91 matches
-
de vreun an și jumătate la Cațavencu, cam de când i-a preluat Vântu. Vei fi suprins, totuși, să afli că, în ciuda previziunilor pesimiste despre cititorii mai catolici decât Papă care vor renunța să mai cumpere AC din rațiuni de moralitate vexata, le-a crescut tirajul după preluarea de către Realitate Media și, din câte știu eu, n-a regresat între timp. dorule ... părerea ta părerea ta. o acceptăm că nu avem ce face. cât despre tine bucurenci(ule), tema de brainstorming: dc
Singurul cel mai adevărat banc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82913_a_84238]
-
o așezare în viitor, de o regîndire a faptului urbanistic dintr-o firească (și confortabilă) perspectivă profesională și, simultan, de o acțiune exorcizatoare. Trecutul utopic și viitorul utopic se conjugă, astfel, în paginile revistei, dar și în substratul unei psihologii vexate, cu acea putere pe care numai atitudinile polare o pot dezvolta. Utopiei totalitare, încrîncenării de a ipostazia voința de eternitate a unei deviații comportamentale, parțial colective, parțial personalizate, i se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a reconectării
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
celălalt, din pricina întîmplărilor povestite, a temelor și motivelor pe de-o parte, dar și din cauza registrelor discursive pe de alta: ironia, sarcasmul sunt adesea fals înțelese în Germania, respectiv prost înțelese sau mai degrabă neînțelese. Foarte repede oamenii se simt vexați. Dar mai există o atitudine pe care o găsesc foarte superficială: cînd interlocutorul sau cititorul recurge la formula Ich kann damit nichts anfangen (Nu înțeleg, nu am de unde s-o apuc)... Deci, cele spuse sau scrise nu ar face prea
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
Aurel Dragoș Munteanu Adriana Bittel Ca babă mă simt vexată, dar... Cred că există momente în literatura română cînd cineva trebuie să se ridice și să spună enough! unui fenomen cultural care intoxică mințile copiilor noștri de vreo 115 ani. Mi se pare că am așteptat destul să o facă
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
să mă jignesc foarte usor din pricini minore. Să mă jignesc, să fiu jignit și să jignesc. De pildă, atunci când, recent, după treizeci de ani, mi s-a respins o proza că "necorespunzătoare" de către "România Literară", m-am simțit profund vexat. Pe ultima coperta a proaspetei mele culegeri de proza scurtă "Paranoia Schwartz", mi-am justificat titlul astfel: "Între excentricitate și disperare e un singur pas. Ce reprezinta scriitorul în epoca de tranziție - care ține (cel putin) de la comună primitivă și
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
epistolare între Laszlo Alexandru și Ion Solacolu și, în continuare, între Laszlo Alexandru și Paul Goma, acest din urmă dialog transformându-se, cum era previzibil, într-o ceartă între Paul Goma și partizanul sau de la Cluj (Laszlo Alexandru se simte vexat constatând că devotamentul lui a fost confundat cu obedienta și protestează într-o manieră mai puțin academică: "pentru mine lumea nu se împarte în șefi, sefuti și futuți".) După cum se vede, Laszlo Alexandru are față de propriile sale texte atitudinea pe
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
Eduard Chaper care a publicat o carte cu titlul Legenda celui de al patrulea crai. I-am scris, întrebându-l asupra sursei de inspirație, iar Chaper mi-a răspuns că a găsit legenda în folclorul rusesc. Pare-se că rușii, vexați că Scriptura nu indică nici un crai din neamul lor, și-au închipuit unul care a pornit-o spre Betleem, și-a împărțit toate darurile pe drum și a ajuns târziu la Ierusalim, chiar în Vinerea Mare, în ziua morții lui Iisus
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
o rudă. Și cu toate acestea, anii, cu bune și cu rele, treceau. Cândva, întrebat de un amic, ce are el în comun cu ”fauna” cu care-și petrecea mai tot timpul liber la băut, prin crâșme, Vadim îi răspunsese vexat:” da’ ce, nu sunt și ei oameni? Măcar ei sunt interesați de ceea ce am și eu de spus, nu ca alții, care, se dau atotcunoscători și sunt interesați doar de politici, de facerea și desfacerea lumii, lucruri care, pe mine
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
biruie ficțiunea, măcar că ele se află în bună conviețuire, până la un amestec binevenit, ca să nu mai vorbim de faptul că separarea genurilor e o credință strămoșească. Și chiar critica în înțelesul consacrat al cuvântului n-are de ce să se simtă vexată, știind de unde vine repudierea... În plus, cei mai mulți mari scriitori prețuiesc "nobila dialectică a criticii". Între aceștia, și Nichita Stănescu care, nici mai mult, nici mai puțin, aduce "Omagiu criticii literare și criticilor literari, pe care îl citez pe ordinea de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
s-a spus că pronunțasem cuvintele cu un accent transilvănean. Asta a fost prima înjurătură pe care am învățat-o. G.L. Am să vă dezamăgesc, spunându-vă că de fapt aveți un accent pur parizian. S.B. (râzând) Mă simt profund vexată! G.L. Spuneți-mi, doamnă, ce-nseamnă să fii împreună vreme de cincizeci de ani cu o persoană ca Cioran? Era răsplătitor? Era o bucurie? Sau poate, dimpotrivă, era chinuitor? E nepoliticos să vă cer să faceți un asemenea bilanț? S.B.
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
cum sărea) El e și puțin sărit. EDITORUL (cam neliniștit): Am adus și onorariul cuvenit. Nu-i prea mult, deocamdată. Va mai crește sper... (scoate un plic). BUNICA (înhață plicul): Lăsați că sînt buni. (îi bagă în decolteu) EDITORUL (cam vexat): Dar știți... Voiam să-i dau personal maestrului. BUNICA (misterioasă): Nu! Vă rog! Niciodată lui! (îi împinge mai adînc în sîn) Știți cum sînt scriitorii... (face semn că bea) Și dacă bea nu mai scrie nimic. El trebuie să bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
frânele scârțâind, Împachetate În fum și-n mirosul de cauciuc ars. Un troleibuz mai bătrâior care Încerca să-și manifeste plenar entuziasmul, clămpănind din lungile-i antene, se decuplă singur de la curent și rămase Înțepenit În intersecție, ceea ce stârni claxoanele vexate ale unui mic grup de decapotabile, care asistau dintr-o zonă ceva mai retrasă la momentul de cotitură din istoria lumii auto. Aceste claxoane, tocmai pentru că erau delicate, ca niște voci drese În mod politicos, au părut cumva disonante față de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
elaborate de nimeni altul decât de Nimeni Altul, reguli pe care fie să le respecți fără crâcnire, oricât de idioate ți-ar părea (și, astfel, supunându-te, rămâi în grațiile Lui), fie le încalci, cel mai probabil în numele bunului simț vexat - le încalci fiindcă nici măcar unui copil nu-i place să fie considerat cretin și dobitoc - da, le încalci, deși e foarte probabil (mă asigură tata) ca la următorul Yom Kippur 1, numele tău, ăla formidabilu’, e-e, să nu apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după spusele patronului, ea nu era obiect de colecție, adică nu avea cotă pe piața operelor de artă. Deocamdată. Carevasăzică așa, zise ea, fără să pară În vreun fel vexată. Ea ar fi putut intra de câțiva ani pe piața asta. De când o tot invita pictorul din Piața mare să pozeze În atelierul lui. Curul ăsta merită o pânză, Îi zicea el, de câte ori o vedea visând În fata țigăncilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rei et intellectus, ci conformitas mentis et vitae) și că substituie filozofiei ființei, proprie catolicismului și a cărei supremă expresie rămâne ontologia tomistă, o filozofie a acțiunii, inspirată din lucrările lui Blondel 247. Scandalul declanșat și întreținut de acești tomiști vexați, pe de o parte, de articolul lui Daniélou, iar pe de altă parte, de cărțile despre Sfântul Toma ale lui Henri Bouillard și De Lubac însuși, nu va rămâne fără ecou la Vatican 248. Pius al XII-lea, probabil la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un covoraș roșu de la poartă și până aici?... De ce vorbești așa? Știi bine ce om gentil e Nando! Nu se cade să fii nepoliticos!... i-o întorcea vexată Mafalda. 2 Nando sosi pe neașteptate, la jumătatea lui iunie, cu câteva săptămâni mai devreme decât anunțase în scrisoare. De data aceasta el nu mai veni cu trenul, ci cu un Fiat de ultimul tip, nou și frumos, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îndelung de omenire, din vremea copilăriei sale preistorice? Da, avea să vadă, doar era ziarist, “mama lui de ziarist” - cum îl tachinase ea. Ciudat. El, un tip care uneori se enerva repede și nu-i trebuia mult să se simtă vexat - călcat pe coadă în demnitatea lui de intelectual, nu găsise de cuviintă decât să zâmbească amuzat și vesel, când ea îl gratulase așa pe mess. Da, “mama lui de ziarist”, asta era, ce altceva? Îi putea fi deja recunoscător lui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
teatru de cameră se joacă partituri rafinate, precum aceea în care femeia iese afară în bătaia ploii pentru a se întoarce devastată să-și facă loc în patul scriitorului, pentru a reveni cu un cinism fermecător dimineața asupra unei pudori vexate. Mai este și excelentul actor Tom Wilkinson în rolul lui Paul Emmett, universitarul harvardian înrolat în CIA, și un alt aparent dialog al surzilor, tatonări și fandări abia sesizabile și un sentiment al pericolului care vine din lucruri mărunte. Finalul
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
seama, bunicu’ are toate dosarele voastre. Cetesc câte unu-două pe seară, ca lectură particulară, până mă ia somnu’! (către Zoe) Nu e nicio rușine că... te-ai retras aici. Se poarrtă mezalianțele. Tot Parrisul e plin de mezalianțe. TRAHANACHE (vexat): Aveți puțintică răbdare... Cum adică - mezalianțe?! (Nelli îi dă o scatoalcă amicală peste umăr.) NELLI: Monsieur le president!... Fais gafe!... (S-a oprit în fața lui Tipătescu. Surâde parșiv.) Și domnu’? TRAHANACHE (luându-și rolul de gazdă): Domnul este prefectul nostru
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
explicat că a fost o gafă enormă declarația lui Antonescu: ”să-l ia dna Merkel pe Băsescu în Germania și să-i dea o bucățică de pământ să fie președinte acolo”. Mi-am dat seama că Germania se simțea foarte vexată - Aș vrea un proiect care să fie proiectul de unitate națională a Românilor în jurul unui obiectiv, și anume România a 7-a putere economică a Europei, un vis care este perfect realizabil dar în jurul căruia trebuie să ne unim cu
Tăriceanu vrea să candideze la prezidențiale din partea USD: Sunt convins că-l voi învinge pe Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/31995_a_33320]
-
dintre membrii colectivului. O spune (unii i-au reproșat că nu trebuia să dezvăluie acest secret de laborator) în al treilea paragraf din cuvântul înainte: după anunțarea proiectului și împărțirea responsabilităților pe specialiști, ,orgoliile au explodat, istoricii s-au simțit vexați, eseiștii au protestat în presă, procesele de intenție nu au întârziat să apară". Era și greu de armonizat un colectiv de 140 de cercetători, solicitați din toate părțile țării. Principalul litigiu a fost încorporarea dicționarului despre prima jumătate a secolului
Dicționarul-tezaur al literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10824_a_12149]
-
din Breaza-de-Sus), articolul Literatura pentru război, în revista "Ilustrațiunea națională" (nr. din iunie-iulie-august 1913, p. 18-20). După prezentarea poeziilor lui Const. T. Stoica (Cântec de goarnă), T. Duțescu-Duțu (1913), Aurel Vasilescu (Răvaș), publicate și acestea în "Universul", Caraion/Serea conchide vexat: "Numai un criminal exploatează evenimentele în folosul său personal și poeții ocazionali fac cu nerușinare acest lucru." în continuarea unor atari cuvinte sarcastice, adaugă: "Un alt poet de ocazie, d-l Ion Barbu, celebrează în versuri șchioape ziua în care
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
peste replică violență și ai răspuns relaxat celeilalte. chapeau! mi-a făcut plăcere... uite că mă bag și eu ca musca-n lapte, dar se face o mare nedreptate aici: florin, laurențiu, să înțeleg că sunteți niște “amorțiți” de dreapta, vexați că DB nu-și face sua pulpa în virtutea unor raționamente a la plopeni, fabrica de armamente, de data asta..întoarceți spatele ca niște dudui ofensate de comentarii care nu și-au ținut, vaai, privirea la botina.. ...”what’s the point
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
al dogmei ci un simbol, un loc al epifaniei, o poartă către transcendență, care, depășește dogmă și uneori chiar o răstoarnă. Icoana e “deschisă”infinit, e un mediator universal și democratic, în fața căreia, sînt convins că homosexualii nu se simt vexați. Așa că, “ultrasii” ateismului militant n-au de ce să mai ia, în sulițe, icoanele, deghizați în homo-fili. Nu icoana e problema ci ceea ce e pe cale s-o înlocuiască: VIDUL bucurencian, care îmbrățișează pe rînd, toate “frondele”, toate “ideologiile”, toate “anatemele” modernității
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
poate determina alteori “drumul spre infinite posibilități de rătăcire pe care nevoia de absolut a omului trufaș le dogmatizează în ideologii cu soteriologii sinucigașe”. De aceea, “replica misticilor e implacabilă: omul mândru e sclav al sinelui, iar sclavii, de regulă, vexațI șI abuzațI fiind, sunt plini de patimi subiective, care le consumă orice urmă de luciditate șI obiectivitate. Pentru a gândi corect și liber, trebuie să fii liber.” “Un om poate deveni liber numai când se eliberează de acest tiran care
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]