127 matches
-
pasa asta neagră? Viața-i doar parlament, cimitir, trădare, crimă? Întorc vioi spatele pînzei lui Caravaggio(?), Rubens (?) și mă aflu dintr-odată în fața celei a lui Felix Ziem (1821-1911) "Peisaj venețian". Cîtă splendoare! Grandioasele clădiri din San Marco, în lumină vesperală, de candelă, îmbrățișate seniorial de cerul și apa Lagunei. Sînt doar cîteva luni de cînd, în același repetat crepuscul, mă descălțam și mă întindeam, exaltat, pe lespedea stenic-primordială a Pieței.
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
în noapte, încăierîndu-se unii cu alții, ei se iau la trîntă cu taxiurile, cu pubelele, cu oamenii, dar mai ales ar face-o cu confrații lor purtați în lesă, beneficiarii îmbietoarelor produse speciale care umplu rafturile shopurilor și ecranele noastre vesperale. Adevărata lor decădere și blestemul care s-a abătut asupra lor apar însă atunci cînd cîinii străzii zac inerți, nepăsători și triști sub aceleași automobile sau de-a lungul trotuarelor, lăsîndu-se ocoliți de pasul grijuliu al trecătorilor prudent-înțelegători. Ei sînt
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
de pereții tindei de sticlă opalină. Aburi fierbinți orbesc pupilele arcușului, mărite. Unde te duci? La ospățul mortuar al umbrei iubite Pentru ultima oară muzica mai răsună! (1921) Marina ȚVETAEVA (1892-1941) LUI T. V. CIURILIN Fâlfâie porumbei de argint, Pierduți, vesperali... Materna mea binecuvântare Pentru tine e, jalnicul meu Pui de cerb. Siniliu-negriu, negriu - Siniliu ți-i penetul. Bătăioasă, zgârcită, înfocată Semințenie. Au mai fost doi De același neam - s-au stins ca fulgerul negru! - Lermontov, Bonaparte. Te-am volnicit în
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul clasic după care poți recunoaște un om căruia i s-a atrofiat simțul evocării este că se plînge mereu că timpul a luat-o la goană, într-o cursă tot mai accelerată și mai absurdă, cu al cărei
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
trecând și cu manechine care-i iau chipul, suplețea, clipitul. Dar ea-i deja în mâine. Se topește-n mulțime ca ploaia-ntr-un zid. Klein pipăie suprafața aspră, dar nu poate să prindă între degete decât firul parfumului ei vesperal.” De altfel, Klein dispare după acest început, discursul refăcându-se între un impersonal eu-tu/ea. O altă schimbare, de data aceasta ținând de scriitură, este întoarcerea lui Mihai Ignat la metaforă și la un stil aproape retro, o mutare
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
mai tari. Maledicția a funcționat inclusiv asupra spectacolelor de teatru ori concertelor simfonice care, fie vorba între noi, la prima lor programare dintr-o zi, nu se urmărea decît bifarea unei acțiuni, socotindu-se doar ca antrenamente (repetiții) pentru reprezentațiile vesperale. Chiar și acolo (pe stadion, adică) unde, cînd eram de-acum ditamai vlăjganul, aveam, chipurile, permisiunea să merg la orice oră din zi, tot la matineu eram nevoit să asist, nu de alta, dar echipa favorită juca în divizia B.
Complexul matineului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11215_a_12540]
-
În fond, orice calvar, atunci cînd e povestit în cuvinte banale, e inestetic și respingător, și nici un intelectual cu scaun la cap nu va găsi vreo plăcere ca, parcurgînd răsturnările unei vieți distruse, să caute în ele motive de reverie vesperală. Atrocitatea, cînd e reală, te indispune, doar cea închipuită avînd virtutea de a te încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
Era după-amiaza târzie a unei toamne la Oxford și sulițele galbene ale soarelui în descreștere se opreau în severa geometrie de piatră a locului, lovind zidurile ca niște fulgere blânde. Deodată, am auzit armoniile unui cor care repeta un cântec vesperal - o piesă de Byrd, după cum aveam să aflu mai târziu - într-o capelă alăturată. Încremenit de lumină și de sunete, copleșit și încântat, am fost cuprins de o bucurie neștiută și m-am gândit: aceasta e-o frumusețe creștină și
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
vară, am găsit lumea îmbrăcată exact la fel ca în toamna trecută, pe care am petrecut-o aici: pulovere pe gît, pantofi închiși, ciorapi, fulare, iar ca accesoriu obligatoriu umbrela. Trupuri zgribulite, strănuturi, răceli. A fost și o cumplită furtună vesperală, care a smuls copacii din rădăcini. M-am refugiat, ca și la Viena, prin muzee. Am revăzut-o pe Nefertiti la Muzeul Egiptean și, pe lîngă binecunoscutul cap al reginei care te întîmpină de cum intri, am descoperit încă o Nefertiti
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
interzis să mă mai plimb cu el. A doua zi i-am adus la cunoștință interdicția la care trebuia să mă supun: - Am cheile, murmură el, le cunosc sunetul, știu scînteierea pe care le-o dă soarele și culoarea lor vesperală și am convingerea că vei păstra despre mine amintirea ce se cuvine. M-am jeluit aici să-l văd pe Wagner domnind peste omenire pînă să intervin eu. Va să zică n-am să te mai aud. Dar scumpa dumitale voce, felul
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
de șa turcească N); Nu se poate efectua CT cerebral deoarece pacientul are 139 kg, greutate ce nu poate fi suportată de masa CT. c. Nu are sindrom Cushing deși asociază obezitate, DZ, HTA, vergeturi violacee. Dozările de cortizol bazal, vesperal și matinal sunt în limite normale, conservând ritmul circadian. Cu mare probabilitate prezintă hipercorticism reactiv în contextul atât al unui sindrom metabolic, cât și agravat de insuficiența hepatică cronică conexă cirozei hepatice. d. Se conturează un sindrom metabolic prin asocierea
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR () [Corola-journal/Journalistic/92055_a_92550]
-
doar în aparență/ de prestigiu și care se numără, în felul lor,/ printre lucrurile mai greu de împlinit ale acestei lumi./ Laudă puținelor clipe,/ în care ni s-a dat să vedem cum ninge cu găuri de flaut,/ și aromele vesperale din prunduri. Laudă bîrnelor/ pe care se trece în partea cealaltă a rîurilor -/ și buruienilor crescute peste gorganele de cutii de conserve,/ de anvelope și de fiare ruginite, de la marginea orașelor./ Ah, cîtă prospețime, în această lume,/ de la vicleana frumusețe
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
mare patăi roz-violetă în formă de fluture. Corpul vermicular se-ntindea orizontal de la pântec către fesă, o aripă cobora pe pulpă, iar cealaltă urca înspre mijloc. Lucrul acesta mi l-am amintit abia în adolescență, și nu în vreo reverie vesperală, ci în vis. Am visat, într-o noapte de iulie, după ce rătăcisem ore-n șir pe străzile din centru, privind cu atenție statuile, că mama zăcea-ntr-un pat cu cearceaf de satin alb, boțit artistic, asemenea căptușelii cutiilor cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înaripate, heruvimi, serafimi, cherubini, ale credinței, sau indescifrabile scene alegorice, de parcă întreaga boltă incendiată de amurg ar fi fost plafonul pictat al unui dom colosal, ce-și primește lumina de crepuscul prin fereastra rotundă a soarelui. Un astfel de cataclism vesperal se curbase deasupra orașului, transformând în sânge apa fluviului, când, după ore și ore de tăcere încordată, fratele Armando ieși din odaia de moarte sau somn a Albinosului. Călugărițele tresăriră violent și săriră-n picioare (căci uitaseră cu totul unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu suflă o vorbă despre ce vorbeau statuile între ele. Tot acest vis fetița ni-l proiectase într-un fel direct în creiere, de parcă noi înșine l-am fi visat, căci vorbele și gesturile ei erau doar ca niște sclipiri vesperale pe crestele negre ale valurilor: eliptice, incolore, dizolvate curând în atmosfera de rugăciune de la masa de seară. După ce terminam de mâncat, ne duceam fiecare-n pătuțul lui, ca-n fiecare noapte, și ne ghemuiam sub cearceafuri. Camerele erau în spital
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a camee", cum îi șoptise odinioară la ureche un impertinent, în tramvaiul cu cai. Căpitanul nu băgă de seamă nimic din frământarea damelor! de care nu mai știa cum să scape. Dar trăsura mult-așteptată în-j târzia. Un strop de roz vesperal picură în apexul cerului și difuza lent, atom cu atom, către margini. Între genele negre și groasei corneele lui Vasile reproduceau înserarea ca două gravuri bombate ale aceluiași peisaj. Ca acele diapozitive ușor diferite-ntre ele ce se introduc în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
excelent făcută, dar tristă în demersurile ei metodologic-structuraliste. Ce junglă terminologică într-un domeniu care aspiră la univocitate și pozitiv! După masa de prânz, proiectăm seara despărțirii și a bilanțului în cămăruța lui Noica. Andrei are ideea unui mic Abschiedsduett vesperal și îmi arată - o adevărată performanță - opt strofe în marginea triadei născute în aceste zece zile, o "baladă" despre aventura spiritului petrecută în "locul Păltiniș". Eu am să citesc pagini din jurnalul zilelor de aici, pasajul focului și cel al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dimineață înapoi, citită pesemne aseară, după ce ne-am despărțit. A căzut atât de bine pe esența lucrului, încît îmi propune să-l iconologizez pe Panofsky însuși, deci să-i găsesc habitus-ul prin care participă la secolul 20. La șueta vesperală îmi spune că a modificat începutul vorbirii despre "O poetă: limba romînă", care ar fi urmat să apară în deschiderea unei prezentări critice a 35 de poeți. Îl rugasem, cu o seară înainte, să-mi citească începutul și lucrul nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a publicat deja două în "Viața romînească". Jocurile noastre vesperale au fost inaugurate de Noica. "Mi-am propus să vă vorbesc astăzi despre etapa în care am ajuns după Tratatul de ontologie. Pericolul cel mare era de a intra în entropie, în "moarte termică". Țin minte de altfel că după ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îi apare un biet iepure care schimbă fundamental destinul acestui fiu - păcatul de iepure, străpuns de cea de-a treia săgeată, aleargă și se prăbușește tocmai acolo unde nu trebuie: În Valea plângerii). Ceasul negru cu pendula Bate-n cerul vesperal Sună noaptea somnambula Dinspre cornul boreal Moare-n chipul căutării Umbră vieții străvezii Spectrul sacru al răbdării După moarte să revii Fugă-n sus, venind de-acolo Fulgerând pe cât se pare Sângerează diavolo Strania Încrucișare” L-am văzut pe Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia cântă ,,Sup șed cimin” În centuri de castitate Mâine la ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului despre sconcs. Sperjurii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
semnalul pentru o bătălie importantă. Manuc zâmbi amuzat. Musiu Lotreapă nu era nimeni altul decât D’Autrey-Lès-Gray, omul care se ocupa cu... aspectele spirituale ale vieții. ― Alteță! Sunt onorat că ați binevoit să mă primiți în acest moment de meditație vesperală. Aceste întinderi de ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului așezată pe creștet îl potoli imediat. D’Autrey se ridică în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Filologie. Asta însemna că trebuiau să se debaraseze de unii profi mutându-i în învățământul secundar sau la țară. Trăgeau listele cu îndepărtabilii, dar, cum eram deja lector (prin simpatia regretatului rector Todosia, căruia îi duceam, pe ascuns, ca nutreț vesperal... cărțile disidenților ruși) plus doctor în litere, îmi dădeau numai prin Sulică Popescu, actualul decăcan avertismente de soiul: "Tu nu ești încă pe lista neagră!". După 1987, fiindcă-l frecventam pe Dan Petrescu în mod ostentativ, iar la Cangeopol, vecin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un pat ademenitor, două veioze de argint, tone de echipament stereo și un perete numai din sticlă, care dădea spre terasă. În timp ce Zach îi dădea bacșiș băiatului care ne cărase bagajele, eu am ieșit pe terasă și, învăluită în aerul vesperal, am privit Los Angeles-ul noaptea. Priveliștea era electrizantă, cu milioanele de luminițe care se întindeau de sus, din Hollywood, până în vale. Deși eram epuizată, apartamentul era atât de sexy, încât eram sigură că Zach nu va ezita să pătrundă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simt prins ca într-o colivie. Mi-e sete de acea libertate pură, fără de griji! Azi, mă-nvalui în melancolie: oamenii planetei se hrănesc cu ură, și toate, par, de la un timp, o anomalie! Sunt ca un fulg. Dansez pe vesperale astre, când cerul se aprinde și luna este nouă. Primeștemă-n visele tale albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în rouă! În visele de zi, dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]