7,806 matches
-
de ani i s-ar fi cuvenit o replică modernă, profitînd de studiile și publicațiile din această perioadă de timp, nu simple schimbări de topică." Din cauza confuziei sau, și mai rău, a ideologizării cu tendință a criteriilor de redactare, a ,viciului de procedură", altfel spus, i s-a reproșat dicționarului, aproape în unanimitate, eufemizarea și bagatelizarea contextului politic, a angajamentului biografic și a publicisticii ideologice a unor scriitori. ,Cosmetizarea estetică", dezideologizarea a făcut că scriitori precum Alexandru Andrițoiu, Paul Anghel, Costache
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Ion Simuț găsește ,inevitabil" (în cel mai pozitiv comentariu la DGLR ) faptul că ,cel mai vulnerabil e sectorul de literatură contemporană, cu multe inconsecvențe, lacune și disproporții". În fine, un ultim efect, nu și cel mai puțin important, al tuturor viciilor de procedură, y compris și de componență a colectivului este cel legat de aspectul tehnic, considerat de M. Anghelescu punctul de ,coerență interioară și de unitate metodologică" al unui dicționar. Or, ce constată comentatorii: cazuri de bibliografii selective, incomplete sau
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite de o nouă întemeiere. Pamfletarul de calibru este dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui Arghezi nu
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
grad de retușare perfecționistă dincolo de care pînă și autorul ajunge să se sature de propria creație. A fost atît de necruțător cu înclinația lui scriitoricească încît, refuzînd mereu să accepte o variantă finală, a fost precum împătimitul vicios căruia conștiința viciului - patima scrisului - îl îndeamnă să și-l ascundă de ochii lumii. Mircea Berindei și-a ascuns viciul scrisului și aproape l-a condamnat la anonimat. Iar atunci cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
fost atît de necruțător cu înclinația lui scriitoricească încît, refuzînd mereu să accepte o variantă finală, a fost precum împătimitul vicios căruia conștiința viciului - patima scrisului - îl îndeamnă să și-l ascundă de ochii lumii. Mircea Berindei și-a ascuns viciul scrisului și aproape l-a condamnat la anonimat. Iar atunci cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului și al criticii a fost minim. Pesemne că numai pereții garsonierei lui din Strada Sfinții Apostoli știu
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
sau mocnit. Unii, că este un susținător necondiționat al postmodernismului - postmodernism care, în opinia adversarilor, ar fi, în principiu, detestabil sau deplorabil. Alții, că mizează fără spirit critic pe corectitudinea politică, într-un moment în care acesteia i se văd viciile de concepție și de procedură. Și ,păcatele" se țin lanț când e vorba de propria situare în literatura română: contestarea șaizeciștilor și în special a lui Nichita Stănescu; respingerea călinescianismului, considerat depășit și nociv; susținerea lui Cărtărescu împotriva lui Patapievici
Acreditarea postmodernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11323_a_12648]
-
sunt nocive e în afara oricărei discuții. Dar problema este dacă această taxă va scădea cu adevarat consumul acestor alimente și dacă acesta este cel mai bun moment pentru că ea să fie adoptată. Ministrul Sănătății a făcut analogia cu taxă pe viciu care există în cazul țigărilor. Analogia e instructiva, pentru că nici în acest caz creșterea prețului nu a scăzut consumul, ci doar calitatea țigărilor fumate. Mi-aduc aminte, acum mulți ani, ca, după un val de astfel de scumpiri, părinții mei
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
de mărit Krokus și o râma rusească cu exponometru și îl urmăm pe Augustin în pasiunea pentru tehnică: învățasem să fac trucaje rudimentare și mă distrăm făcând colaje din pozele cu prietenii. Într-o bună zi am înlocuit capul lui Viciu, un băiat de 17 ani, cu capul unui vițel, într-o poză cu prietena lui, Dana, de care-mi plăcea. Viciu n-a înțeles subtilitatea semioticii propuse de mine și m-a bătut zdravăn, dându-mi de înțeles că arta
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
trucaje rudimentare și mă distrăm făcând colaje din pozele cu prietenii. Într-o bună zi am înlocuit capul lui Viciu, un băiat de 17 ani, cu capul unui vițel, într-o poză cu prietena lui, Dana, de care-mi plăcea. Viciu n-a înțeles subtilitatea semioticii propuse de mine și m-a bătut zdravăn, dându-mi de înțeles că arta cere sacrificii. Lucru pe care l-am băgat bine la cap. Augustin a ajuns directorul Școlii Populare de Artă, iar Laurențiu
Filmări nunţi şi botezuri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82699_a_84024]
-
publice(dar să se și aplice o astfel de lege, nu doar să se adopte). nu cred că așa ceva se va întâmpla în viitorul apropiat în România Semnat, un resemnat fumător pasiv căruia i-ar plăcea să renunțe la acest viciu Dragoș, nimeni nu vorbește despre randamentul muncii acelor care ies la o țigară la fiecare 45 de minute! Printre altele... Citeam o statistică făcută în Franța, acum vreo 2 ani, pare-mi-se. Și acolo statul bagă bani buni în
Cât câştigă statul român de pe urma fumatului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82847_a_84172]
-
poți să fii de stânga și fără a fi marxist. există un pre-marxism prodigios, ca și un post-marxism la fel de radical și nu mai puțin de stânga. te rog gândește-te la asta. marxismul este o teorie a puterii, asta e viciul lui fundamental. uite, să-ți dau ceva de citit (...!), e un text pe care n-ai să-l găsești în românia, de altfel că mai nimic (teorie) de sartre, un interviu luat pe când avea 70 de ani, un foarte lung
In titluri sa ne duelam sau in masini sa ne stingherim? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83017_a_84342]
-
găsit soluția hrănirii copiilor la școală. Presa l-a scutit pe dl Năstase de asemenea concluzii. Nu i-a făcut nici proces de intenție pentru acest gest de mărinimie bugetară care a fost motivat de premierul însuși considerînd sărăcia un viciu al părinților, nu o problemă a guvernului. Dar dacă, potrivit primului ministru, presa caută pete în soare, fiindcă monitorizează aplicarea unui program de criză și îi semnalează defecțiunile, mă tem că dl Năstase a ajuns să-i considere pe ziariști
Statuie din bani publici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14737_a_16062]
-
drogurilor: "used as an illegal stimulant"; "often used illicit-ly"). Dacă definițiile din DEX par excesiv de prudent-eufemistice, pînă la a masca sau anula sensul curent (ignorînd implicit și sensurile figurate dezvoltate de la acestea; de exemplu, pentru drog, de "obișnuință puternic fixată"; "viciu" etc.), inventarul de termeni din această sferă semantică e satisfăcător și compensează de fapt informația absentă: alături de cuvintele menționate, au fost înregistrate (unele la a doua ediție) mai multe compuse de tipul toxicoman și toxicomanie, narcoman și narcomanie, cocainoman și
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
de euro, cuvântul de ordine ca, în sânul partidului ce guvernează de unul singur, rufele să fie spălate în familie, închiderea unui dosar ce încă nu fusese deschis, au în vedere ceea ce interesează esențial Puterea: obsesiva imagine. Dacă eradicarea unui viciu vechi, ajuns în stadiul în care înrobește subiectul, cere extrema intervenție pentru zilele ce urmează se preferă pudrarea și injectarea bolnavului cu întăritoare, spre a zâmbi vizitatorilor. Pentru o mai certă reușită, acestuia i se va servi dulceață, întocmai cum
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit în cele din urmă pe eșafod, cel care avea să fie și... "doamna brună din sonete"), cu marile beții de bere (viciu împrumutat de la danezi) atât de necesare ca... "leac contra ciumei", cu mestecarea, la spectacole, de cîrnați uscați, pe post de dropsuri și chips, cartea lui Burgess se citește ea însăși ca literatură. Pline de umor sunt observațiile asupra portretului pictat
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
face unul din cele mai complexe roluri din ultima vreme, cu o modificare semnificativă de registru. Valer Dellakeza găsește clou-ul pentru un diriginte de poștă pungaș și veșnic cherchelit care trăiește dependent de scormoneala în intimitățile (scrisorile) celorlalți, un viciu ce-l concurează zdravăn pe cel al băuturii. Ceva caragialesc se regăsește în atmosfera spectacolului. Excelenți Angel Rababoc și Nicolae Poghirc în Dobcinski și Bobcinski, un fel de Farfuridi și Brînzovenescu, chiar de la nivelul replicii. Adrian Andone în Luka Lukici
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
îl atribuie cărții-album e o mică "păcăleală" adresată cititorului. Dar și o strategie de a-l face să privească, transformîndu-l în cititor de imagini. Incapacitatea imaginii de a converti în concepte realități ale unei culturi diferite nu e neapărat un viciu, în egală măsură ea poate fi o virtute: dacă știi să privești imaginile cu aromâni ale fraților Manakia, poți afla lucruri pe care un text scris e incapabil să ți le dezvăluie. Povestea pe care Ioana Popescu i-o spune
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
în 1998, ci probabil datorită scriiturii: reluarea parabolică a temelor sugerează partitura unui canon preclasic; subiecte care ne fac de obicei "de rușine ochii să-i închidem" sunt tratate perfect cristalin. La înmormântarea fotografei Molly Lane, răpită de boală (și viciu) în plină tinerețe, trei foști amanți ai acesteia (și între ei prieteni - un jurnalist, un compozitor și un ministru de externe) încep un "dans macabru" al intrigilor și răzbunărilor care nu se încheie decât la Amsterdam, în țara care îngăduie
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
tînăra doamnă și soțul, soțul și fetița dulce, fetița dulce și poetul, poetul și actrița, actrița și contele, contele și tîrfa. Cercul se închide aici, în spectacol. Dar hora poate continua la infinit. Pînă în zilele noastre, neobosită ca și viciul. Zece tablouri vivante, mereu altele și, într-un fel, aceleași, consumate parcă în același spațiu-alcov, zece zbateri amoroase ce se tăvălesc în același pat al posesiunii și minciunii, o idee materializată extraordinar de decorul scenografei Diana Ruxandra Ion. Lasciv și
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
un bust, să rînjească? Mai ales cînd nu rînjește defel? Dacă rîndurile de față ar fi un pamflet, aș spune că ideea de "rînjet" poate fi asociată mai degrabă demersului cinematografic. Dar ele nefiind un pamflet, voi spune doar că viciul de fond al filmului ține, probabil, de scenariu. Deși invizibil, scenariul unui asemenea documentar e de o importanță capitală. În ochii unor autori prea siguri de ei, probabil că noțiunea de "consultant de specialitate" e compromisă, ori încărcată de un
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
memoria noastră imediată nu se poate sprijini decît tot pe o rememorare: anume pe invocarea amplei expoziții de acum trei ani de la Muzeul Național de Artă. Dar și acea expoziție, în ciuda marilor sale calități discutate la momentul potrivit, avea un viciu. Unul aparent mărunt, dar, la o analiză mai amănunțită, hotărîtor pentru înțelegerea mesajului profund al picturii lui Țuculescu: absența datării, adică suspendarea cronologiei. Or, pentru privitorul obișnuit, dar și pentru specialist, mult mai important decît tehnica, de altfel ușor de
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
nici o precauție, că este o pictură nedatată. Cu alte cuvinte, că arta sa nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și una care nu poartă cu strictețe amprenta vreunui timp. Ceea ce pentru expoziție poate fi un viciu, pentru pictură, pentru expresia și pentru spiritul ei, este un imens privilegiu; semnul unei incontestabile calități. Însă cu toată această fugă din timp, cu această criptocronie, dacă formula nu este prea barbară, pictura lui Țuculescu străbate niște etape, traversează momente
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
bucurat nici de succesul de critică scontat. Acest Drum... cu un destin ciudat va rămîne în filmografia lui Mendes ca "un film care ar fi putut fi mare"... S-ar putea ca armonia întregului să fi fost subminată de un viciu de fond (sau de procedură?) - o discordanță surdă și continuă între un anumit "spirit al benzilor desenate" și o "voință de stil" care nu i se potrivește sau îl trage, mereu, în altă parte... Sînt multe lucruri absolut memorabile în
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
a cărții se intitulează, insidios-oficios, fragmente din monografiile oficiale ale imperiului, a doua, cu o detentă tehnică, dar și morală, fragmente din monografiile apocrife ale imperiului), ci și ca o vi-ziune asupra lumii în genere, adică o lume în lume. Viciului de funcționare a omenirii pentru o perioadă dată și într-un spațiu dat îi corespunde un viciu de construcție a Cosmosului, perceput, precum la autorul Infernului discutabil, ca o înfruntare absurdă de energii stihiale. Întreg universul se zguduie, iese din
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
dar și morală, fragmente din monografiile apocrife ale imperiului), ci și ca o vi-ziune asupra lumii în genere, adică o lume în lume. Viciului de funcționare a omenirii pentru o perioadă dată și într-un spațiu dat îi corespunde un viciu de construcție a Cosmosului, perceput, precum la autorul Infernului discutabil, ca o înfruntare absurdă de energii stihiale. Întreg universul se zguduie, iese din țîțîni, se răzvrătește împotriva ordinii ce se presupune a-l fi întemeiat, deci împotriva sa însuși. E
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]