862 matches
-
Buculei. Amintita statuie a lui Ilici, realizată de Boris Caragea, lăsa o impresie stranie: larg descheiat la palton, personajul, pe dedesubt, nu-și arăta decît vesta. (Vezi fotografia alăturată.) Numai o privire foarte atentă putea desluși că dispune și de veston, bine pitit sub cutele mantalei. Să stăm puțin și să cugetăm. Cînd unui om îmbrăcat în palton i se face cald, se descheie la palton. Dacă i se face și mai cald, leapădă paltonul. Dacă tot nu s-a răcorit
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
pentru tine. Oricum, n-ai dreptul să gândești altfel. Cel mult, ca o grație provizorie, ți se propun cockteil-uri sofisticate, admit să te pronunți în favoarea spiralei-melc sau a melcului-spirală. Așa cum se admite că fetele pot purta la o fustă un veston de ofițer de marină, așa cum anumiți transportatori preferă, totuși, catârul. Asta șochează și în același timp liniștește, pentru că s-a mai văzut, iar dozajele dau iluzii asupra conținutului. Cum, însă, ar putea asemenea soluții să te satisfacă? Nu ți se
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
niciodată n-ai putea fi împiedicat să ai nostalgiile tale de melc. Dar nici melc nu ești, iar fericirea care slujește drept nadă nu crește în deșertul solitudinii. Atunci, ce ești? Amândouă la un loc, o fustă asortată la un veston sau un liliac ambiguu? E posibil, într-adevăr, asta să fii; atunci, însă, dacă îți ești ție însuși dușman cine va mai îndrăzni să-ți fie prieten? În ce constă, fericirea unui catâr? N-ai decât să fii, dacă așa
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
trece anii, deceniile, voi fi mai vânjos, mai vital, mai tenace, mai întreprinzător, mai setos de viață. Spre a face de râs nesărata vorbă a bătrânețelor haine grele voi purta pantaloni de cârpă cu două palme deasupra gleznelor, maiouri imprimate, vestoane, geace pe piele, voi avea pe încheietura mâinii stângi un gros lanț de aur alb, însoțit de o secretară căreia îi voi croi un drum în viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
doar, doar s-or încurca. Consecutiv, este la mintea cocoșului că sus-pușii Puterii, devotați până la ultima suflare binelui public, întrupat de partidul lor, n-au, pur și simplu, timp pentru infracțiuni de corupție. Un brav al Puterii a pierdut, în vestoane, cinci kilograme în timpul recentelor alegeri comunale și nu a putut pune la loc, în cămașe cu mâneci scurte, decât două. Să-l vedem pe acela care va ridica piatra! Covârșiți de sarcini de o inextricabilă complexitate și uriașe consecințe, legiferând
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
eu nu sînt gelos. Dar îmi place galbenul fiindcă e o culoare veselă. Albastrul e trist. -Eu aș fi zis că verdele.. -Da, dar verdele...Și verdele poate fi trist, nu credeți ? Depinde cu ce se îmbină. Dacă ai un veston de pildă bej, un verde poate merge bine. -Mai aveți pasiunea pentru dans? - A! Dacă aș putea ! Dar nu mă mai vrea nimeni la vîrsta mea. Sau să danseze cu mine. Dar toată viața...Dansez singur, din cînd în cînd
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
altceva, răsucită de explozia unei imagini insolite: "în aceeași zi în care s-a măritat/ maică-mea și-a dat și examenul pentru gradul de sublocotenent/ două ore s-au chinuit femeile să-i mascheze/ urmele lăsate de chipiu și veston// cum bine spunea un sergent la recrutare boule/ după ce-am completat țidule despre starea civilă/ dacă ești major și necăsătorit/ familia ta e compusă din zero// pe maică-mea am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
stocul, la prețul de zece milioane bucata. O sfântă mânie îți urcă tensiunea; poimâine, deschizând același favorit ziar vei lua cunoștință că la mijloc a fost o confuzie. O nație cumpără haine cu două-trei milioane costumul. Salariații agenției pădurilor îmbracă vestoane de câte 17 milioane bucata (e drept că în lei noi numai o sută șaptezeci!). Vesta costă zece milioane, pantalonii vreo cincisprezece, cravata cinci, acul de cravată încă un milion. Cele mai scumpe case de mode din Paris, Londra, New-York
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
să ducă flori la tribună lui Carol și lui Mihai; micul ex-rege își va lepăda, sper, pantalonii scurți în care anul trecut a fost prezentat lui George al V-lea. Scot bună parte din garderobă, așez piesele pe cuvertură, combin vestoanele și pantalonii. În afara albului cămășii, batistei și ghetrelor, aleg două nuanțe de gris, una în fondul stofei, alta în dungulițe, precum și o nuanță de bleu în ton cu pietrele și splendidul albăstrui-oțel al vestei. Încalț pantofii cei noi, cumpărați alaltăieri
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Nucetul, se instala în biroul nostru ca un pașă, tușea astmatic, se scărpina la ceafă îndelung, își pregătea atacul cu minuțiozitatea unui animal de pradă ce așteaptă momentul optim în care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea egal, urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
suficient că paparuda o să mă aibă pe mine, acum vrei să aibă tot ducatul, inclusiv pe tine?! Fii serios, frate, cu tine șef, tot mai avem o speranță în viață.” Oftă, apoi mormăi: „Să ne vedem cu bine...” Își îndreptă vestonul și plecă pe-aci încolo. Îl urmăriră cu privirea, triști. Garda îi dădu onorul. Unguroaica, dar nu numai ea, toată prezența feminină lăcrima. Andrew hălădui o vreme pe coridoarele casei de oaspeți, de fapt o cabană sub formă de palat
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
stele poznașe clipeau fastuos, îngeri sprințari fâlfâiau grăbiți, în inspecție, și plecau să ducă raportul, lăsând ceva praf de aur de pe aripi, planete impozante își luau locul și luminau fosforescent. Cei doi, întinși în pat, unul lîngă altul, el cu veston, fireturi, pantaloni cu vipușcă, cizme Pardaillan, ea fără nici un fel de vipușcă sau cizme, doar cu o cingătoare de piele care iradia un halou invizibil, savurau vrăjiți acest fascinant preludiu. „Uite, înainte de orice, vreau să-ți spun ceva. Ascultă-mă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
fost coleg la Școala de literatură Mihai Eminescu. Era un tip saturnian, crispat și taciturn. Pe Aderca îl întîlneam în același an al studenției mele bucureștene, 1954: era un domn vîrstnic, decent, cu părul cărunt tuns scurt, învesmîntat într-un veston maron reiat (pe atunci o haină "de lux"!), a cărui privire șovăia, abia simțit, între melancolie și difidentă. Citindu-i, recent, paginile de jurnal, mi-am dat seama că era atras erotic, în acel timp, de Maria Banus, care-l
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Iar tu, negustorule de piei de cloști/ uiți mereu nuveleta promisă, vârtos scuturând/ zaruri prin mlaștini (!) la ședintele ASPRO./ Iar Bogdan Lefter, milos, se face că plouă.", "La Oradea, Ioan Moldovan se scarpină-n barbă...", "Adrian Dinu Rachieru din buzunarul vestonului/ scoate o laternă de hârtie", "Alexandru Cistelecan întorcea o misivă pe dos..." Toate aceste ipostazieri nu au în spatele lor nici o miză și rămân simple aluzii exploatate expeditiv; poetul încearcă să fie optzecist dar nostalgia unui discurs liric străbătut de mari
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
având gustul luxului și, în general, al aparențelor (vezi pe Petru Dumitriu, alt cabotin român). A doua zi după tragicele evenimente din 13-15 iunie, Răzvan Th. l-a primit pe Moati la etajul IX al clădirii Televiziunii române, într-un veston alb impecabil, fercheș, cu zâmbetul pe buze, încântat că poate vorbi în franceză. Spusele lui, felul lui de a povesti cum au vrut să-l arunce pe fereastră, amenințările pe care le-a rostit împotriva "agresorilor", gesticulația lui, zâmbetul de
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
din bronz masiv va fi topit și prefăcut în tuciuri și căldări. Mai aveți, totuși, puțintică răbdare! Fiți atenți la economia de piață, la cerere și ofertă: nu subevaluați prețul oalelor pentru care au fost topite pălăria lui Caragiale și vestonul lui Lenin! La Matache, măcelarul Că tot veni vorba de Caragiale. Nu demult mergeam în mașină cu o scenografă dată naibii de talentată. Oprim la un stop. Eu habar n-aveam unde sîntem. Mă uitam în gol. În decorul ăsta
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
-mă-n prag surâzând...... XXVI. BUNICII, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. Pe strada cu zăpadă-acoperită, Pășea cu greu, ținându-se-n baston, Un bătrânel cu faț-adânc asprită, Sărac la trup și numai cu veston. Din ceruri iarna scutura iar fulgii, Ce se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai cu veston.Din ceruri iarna scutura iar fulgii,Ce se-așezau pe umerii-i lăsați,Părea un mucenic în fața crucii,Printre cei sfinți de pe pământ plecați.În mâna stângă ducea caldă pâine,Din când în când strângând-o lung la piept,Și
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Simplitatea și modestia unui om care altminteri ar avea motive să fie pedant ca un păun, nu se pot reduce la ideea că ar fi un veston prea larg pentru el! Un pictor maestru nu vede într-o miriște doar o tavă de fân sub un clopot searbăd de cer, ci zărește roua ce lăcuiește și-nviorează iarba, florile, care nici într-o vază de aur n-
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
loturile de pământ din Tudoria...Scoase batista și-și șterse fața...Ce căuta el aici în București, în brambureala asta ? De ce dracului nu rămăsese el acolo în satul lui să stea cu nevasta și copiii ? Cineva îl apucă de mâneca vestonului și-l trezi din visurile lui : ,,dom’sergent !, dom’ sergent !” Se uită în dreapta lui și văzu un om aproape nebun cu fața desfigurată, părul vâlvoi și ochii scoși din orbite, hainele erau făcute praf pe el și plângea și se
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
pe cer; Înainte-mi parc-a trecut o stihie, Că toate din juru-mi-s vrăjite și pier. Mă ghidez după steaua polară Și bâjbâi ca orbul cu albul baston În noaptea câlțoasă de vară, Iar inima-mi palmă o țin sub veston. M-apropii cu teamă de casa uitată Sub poala pădurii, pe coastă, în beznă, În care o inimă se zbate-ngropată Într-o mocirlă ce trece de gleznă. Iubita cuprinsă de spaimă m-așteaptă Cu ochii-n colțul basmalei plângând În
LA ULTIMA CASĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382291_a_383620]
-
a schimbat, de fapt! Oprea e tot pe un fotoliu cald, deși are un mort în spate, Tăriceanu, și el, cu „mortul lui” și al lui Mihai Răzvan Ungureanu (cedarea ilegală a „Moștenirii Gojdu”, Ungariei), Blaga nu mai încape în „veston”, Gorghiu, în teorii iluzorii, iar udemereul așteaptă tirul guvernamental la colț de stradă, gata să urce în cabina plăcerilor! Manifestațiile de stradă care au adus Guvernul Cioloș au avut intruși cu sarcini precise - mahări și șmecheri din O.N.G
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
pe ac-ti-vi-ta-tea din jurul cisternei răs-tur-na-te. Mi-kael nu a avut nici o di-fi-cul-ta-te să distingă un Hen-rik Van-ger de pa-tru-zeci și cinci de ani, ges-ti-cu-lând într-o baltă de mo-to-ri-nă. - Aici e fra-te-le meu, Ha-rald. Hen-rik Van-ger îi arăta un om în veston, pe ju-mă-ta-te aplecat și in-di-când cu de-ge-tul ceva în car-ca-sa ma-și-nii unde se află prins Aron-sson. - Fra-te-le meu Ha-rald este un om ne-plă-cut, dar eu cred ca poa-te fi eli-mi-nat de pe lis-ta sus-pec-ți-lor. Cu excepția unui foar-te scurt moment, când a
Stieg Larsson Bărbații care urăsc femeile by Elena-Maria Morogan () [Corola-journal/Journalistic/8153_a_9478]
-
aceeași strategie, reușise să pătrundă în clădire. Holurile lungi erau împânzite de revoluționari, birourile, de asemenea, peste tot dulapuri și fișete larg deschise. Pe jos acte, dosare. Nimic, în rest. Dispăruseră chiar și tușierele... Mai retras, un plutonier, descheiat la veston, fără caschetă, rezemat de un perete, privea tâmp spre mulțime. Îl adusese la realitate Petrache: Ce stai, mă!? Du-mă în biroul șefilor! Să trăiți, sunt în biroul oval! S-au încuiat înăuntru... Eu trebuia să stau la ușă, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era văzut bine, cu toate că avea inspecții aproape în fiecare lună. Ofițeri superiori, procurori veneau la Florin ca la ei acasă. De regulă, inspecțiile durau câte o zi și o noapte și toți plecau mulțumiți... Era beat bine, fără epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe măsuța din colț, să vadă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]