie unde se înșirau câteva bărci găurite, pline cu rațe. Tot acolo își avea sălașul și câinele. Uitându-se mai cu atenție, Barzovie-Vodă regretă imediat că romanii se rătăciseră atât de iute în sudul Dunării, nepermițând vespasienelor intrarea lor irezistibilă spre Nord. Natura urma să rezolve ceea ce stăpânirea romană n-apucase să împământenească. între timp, nevasta creștinului, Știucî, pusese un ceaun pe foc și-i invită pe înalții oaspeți moldoveni să ia loc acolo afară, pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cînd de originea lui paradisiacă și să se simtă liber. În locul pomului ademenitor din mijlocul raiului, În centrul acestui maidan se află o ciudată construcție subterană, destinată inițial a fi un W.C. public. Cum drumurile frumoase nu duc departe, nici vespasiana aceasta nu și-a văzut decît În parte visul cu ochii. Oameni i-au descoperit menirea virtuală dinainte de a deveni un stabiliment public cu instalații sanitare, cu om de serviciu și firmă la intrare. Lucrarea nu Înainta, În schimb, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei era un guvernator Isărescu!). El a pus multe dări, chiar și pe closete. La noi nu e cazul, că nu mai sunt closete publice. Nici măcar pe autostrăzi! Autostrăzi am zis? Pușchea pe limbă! De atunci, closetele se numesc și vespasiene. Intr-o zi, fiul său Titus (viitor împărat, nu președinte aproape ales de partidul facebook) i-a spus că „boborul”, mai puțin cei din dispora, râde și îl bârfește (nu și pe facebook) pentru că a scos bani dintr-o sursă
12 EXPRESII ROMÂNEŞTI APROAPE COMENTATE de CONSTANTIN NIŢU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360415_a_361744]
-
zugrăvim prezentul. Așa am făcut eu scriind comedia „Banii n-au miros”. Am recurs aparent la un episod năstrușnic din istoria Imperiului Roman legată de faptul cum... un împărat vrea să salveze un Imperiu de la o catastrofă financiară, prin înființarea vespasienelor publice, pentru a arăta că multe din evenimentele lumii și ale țării noastre se repetă în alte forme și modalități, dar în esență cam aceleași și că, de fapt.. „nimic nu este nou sub soare”, după cum zice filosoful sau Eclesiastul
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
Se cheamă că te aștepta în viață și mai multă baftă. Ce să mai spui atunci de norocul proaspătului elev Corban, care, în prima zi de școală din clasa I, după prima lecție predată, ducându-se împreună cu ceilalți școlari la vespasiana aflată în curte, unde fusese condus până la ușa de la intrare de însăși doamna învățătoare, intrând în holul întunecos, pavat cu ciment, mijindu-și ochii ca să vadă unde trebuie să facă pipi, împins de la spate de puștimea gălăgioasă, cade, prin gura
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
de la bunicu´ Dorel, fost învățător - “Clochemerle” de Gabriel Chevallier. Cum este povestea unui primar, a citit-o de câteva ori pentru a se inspira în meseria lui. Și s-a inspirat! I-a venit ideea să facă și el o vespasiană în Parc, precum Pièchut. Dar, de unde bani? Orășel sărac. Prin “Fiul orașului”, deputatul P.O.P. Ion Lăptaru, s-a ploconit la Ministresa de la Administrație, Conașa Alena Pudrea. Auzise că merge. N-a fost nici o problemă. Singura condiție ce i
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
simplă. Au discutat chestiunea în Consiliul Local Orășenesc. Directorul Nică, profesor de latină, le-a explicat ce știa din Istoria poporului roman: “Împăratul Vespasian a ordonat construirea la Roma a o sută de toalete speciale pentru bărbați. Le-au denumit vespasiene. Erau un fel de urne de argilă. Amoniacul conținut era foarte prețios la tăbăcării. Ca să-l preia, tăbăcarii plăteau o taxă. Neînțelegând talentul financiar al tatălui, Titus, fiul împăratului, l-a întrebat de ce pune taxă pe ceva atât de urât
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
de ce pune taxă pe ceva atât de urât mirositor, Vespasian i-a dat o monedă de aur s-o miroase. -Nu miroase nicicum! -Ei vezi, “Pecunia non olet!” (“banii n-au miros”, pe românește)” Profesorul a propus să-i zică “vespasiană” Un consilier s-a opus: -Cei veniți din satele noastre, n-or prișepe și or fașe tăt în tufi. Di șe să nu-i zâșem clar, chișătoari? -Nu se poate!, a replicat profesorul. Vom fi acuzați de cuvinte pornografice și
PRIMARUL DIN ORGHIEŞTI de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378828_a_380157]
-
cel care a făcut primul această apreciere cinică asupra banului a fost Împăratul roman Vespasian ș69-79ț, care, preocupat de a reface starea financiară precară a statului, a pus impozite pe closetele publice, făcute din ordinul lui, numite apoi În popor „vespasiene”. La reproșul fiului său, Titus, că a pus impozite și pe „urină”, Împăratul i-a apropiat de nas un ban obținut din prima percepere a taxei, Întrebându-l dacă simte vreun miros; acesta spunând că nu, Vespasian Îi răspunde cu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prelegeri pe tema aceasta, de la „eheu fugaces...“ și până la Origene și Meletie Pigas), profesorul a intrat direct în subiect: — Am platfus. Și ceva pe la metabolice. Urinez des și oriunde. E degradant, dar boala-i boală și, cum nu mai sunt vespasiene prin centru, apelez și la chestii de-astea, empirice, rurale, strămoșești. Că doar de la țară venim toți. L-am asigurat că toți trecem prin astfel de momente delicate, de extreme încercări. Am dat chiar să-i povestesc cum, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
așa, nici n-ai timp să te dezmeticești și nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]