13 matches
-
cu putință situația evreilor din România acelor ani și nu au stat indiferenți la tragedia coreligionarilor. Să-i luăm pe rând: Mai întâi, Wilhelm Filderman. Sunt bine cunoscute scrisorile sale trimise șefului statului, Mareșalul Ion Antonescu, pentru a protesta față de vexațiile, împinse până la ucideri, de care - zicea și se plângea Filderman, aveau parte evreii evacuați în Transnistria. Este binecunoscut și răspunsul Mareșalului. Este însă puțin cunoscută împrejurarea că la un moment dat, adunându-se mai multe motive, „excedat” de insistențele fostului
Editura Destine Literare by Ion Coja () [Corola-journal/Journalistic/97_a_206]
-
pe strada Cortot într-o cameră aproape de Satie. Îi compune "Danses Gothiques" (Dansuri gotice) iar ea îi face portretul. Șase luni mai târziu, pe 20 iunie, se despart. Sfâșiat de durere și poate pentru a se pedepsi, Satie compune "Vexations" (Vexații), muzică neîntreruptă, de meditație, care, conform notelor sale, trebuie să repete de 840 de ori o scurtă melodie. În același an îl cunoaște pe Maurice Ravel. Mai târziu va scrie despre el: "„Ravel vient de refuser la Légion d'honneur
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]
-
și pentru alții, ca drumul care duce la îndeplinirea datoriei să nu fie presărat cu atât de multe obstacole. Imaginea lui Kant drept moralist ascetic și posac, care stă tot timpul cu degetul ridicat, veștejind bucuriile vieții drept tot atâtea vexații aduse imperativelor pure ale rațiunii practice, este o legendă. Filosoful nu a fost nici un suflet insensibil, nici un mizantrop. Știm prea bine că în personalitatea sa au conviețuit în mod fericit capacitatea concentrării creatoare solitare cu o sociabilitate ieșită din comun
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
părea anodine, dar prin repetiție constantă au efecte primejdioase (Leymann, 1990, pp. 26-27). # Rezultă din cele de mai sus că nu orice situație comunicativă intră în sfera mobbing-ului, ci doar situațiile ostile, agresive care presupun confruntări, maltratări morale, disprețuirea personalității, vexații, batjocoriri etc. Dar nici chiar acestea nu ar intra în incidența mobbing-ului dacă ar fi accidentale, pasagere. Certurile, fricțiunile, enervările, remarcile ironice, ridiculizările, replicile sarcastice etc. fac parte din viața noastră cotidiană, uneori poate chiar „sarea și piperul” ei. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
28 de ani și 7 luni de detenție în cel puțin zece locații diferite, din pricina statutului său de proscris (prizonier de stat), i s-au "arestat", pierdut sau interzis cărți întregi pe care n-a încetat să le rescrie. Perchezițiile, vexațiile și supravegherea polițienească a scriitorului nu vor înceta nici la Charenton, stârnind inflamările pamfletare ale acestuia în contra establishment-ului, a epocii și a lumii. Morvan, econom, dar și sârguincios supraveghetor și informator al poliției, află cu oarece consternare despre tinerețea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Barbari")43 erau încă vii. Căderea lui Crispi, care fusese locotenentul supus al Berlinului, iar în ochii compatrioților doar un nefericit de om care a greșit în aventura abisiniană 44, punea capăt, pe de altă parte, incidentelor armate de la frontieră, vexațiilor vamale și articolelor de presă injurioase la adresa Franței. Barrère găsea printr-o serie de acorduri ce reglementau pozițiile respective privind emigrarea și colonizarea un teren mai bun pentru a semăna și a face să prindă rădăcini grăunțele unei destinderi, preludiu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
drumuri rele devenea neliniștitor. Persecuțiile ungurești împotriva masei românești, predominantă în Transilvania, produceau fricțiuni tot mai mari între București și Viena, iar leacul găsit în problema cuțovalahilor, de acum rezolvată, înceta să amorțească opinia publică românească, foarte sensibilă la revigorarea vexațiilor ungurești dincolo de Carpați. Situația, cu esență, era analogă cu cea a raporturilor italo-austriece comandate de o alianță care nu era pentru Viena decît o asigurare împotriva iredentismului vecin. Anexarea oficială a Bosniei-Herțegovina putea să pară un succes austriac, cel puțin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
n-o poate scrie în veci. Ridicarea de la pămînt în postură verticală e un episod crud de denudare a condiției planturoase. În fond, ce deosebește umorul de calitate de zeflemeaua banală este că primul descinde dintr-o durere, dintr-o vexație sau dintr-o contrariere, în vreme ce, în al doilea caz, motivația stă în distracția comună. De aceea, în fața umorului cu rădăcini în viață, reacția tipică e de trezire suferindă: rîzi și la un moment dat te pomenești cu un gust amar
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
adăpostite pe unde se putea, cu precădere în lăcașuri ale cultului mozaic. Dar elevii învățau după aceleași manuale ca și cei de la școlile de stat. Puteau așadar să-i numească "strămoșii noștri" pe daci și pe romani, fără a risca vexațiile suferite de Josef Hechter, sau să exalte în compunerile lor "războiul sfînt pentru cruce și dreptate", cum va numi Ion Antonescu campania din Răsărit. Deja prin octombrie 1940 nemții își făcuseră apariția ca instructori. "întorcîndu-mă într-o zi de la școală
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
nocturn sau în condiții de sihăstrie. De aceea, doar în singurătate și numai după miezul nopții, ochii filozofului pot intui premise noi, dar asta nu fiindcă le-ar putea descoperi grație cine știe cărui fler, ci fiindcă ele răbufnesc de la sine, în virtutea vexațiilor trăite. Dacă așa stau lucrurile, atunci rostul filozofiei e de a prelucra o materie care precede acrobațiile silogistice sau terminologiile pompoase, drept care tot ce poate face un gînditor este să digere niște premise care cad peste el pe negîndite și
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
se ascund printr-o sintaxă stufoasă în sorite categorice sau ipotetice. Se pare că aceasta a fost misiunea sofiștilor, a manierismului, dar și cea a postmodernismului. Marta Petreu ne oferă șansa de a le revedea în toată duplicitatea, subtilitatea și vexația lor eristică adunând cu răbdare timp îndelungat mostre persuasive din opere literare ușor accesibile și îndeobște bine cunoscute de numeroase generații de cititori, de la Odiseea lui Homer la teatrul lui Aristofan, de la Goethe la Dostoievski, la Eugen Ionescu și nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ajunge la mari umilințe. Crescut toată viața în belșug și biruind fără efort, Pomponescu n-avea curaj să înfrunte viața, și de altfel instinctul îi spunea că, dacă un anonim se poate adapta oricăror împrejurări, un om notoriu este expus vexațiilor și refuzurilor. În acea vreme, soarta oamenilor din categoria ex-ministrului nu părea așa de dificilă. După o fază sinistră, regimul arăta înclinări de compromis cu fostele partide, de a căror tacită încuviințare puterile agresoare aveau nevoie. Însă Pomponescu părăsise partidele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceeași libertate își determinase locul de dirijor. Dar cum muzica de cameră nu comportă dirijare propriu-zisă, Marcian își rezervase vioara, orga sau chiar pianul, după partiții, așa cum mai bine putea îndruma ansamblul. După un astfel de criteriu nu puteau exista vexații și audiții cu un relief enorm. Acolo unde pianul ar fi trebuit să fie făcut de ea, Elena își substituise pe Franco, care, după un semn imperios al stăpânei, nu mai încercase luptă de galanterie. Intimidată de Marcian, Elena renunță
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]