34 matches
-
doar mimez că tu ai fi proscris / când tu prin mine bântui la tot pasul” (Poemul tău). Poemele sunt rotunde, pline de sensuri, de nuanțe, de adâncimi și înțelesuri care uneori se distaină, alteori nu. Deși au un aer de vetustețe, de alcov, o legănare „de dor și suspine”, o adormire „în ramuri pe flori de cireș”, de care ni se face dor într-o lume abstractă, ternă, nebună, nebună, nebună, fără pic de fantezie și de romantism, în care principalele
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_la_cartea_auricai_is_cezarina_adamescu_1367701514.html [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
trupului său, se simte incapabil și slab să poată dobândi un lucru bun : “Dumnezeu vrea să intervină, / este neputincios, / nimeni nu-l mai ia în serios / aș vrea s-l salvez din oroarea clipei, / să-l scot din penibil, / din vetustețe, / nu mă pot salva nici pe mine, Doamne, / ce să speri de la un neputincios ? Autorul mărturisește cu tristețe că a eșuat jalnic din toate încercările de a-și asigura nemurirea. Plânge și tace. Tace, fiindcă tăcerea este folositoare atât pentru
FAJI DE C.GHERGHINOIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 by http://confluente.ro/Vina_faji_de_cgherghinoiu_constanta_abalasei_donosa_1329071354.html [Corola-blog/BlogPost/346759_a_348088]
-
din ființa căruia răzbătea cu greutate în liniștea sălii sunetul hârâit al unei partituri muzicale clasice, mi-a marcat pentru totdeauna sufletul. Ani la rând apoi m-am tot gândit la muzica aceea destul de greu audibilă în acel moment din cauza vetusteții specifice a respectivei plăci circulare de redare a sunetelor, simțind mereu o durere ascunsă în inimă fiindcă glasul miraculos al interpretei noastre ilustre și creațiile ei unice nu mai puteau fi ascultate în integralitatea lor, așa cum ar fi trebuit, de
IN MEMORIAM 125 DE ANI DE LA NAŞTERE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_repere_singulare_ale_ar_magdalena_albu_1344184495.html [Corola-blog/BlogPost/354958_a_356287]
-
redescoperirea lui Coșbuc nu ține nici de vârstă și nici de calificarea profesională. E acesta un semn bun, e certitudinea că filonul de poezie coșbuciană se poate și este exploatat, dincolo de încrâncenări administrative sau lene a receptării, cu acuze de vetustețe. Ca în cazul marilor poeți, și opera lui George Coșbuc cu identitate stilistică vădită, are substanță și unitate. În rotundul ei de puțin peste trei decenii, opera lui Coșbuc are relief. Simpla trecere în revistă acum, la ceas aniversar, este
„SUNT SUFLET ÎN SUFLETUL NEAMULUI MEU...” de NICOLAE BĂCIUŢ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_baciut_1474349889.html [Corola-blog/BlogPost/353456_a_354785]
-
o subtilitate intelectuală formidabilă. Începând cu traducătorul meu, Menachem M. Falek. Să revin la evenimentul de la Ierusalim. S-a desfășurat la cel mai vechi muzeu de acolo, plutea între cer și pământ, cel puțin pentru mine, plutea un aer de vetustețe miraculoasă... Adaug doar că, o doamnă de la Filarmonica din Orașul Sfânt a interpretat la vioară cântecul Ciocârlia, pe care l-a învățat special, pentru că eu veneam din România. Păcat că aveam nevoie de translator să vorbim întrucât doamna nu știa
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1493116356.html [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
aparte poemelor, chiar dacă forma lor a ieșit din uz. Ex. nime, cetit, cerc (încerc), nimică, cătră (către), viers, nouri, ș.a. Poate că cititorii simandicoși vor strâmba puțin din sprâncene, aceste versuri părându-li-se depășite, oarecum desuete, de o anume vetustețe, comparativ cu poezia modernă, jefuită de imagine și de metafore, bazată pe limbaj licențios și pe atitudini de frondă. Parabola turnului construit anume pentru retragerea din lume și contemplarea ei de la distanță, atestă mitul poetului înstrăinat de lume, retras în
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Recenzie_magia_versului_de_ac_cezarina_adamescu_1384599522.html [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
pe moarte cu doctorul Bonsentir sau chiar din parteneriatul lipsit de entuziasm cu Eddie Mars. Robert B. Parker a scăpat din mână hățurile creației în clipa când a încercat să adapteze gustului contemporan un produs care a rezistat tocmai prin vetustețea și discretul său paseism. Marlowe ar fi putut să-i spună ceva important cititorului contemporan dacă ar fi rămas campionul valorilor cu care a intrat în lume. Altoit pe sensibilitatea anilor ’90, el pare mai degrabă ghidul unui muzeu în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
simbolist, dar urmează calea cea mai simplă, aceea a restituirii universului tematic al curentului. Serialitatea motivelor, șablonul care eludează emoția sunt izbitoare. Pentru că timpul și extincția fac corp comun cu misterul, decorul acestei poezii ce îl explorează se încarcă de vetustețe și de funerar. Este orașul vechi, gotic, la I.M.Rașcu, cetatea cufundată în ceața înserării sau în cea a morții, ca la Mihail Cruceanu, Seara în cetate, I.M. Rașcu, În sumbra cetate. Este, sălbatic, rece, castelul de marmură ori castelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
pe Napoleon să cucerească Egiptul și Europa). Analogii în privința conferirii unui identități pot fi stabilite și cu opera lui Sthendal (aici, identitatea este câștigată prin raportare la idealul eroic napoleonian). În proza lui Eliade vestimentația se descrie prin trăsături ca "vetustețea, apartenența simbolică la un "alt timp" decât cel trăit efectiv de către celelalte personaje din jur"725 (aici intră rochia veche de culoarea aguridei a Niculinei, uniformele de general pe care le caută Ieronim Thanase în podul familiei Calomfir, uniforma militară
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în stil popular, să-și etaleze scepticismul și melancoliile, să se declare „vechi” ori să se amuze improvizînd belferește cronici rimate. în ciuda vetusteții sale, l-am respectat, iar în cîteva privințe l-am luat și de exemplu, căci - cum am mai spus undeva - efortul pentru aflarea amănuntelor e o parte a luptei pentru adevăr. (1) <citation author=”N. Gr. Stețcu” loc="Roman" data
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
știe să monteze într-un peisaj - în reprezentarea altora, arid, dezolant, de o plicticoasă monotonie - un spectacol fascinant, în care rigoarea științifică nu sacrifică niciodată pasta expresivă de culoare și în care gesturile și mimica „actorilor”, de o, uneori, fermecătoare vetustețe, alteori de o modernitate uluitoare, ascunsă, însă, sub voalul unei sintaxe arhaice, recompun profilul vital, autentic, al unor „contemporani de demult”. Concepția consecvent estetică îi guvernează demersul și-l ferește de rătăciri zadarnice în teritorii străine literaturii sau măcar formelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
un ghem de fire (s.n.) roș sau un painjiniș (s.n.) zugrăvit cu sînge (Eminescu: 2011, II, 44). Unitățile lexico-semantice construite cu ajutorul sufixului colectiv -iș (hățiș, păienjeniș) alarmează puțin din cauza impresiei de hegemonie a haosului. Pe fondul unei structuri frastice respirând vetustețe dusă la superlativ (prăbușire), ca semn al decrepitudinii desubstanțializare siptomatică hățișul oferă și rimă semantică păienjenișului și împreună configurează traseul dedalic al inițierii. Dezordinea din purgatoriu va face sintagmă antitetică ordinii din paradisul selenar. Materia cu indice entropic tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Dan Laurențiu, „Tabu”, LCF, 1971, 5; Adrian Popescu, „Tabu”, TR, 1971, 12; Val. C. Neștian, „Tabu”, CL, 1971, 4; Dan Cristea, „Tabu”, RL, 1971, 23; Ioanid Romanescu, „Tabu”, CRC, 1971, 49; Barbu, O ist., 399-401; Liviu Antonesei, Farmecul discret al vetusteții, CRC, 1981, 5; Lucian Alexiu, Moment poetic, O, 1981, 9; Ioan Neacșu, „Vicleniile oceanului”, ATN, 1981, 2; Mihaela Gafencu, „Vicleniile oceanului”, CL, 1981, 3; Mircea Iorgulescu, Prezențe lirice, RL, 1981, 15; Valentin Tașcu, Distanța dintre cărți, TR, 1981, 15; Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
să vadă în interbelicii C. Fântâneru și H. Bonciu niște „marginali interesanți”, dar minori, departe de statutul canonic pe care se grăbesc să li-l revendice unii entuziaști optzeciști. Așa cum are dreptate să vadă în Sadoveanu, dincolo de toate acuzele de „vetustețe”, nu doar un „continent ascuns” al prozei românești, ci și un întîi-stătător al ei. E, în același timp, reconfortant să-i parcurgi reconsiderările (oportune, convingătoare) ale prozei de călătorie a lui N. Iorga sau ale lui I. Agârbiceanu, reinterpretările poeziei
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
Poate că acest nume vechi să fi dispărut în ultima vreme, dar amintirea Elenei Văcărescu a dăinuit mult timp în capitala Franței. O placă comemorativă dintr-un cartier select amintește trecătorului grăbit de această scriitoare valoroasă, pe care eticheta de vetustețe o împiedică în general să fie receptată în zilele noastre. Revenind la scrisoarea de față, rămâne un mister numele tânărului în legătură cu care era pusă problema intrării în serviciile secrete. De ce scria Elena Văcărescu despre aceasta, soției lui Const. Antoniade? De ce
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de patina trecutului. Din acest motiv, sunt idei vetuste care nu au căzut defel în desuetudine, cum tot așa sunt idei recente care au răposat definitiv. Vetustețea e cronologică, desuetudinea e psihologică, prima cerînd vechime, iar cea de-a doua încetarea modei. Și cînd ceva vechi nu mai e la modă, însușirile lui devin clasice, adică încărcate cu latența revenirii în vogă. Și astfel, chiar pătrunse de
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
social-politice și non-fictivul pot fi alternative de viabilitate. Posibilitatea acestui refugiu este salvatoare, fie și temporar. Reeditarea selectivă a operei lui D. Bolintineanu trebuia să țină seamă de trecerea ei prin aceste vămi ale posterității. Partea cunoscută, deși atinsă de vetustețe, era de combinat cu restituirea unor părți rămase în umbră. Care este imaginea consacrată de istoria literară a operei lui D. Bolintineanu? Cel mai îndreptățit să răspundă la o asemenea întrebare era Teodor Vârgolici. Domnia-sa a desfășurat într-un
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
vremea Eforiei Spitalelor Civile sau la epoca Epitropiei Așeză- mintelor Brâncovenești, cînd entuziamul doctorilor în privința ridicării unor școli de rang european era o constantă generală. Azi? Resemnare, decepție și o nemulțumire dospind sub smalțul tăcerii. În privința limbii, discursurile au o vetustețe ce dă farmec lecturii, ochiul sastisit de clișee tresărind cu plăcere la expresii ca „în anul contenit” (pentru anul care tocmai s-a sfîrșit), „sunt nedubii prețioase la aceste procedări” (pentru exprimarea certitudinii, p. 74), „numai o minte în unghiuri
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
Lucaciu, privirea cititorului se lovește de șantierul primordial al unei limbi care, la acea vreme, se străduia să capete virtuți abstracte. De aceea, satisfacția pe care o capeți parcurgîndu-i paginile vine din farmecul pe care îl resimți în fața vocabulelor de vetustețe irecuperabilă. Îți plac fiindcă sînt croite în afara regulilor și nu poți rămîne impasibil cînd dai peste alcătuiri ca „Dumnezeu e întîia începătură a toată cunoștință" și „ființa apururea fiitoare", sau cînd îi contempli, cu o plăcere ce trece dincolo de pragul
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
vârfurile intelectuale trădează o imensă neîncredere în cultura română ca atare. Cantonați îndărătul unor metereze meschine, vag marxizante, o seamă de personaje, profund afectate de neputința de a ieși din cercul obscur unde i-a proiectat insignifianța operei, vorbesc de ,vetustețe", de ,respingerea modernității" și de blocarea ,dezbaterilor de idei". Afirmații una mai gogonată decât alta. E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă ce mă întristează cel
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
Este un căutător de absolut moral, scriitura sa având ritmuri și cadențe secrete asemeni rapsodicului epos antic care se preta recitării. Autorul își întrevede imaginile la liziera mitologiei cu istoria, hrănindu-le cu sugestiile unor capodopere plastice precreștine. O anume vetustețe premeditată retoric corespunde unor figuri de stil predilecte, cum ar fi seriile de analogii, comparații și hiperbole concatenate. Un cult al ,verbului", așadar, văzut atât ca râvnită, voluptuoasă performanță plastică (ut pictura poesis), cât și ca ,incantație divină", îl îndrituiește
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
idealist. Mai întâi, Schopenhauer e opusul unui gânditor dialectic, având repulsie față de oscilările tactice între concepte contrarii și repudiind fățiș răsturnările de optică din discursul speculativ. Așa se explică și inflexibilitatea cu care, grație unor sentințe care astăzi au căpătat vetustețea tocită a expresiilor obositor de celebre, a înfierat „fanfaronada fichteană"și „șarlatania hegeliană", vrînd astfel să stigmatizeze piruetele retorice ale celor două nume care îi eclipsaseră cariera universitară. Schopenhauer ura dialectica din rațiuni de competiție glorioasă, neputând privi cu simpatie
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
imediat: "înfiorarea și farmecul nu au palate, / nu și nu, sau au, cine știe, căci iar sunt trimis, / fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult, curge rîul, șarpe drogat, / sîsîind vetusteți, falși filosofi, eu clamez, / numai timpul prezentul e timp și e nou" (În coliba unchiului mort). Postura persiflatoare vizează "inimile" sentimentale ce se pictează, "ele pe ele", pe "protuberanțele trandafirului": "pe a mea n-o văd, minunea / a cîntat îndestul
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
Viața Românească an perioada interbelică, fiind din 1989). Dar am găsit și succinte dar dense exegeze din anii nouăzeci. Recitite sau citite ăntre coperțile volumului, unele dintre aceste studii capătă brusc relevanță, dovedind finețe analitică, informare și riguros spirit critic. Vetustețea e, aici, o prezență rară și nesemnificativă. Că dl. Leonte se dovedește a fi, ăn dezbaterea despre Cântarea României, partizanul opiniei că autor ar fi fost, totuși, Al. Russo, la sfârșitul unei perioade (studiul e datat 1981) este an firea
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
deosebirea dintre ideal și scop; esența atacului comunist; ce înseamnă să scrii precis etc. În ele, Dragomir e în elementul lui, făcînd fenomenologie pe cazuri concrete și arătînd că filozofia nu e doar rumegarea tardivă a unor chestiuni de o vetustețe irecuperabilă, ci act de adulmecare intuitivă a unor asociații de idei la care nimeni nu se gîndise pînă la el. Alte notițe, scurte și de-a dreptul sibilinice, au alura unor enigme puse în cuvinte: „Liiceanu: platonic. Pleșu: aristotelic.“ (p.
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]