6,708 matches
-
pe măsură ce o descoperă și o ia în posesie, din punct de vedere al angajării morale și al filosofiei implicite, chipul artistului ia o altă înfățișare. Pictura devine o formă necruțătoare de luptă , ea se naște dintr-o evidentă spaimă de vid, exuberanța devine simptomul unei mari angoase în fața încremenirii și a morții, iar pata de culoare se transformă într-un vehicul al vieții care tinde să se manifeste exploziv, ca singură alternativă la neant. Pictînd pînze mari, suprafețe care se substituie
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
se-ntîmplă să fie tu știi numai tu știi numai tu/ poem totcuprinzător tu tigru și leu deopotrivă cu colții/ înfipți sfidător în propriul grumaz în propria beregată/ mărturisește-mi și mie" (șasesprezece). Aidoma naturii, năzdrăvanul nostru poet are oroare de vid. Drept care nu lasă nici un spațiu nehașurat, la îndemîna abstracției, a entității conceptuale, umplînd la nevoie ,pustiul" cu deșeurile ce-l repun în circuitul palpabilului: ,pustiul poate începe într-adevăr de aici pustiul exterior/ pustiul populat cu rămășițe de tezaure impresionante
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
doua parte a numărului se observă existența temei clivajului. Dacă eseul lui Scarcelli deschide seria argumentelor politice, Gheorghe Ciascai, inițiază seria argumentelor de tip politic și geopolitic. Studiul sau ce este axat pe strategiile ce au avut ca scop umplerea vidului de securitate datorate imploziei URSS. Exprimată într-un spațiu geografic și cultural european, politicile de extindere ale NATO și ale Uniunii Europene, extinderile din anii 2004 și 2007, au condus la o "recuperare" politica și civilizațională a zece state din
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și Uniunea Europeană (Comunitatea Europeană la momentul colapsului regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est) și-au adaptat strategiile pentru a consolida pro-speritatea și securitatea propriilor membrii, precum și pentru a asigura stabilitatea la scară întregului continent european și a "umple" vidul de securitate produs de implozia Uniunii Sovietice și dispariția alianțelor acesteia. Strategiile au inclus atât politici de extindere ale NATO și UE, cât și alte inițiative ale celor două organizații care erau menite să răspundă provocărilor care au apărut în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la București, sau pe viguroșii rechini locali, aflați la doi pași. Dacă luăm în considerare că serviciile secrete și sferele superioare ale armatei sunt în continuare împânzite de oameni credincioși lui Ion Iliescu, avem tabloul unui cabinet care baletează în vid. Singura bază de sprijin a premierului e micul grup de tehocrați și inevitabila camarilă ce-l înconjoară. Șubredă bază: în general, e vorba de oameni tineri, a căror imagine (pentru că de putere nici nu poate fi vorba) derivă tocmai din
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
fi auzit despre ele cam cum am auzit despre arhivele din celelalte 40 de județe, unele dintre ele probabil tot în proprietatea salvatorilor lor revoluționari. Există în plus o comparație nefericită între binevoitorii care-au sustras acte oficiale profitînd de vidul instituțional și situația din Germania Democrată, unde o mină de oameni au intrat în clădirea STASI, preluind-o ca să împiedice distrugerea documentelor, dar parasind-o așa cum intraseră, cu mîinile goale. în asemenea situații, e riscant să numești "studiu de caz" singurele
Fetele ascunse ale documentelor de partid by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14765_a_16090]
-
țărmul gol/ aștept să văd cât de aproape sunt două zile." Ioan Vieru are o privire de spectator, ca în fața scenografiilor angoasante ale lui De Chirico. Cu greu se poate decela realismul din metaforă, totul este filtrat subtil, filosofic, amestecând vidul gesturilor moderne, al întrebărilor noastre moderne, în textura ficțiunii poetice: "firească lupta pentru existența/ spunem continuu/ mulțimi căutate de sălile de gimnastică/ un animal preistoric trece stradă în zori/ spre cafenele literare/ ar putea fi altfel cafenele/ când marile preocupări
Intervalele poemelor by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14766_a_16091]
-
a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile se conjugă apoi/ se separă
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
pleoapa ta/ lîngă epiderma ta" (Falsitate). Ca și: "prin încăperi cu miros fracturat de sulfină/ clavir comprimat în rotunjimea cifrelor/ ne rotim printre ele pe lîngă muribunzii din varul pereților/ purtăm haine cu tivuri de ceară/ casele se vestejesc în vid devin oasele unui oraș mort" (ibidem). Ca și: "mîine va fi o zi/ ca o batistă tîrguită în strigătul călăilor" (ibidem). Astfel dezordinea, descompunerea, extincția capătă, ca la Arghezi, un sens antimoral. E o viziune în contrasens cu ethosul. Dar
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
dar, deseori, practician al unui orgoliu surd și al unei vehemențe abia șoptite, el este cunoscut mai mult prin autoriatatea sa morală și prin aceea de orchestrator de imagini, de creator de atmosferă artistică prin organizarea unor expoziții minimaliste, cu vidul încorporat, decît prin aceea, propriu-zisă, de pictor extrem de rafinat, uneori pînă la implozia și la resorbția cromatică, dar fără feromoni și fără calități mnemotehnice. Semnalele picturii sale ies din orizontul memoriei așa cum propria-i culoare iese din suportul ei material
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
convingerea că marginalizarea religiosului în societatea românească (sau în orice altă societate) ar știrbi în mod grav, poate iremediabil, cîștigurile de libertate de după 1989. Opoziția față de religie ține mai totdeauna de sistemele tiranice, foarte, dar foarte rar de cele democratice". Vidul religios nu devine automat "rațional", "democratic", "progresist" așa cum par a fi încredințați unii fervenți retardați ai doctrinei iluministe, căci după cum spunea un mare apologet al creștinismului, Gilbert K. Chesterton: Pericolul în cazul necredincioșilor nu este că ei nu vor mai
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
el cu camera lui video. Mihai Iacob, patron de presă, s-a făcut părtaș la colportarea unei murdării care a pornit de la fostul prieten al ziaristei. Această dezvăluire venită din partea lui Mihai Iacob, patron de presă, ar trebui să producă vid în jurul acestuia. Vid de ziariști, căci nu se poate ca un patron de publicații să acționeze pentru murdărirea imaginii publice a unei ziariste, fără ca ziariștii care lucrează la ziarele lui să nu se simtă murdăriți și ei. În orice caz
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
lui video. Mihai Iacob, patron de presă, s-a făcut părtaș la colportarea unei murdării care a pornit de la fostul prieten al ziaristei. Această dezvăluire venită din partea lui Mihai Iacob, patron de presă, ar trebui să producă vid în jurul acestuia. Vid de ziariști, căci nu se poate ca un patron de publicații să acționeze pentru murdărirea imaginii publice a unei ziariste, fără ca ziariștii care lucrează la ziarele lui să nu se simtă murdăriți și ei. În orice caz, pentru Cronicar, ziarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
de la New-York, nu i se prezintă d-lui Nemoianu "ceva prea sănătos". O asemenea atitudine de imitație servilă ocultează "capacitatea de a selecționa treptat ce se întîmplă". Ea ne face să pierdem din vedere că diversele teorii nu viețuiesc în vid, ci în interacțiune cu altele, că n-au, prin urmare, decît o semnificație relativă, prinse în fluxul cultural firesc al afirmației și negației. Se cade a înțelege că de pildă, "deconstrucția sau feminismul sau postcolonialismul sînt manifestări critice aflate în
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
lui Mazilescu m-a durut, iertată-mi fie cruzimea, mai mult decît a lui Preda. ș...ț Generația mea dispare irepresibil, nu pot decît s-o urmez. Niciodată n-am fost mai singur și mai suspendat într-un înțeles de vid, ca acum." Cam aceasta ar fi expresia absolută a singurătății. De la Niculae Gheran aflăm o poveste aparent comică, în fond incredibil de tristă, pentru că ea întărește imaginea de lup singuratic a Profesorului. în 1974 s-a răspîndit vestea, în mod
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
în dauna compozițiilor mature, inclusiv opera Oedip. Paradoxul e că faima generației 1927 a devenit din multe puncte de vedere paralizantă. Și, din nefericire, primejdioasă pentru cultura română post-comunistă. Pentru că după devastările celui de-al Doilea Război Mondial și după vidul cultural comunist de patru decenii și mai bine, exemplul generației '27 ne întoarce în perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
alte culori excomunicate/ ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta/ nici măcar oceanul/ acea banală anexă/ a unui computer." Dincolo de oceanul acesta anexat unui computer (superbă metaforă, din punctul meu de vedere, a unei eternități de dincolo de noțional, înghițită de vid) se profilează neliniștile morții, însă moartea este pentru Valeriu Mircea Popa un fapt traductibil în imaginile cele mai vechi: un suflet ieșind pe limbă, curat, mântuit doar pentru că mortului i s-au spălat dinții. Moartea e și "propria ușă", care
Metaforele și răscumpărarea by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15364_a_16689]
-
de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Iulia Alexa Simptomul ca o "mușcătură" a sacralității. Istericele lui Charcot sunt surori bune cu preotesele africane în transă. Caterina din Sienna și Loise de Néant sunt de fapt frustratele sânului matern, împingând sublimarea până la absolut sau până la vid. Evita Peròn, Mahatma Gandhi și Madonna sunt întruchipările unei socialități moderne, eclectice, New Age. Sfințenia și stigmatele ca un posibil delict de conversie. Catherine Clément e o evreică atee care călătorește în Africa și India și face antropologie culturală și
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
ar fi rodul unei deșănțate mediatizări din partea unor actuali directori de conștiință de pe scena culturală românească, "în fapt bieți cimpanzei mediatici rătăciți pe o scenă dezolant de goală și luați de marele public drept ceea ce nu sunt, tocmai din cauza cumplitului vid de personalități reale..." Înainte de a-și șterge cașul de la gură, dl Protopescu face procese de intenție lui Cioran (într-un articol anterior) sau dă cu mătura pe o scenă pe care nu s-a cocoțat bine. A doua presupoziție, la fel de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
că, de fapt, Securitatea l-a dat jos pe Ceaușescu. Până acum doi, trei ani, eram convins că revolta populară a dărâmat regimul comunist, că Securitatea n-a făcut decât să-și salveze pielea încercând să organizeze, potrivit intereselor ei, vidul de putere. Azi, nu mai jur decât pe lipsa mea de imaginație de-acum treisprezece ani. Nu m-am gândit o secundă că libertatea poate arăta și urât! E drept că, deși aveam șaizeci și trei de ani, experiența mea
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
pamfletar se prezintă, în consecință, ca un spațiu ficțional complex, ale cărui linii de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără îndoială abjecte, deformate, mincinoase, o mundus adversus, salvată însă expresiv, prin mijloacele artei. Ardoarea nimicirii se reconfigurează precum o reconversie în forma-i intrinsecă. Ca în estetica urîtului
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
grădiniță îndoctrinați de regimul comunist, autoarea se angajează, "obsesiv", în speculații psihologice neverosimile ca, de pildă, cea referitoare la pedeapsa corporală: "Acești copii căutau să mă silească să le satisfac nevoia de bătaie. Și se simțeau abandonați, suspendați într-un vid isteric, deoarece nu-și încasau de la mine cuvenita porție de bătaie. Plânsetele lor sub ploaia de bețe ale celorlalte "tovarășe" era (sic!) tot ce-i mai făcea să se simtă ca persoane. Plânsul îi distingea de masa colectivului." Apropo de
Dialoguri de calitate by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14644_a_15969]
-
în plan literar: " Repaosul este conotat ca un moment de relaxantă desfătare, dar și ca stare de gol existențial." Duminica este, așadar, timpul nevrozelor simboliste, ca și al agitației sterile, logoreice, a personajelor caragialiene, în încercarea lor de a compensa vidul lăuntric, mai evident ca niciodată în astfel de răstimpuri de relaxare. Perspectiva lui Vasile Fanache este una esențialistă, unificatoare: "Ivindu-se în ritm cu devenirea lumii care-i este contemporană," se concluzionează în capitolul final, "am putea spune că opera
Paradigme caragialiene by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14106_a_15431]