81 matches
-
poate că laptele pe care il sugeau era infectat cu e- colli , sau poate că nu mai erau destui câini în Stana care să îi apere ....pentru că DĂ , leii au uitat un trist adevăr al vieții , în jurul lor , al leilor , viermuiesc șacali și hiene , hulpavi , însetați de sânge .În fața lor LEUL nu știe cum să se apere , el lupta față în față , colț pentru colț , gheara pentru gheara , pe când HIENELE sunt multe și lase , se adună în grupuri și te atacă
TACEREA LEILOR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 by http://confluente.ro/marius_mircea_ganea_1460018902.html [Corola-blog/BlogPost/363583_a_364912]
-
colegi urmăreau cu sentimente amestecate apariția: ba s-ar fi ridicat să plece, ba l-ar fi apostrofat, ba și-ar fi scufundat neplăcerea în vinul bun... nu erau hotărâți. După ce mai strigă niște ordine încâlcite ospătarilor care începuseră să viermuiască întărâtați în jurul lui, creatura în costum de camuflaj îi luă la ochi pe gardienii localului care încercaseră să-i taie calea spre fericire. -Aaaa, pen’ ce-ați făcut azi, să v-așteptați că de mâine stați acasă! O să vedeți voi
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1440313259.html [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
frunze dispăreau în implozii pe crengile zilei, o luasem pe sub scoarța pământului după muze trăind din ce pusese natura în cutia milei. Din când în când îmi toceam coatele urcând în rădăcini și mai departe în crengi, eram un miriapod viermuind în gând și-n frunzele unei păduri întregi. Uneori mă strecuram în păsări și-n zbor, eram fluture vânat de cîntec și culoare, câte odată mă cuprindea vâscoza unui dor și mă urcam prin rădăcini spre soare. Oceanul de aer
URCARE ÎN METAFIZIC, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1413211807.html [Corola-blog/BlogPost/383657_a_384986]
-
început pe arțag, s-a dedat la dezmățul incipient, pe care nu-l dezvoltăm, da-l Newton-iem! La un cap îl durea capul, la celălalt îl zgîndărea napul. Bărbat și el, cum ziceau strămoșii noștri, latinii, vier adică, cu trupul viermuind de dorinți, altfel om cumsecade, cu o fostă nevastă fugită de acasă, cu o fostă concubină fugită la mă-sa, cu o fostă nu mai știa nici el de care, suferea ca un cîine și, cînd era rupt de realitate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_70_73_ioan_lila_1341240385.html [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului Mă îngrop în propriile-mi simțuri Cu părul despletit în pământ... Cu brațele-mi amorțite de lanțuri, Suprim orice cuvânt... Nu suport greutatea răbdării, Furtuni de fluturi răscolesc pe alocuri, Viermuiesc clipele disperării, Destram orice vis în rădăcini de gânduri... Pe pulpe-mi se stâng freamătele ploii, Ușor atingând dorința nestinsă... Pe coapse-mi se-nalță vița nevoii. Arzând patima din iarba întinsă... Cresc spre soare culori în pastele, Doar trupu-mi
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 by http://confluente.ro/Radacini_de_ganduri_mirela_stancu_1375381715.html [Corola-blog/BlogPost/348402_a_349731]
-
nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului CĂDEREA DIN RAI Ne-am despărțit în verile cu soare Când se albește floarea în cais Când se-ntorc păstrăvii la izvoare Și fluturii pe mărul interzis. O, nașterea ne-a viermuit petala Dar aripile franțe nu ne dor Buimaci că liliecii seară Vom invocă iubirii un alt zbor Neîncercat de trecerea luminii Ce-și urca seva-n foșnetul din foi Nu depărtarea ne învinge zborul Ci fructu-nchis în vidul dintre noi
CADEREA DIN RAI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1464013249.html [Corola-blog/BlogPost/381999_a_383328]
-
materie ,așteptând nu-știu-de-ce ,nu-știu -de -cand ,Duh Sfânt ,așteptând și urlând către un cer mult prea înalt care nu ne mai poate alină ,care nu ne mai poate lipi ochii de stele ,care arar ne mai luminează beznă în care viermuim ,așa cum și în noi rar se mai zbat amintirile culorilor curcubeelor piedute și care și care , cu cât sunt mai pierdute ,cu atât sunt mai frumoase ,că așa e omul nostalgic și înfiorător ,(pardon ,am vrut să spun înfiorat ) Ce
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_maier_1428063697.html [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
acelea care aduc în prim-plan funcționalitatea și abstracțiunea metropolei. În capitolul opt al romanului, imaginea orașului ia amploare, sugerând un posibil destin al omenirii: Aerul și pământul alcătuiesc un imens mușuroi de furnici străbătut la fiecare nivel de drumuri viermuind de trafic. Trenuri aeriene, trenuri terestre, trenuri subterane, oameni expediați prin tuburi precum livrările speciale, înlănțuiri de mașini se întrec pe orizontală, în timp ce lifturi-expres pompează mase de oameni pe verticală de la un nivel de trafic la altul; la intersecții oamenii
Stefan Jonsson - Musil și orașul by Ioana Pârvulescu [Corola-website/Journalistic/14682_a_16007]
-
că “Niciunde” ar fi devenit o stare definitorie, o Țară netrecută pe planiglob, și aș fi revenit acolo, unde, după șase-șapte luni, nu mai m-am simțit străin. Sigur, am avut marea șansă să debarc la New York, unde viețuiesc (sau viermuiesc?!) peste 140 de etnii, ceea ce temperează (poate chiar anulează!) sentimentul înstrăinării, al emigrării... Când nu mai gândesc cu sufletul, însă, ei bine, atunci, mă întreb ce caut eu aici, în “Niciunde”?! NIG: ,,Respect America pe Viață, iubesc România până la moarte
TÊTE-À-TÊTE, NIG ȘI MIRCEA M IONESCU de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/nuta_istrate_gangan_1437263315.html [Corola-blog/BlogPost/359679_a_361008]
-
acesta, ca o cochilie crispată, poartă în pântec o lume beată ascunsă în Zgârâie-Nori. Ca o coajă de cochilie în mijlocul apelor dezlănțuite, orașul acesta nu știe că a murit de demult cu viermii lui îmbuibați de mult, strălucitor și inutil, viermuind flămânzi după lucruri nefolositoare și costisitoare, vânzându-se scump, ieftine prin esența lor. ’’Învață să vinzi, învață să vinzi! Învață să te vinzi și pe sine ca să fii bine în lumea noastră nefastă celor ce nu știu să vândă destine
O LUME MINUNATĂ de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/liuba_botezatu_1469102687.html [Corola-blog/BlogPost/343153_a_344482]
-
talisman de vindecat, Sau să mă calce în picioare, să îmi strivească un păcat. Păcatul de-a iubi orbește și de-a ierta mult prea ușor Când oamenii aruncă pietre în primăverile ce mor. Să curgă sânge și cangrene să viermuiască-n flori de măr, Minciuna să-mi sărute dorul, batjocorind un adevăr. Poemele își pierd savoarea și Eminescu e hulit Iar dacă-n vers pui ''praf de stele'' pe loc ești categorisit Ca retrograd, vetust, arhaic și demodat și perimat
SCRIU DESUET, VETUST ŞI DEMODAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 by http://confluente.ro/violetta_petre_1460044292.html [Corola-blog/BlogPost/383319_a_384648]
-
cum mă avertizase Ion Micu, atunci la braserie, că voi întîlni jos forțele obscure de autoritate și dominație a maselor, dar ceva tot era, deși acești deratizori nu reprezentau chiar masele: dădusem de forțele târâtoare și într-adevăr obscure care viermuiesc în adâncurile lor și care nici la un pahar de vin nu-și puteau ascunde ura, ranchiuna și abjecția (gîndul mă ducea și la desvăluirile lui Vintilă, nu numai la ceea ce auzisem în acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar ceea ce este cu adevărat descumpănitor este finalul, când corpurile nu mai viermuiesc, ci se așează învinse, pe jos. Acum nu mai sunt amestecate, dar sunt înfrânte. Indiferența unor personaje față de celelalte, lipsa de sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir i se păru că liniștea aceea nu aparține lumii care viermuia dincolo de poartă, În imensul oraș al apusei civilizații arabe, ci că are ceva din masivitatea și răcoarea unui munte ascuns. Doar În locurile unde spiritele muntelui ocroteau Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
s-a spus că amenințarea atacurilor forțelor fidele lui Ceaușescu a trecut. SÎntem liberi, lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și moartea s-ar strecura mai ușor în trup. Și mama a spus că omul trebuie să trăiască, pentru că iadul are o încăpere și mai mare, plină cu suferințe pentru oameni... decât are lumea. (Doamna Wurm are crampe și se viermuiește. Herrmann șontâcăie până la bufet și pune mâna pe un tirbușon uriaș) Dar Herrmann o iubește pe maică-sa, pentru că nu trebuie să plângă una-două pe stradă, pentru că toate femeile sunt curve și pot să fugă mult mai repede decât Herrmann
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cu totul deosebite de rotocoalele pufoase, argintii, care se despleteau din coșurile casei Sheridan. Pe maidanul cu cocioabe își duceau viața spălătorese, coșari, un cîrpaci; mai era unul care-și pusese pe toată fațada căscioarei colivii micuțe de păsări. Plozii viermuiau peste tot. În copilărie, micuților Sheridan li se interzisese cu strictețe să pună piciorul pe maidan, ca nu cumva să deprindă limbajul revoltător folosit pe-acolo. Dar, de cînd se făcuseră mari, Laura și Laurie, în explorările lor, se abătuseră
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în "capitala literelor", cum spune Asturias, care era Europa și, mai ales, Parisul. O dată cu Sarmiento 10, asistăm la un discurs despre Paris propriu Americii Latine din acea epoca. Autorul călătoriilor prin cele trei continente descrie, euforic, un Paris "care fierbe, viermuiește", dar care, cunoscându-l pe viu, pierde din misterul alimentat de ficțiune. În una din scrisorile pe care le dedică impresiilor asupra capitalei artelor, Sarmiento deplânge pierderea iluziei unui Paris "altfel" decât și-l imaginase: Dacă îmi vedeți prietenele din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a-i da sfaturi străinului cum să-și vândă marfa. Sub privirea lui, javrele turbate îl sfâșiau pe nătângul care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru de șarlatanie. Păcălit, străinul își căuta dreptatea în fața unui slujbaș. Dădea peste un agă nădușit care nici nu se scremea să-l asculte fără
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
răului. 2.4.1.1. Astfel, capitolele IV-VIII, în care Breb cercetează și află adevărata natură a împărăției bizantine, sunt presărate cu numeroase texteme care semnalează superioritatea sufletului și mizeria trupului: "[9] toate cele omenești sunt părere și sub lumină viermuiesc putreziciunile" (p. 27) - textem diatropic, adaptare după "deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!" (Ecclesiastul, 1, 2); "[10] vorbele și faptele noastre bune vor da rod însutit, atunci când trupul nostru nu va mai fi decât pulbere" (p. 41) - aluzie la "Pilda Semănătorului
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mai pot. Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să plec, murmur și mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
gest. Poetul Radu Gyr ilustrează, în mod genial, acest lucru în „Balada pentru miezul nopții”: Trei inși beau noaptea, într-un han Fumegă lampa în tavan Vânt nordic urlă-n bărăgan. Și unua zis cu glas sticlos Mi-e visul viermuit în os Cazi mână putredă în jos. Altul gemu scrâșnit din dinți Iubito, azi pe cine alinți? Iubito, azi pe cine minți? Și cel de-al treilea tăcea Obraji de lut, frunte de stea Zguduie vântu-n gergevea! Cu ochii vineți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
reducând dimensiunea lui. În compartimente se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
roșiatică a unei facle se mai vedea la capătul corido rului lung ce ducea la sala de ceremonii. — Cred c-au plecat, șopti o voce. Noroc cu draperia de aici. — Da, era cât pe ce să ne descopere. Pe aici viermuiește de gărzi. Se pare că ducele știe prea bine cât de puțini prieteni și-a făcut astăzi. Cele două siluete ieșiră cu fereală din ascunzătoare. Încă nu-mi vine a crede ce-am auzit adineaori. și Încă din gura celui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pune la îndoială sîngele rece prezidențial un martor ocular, aflat în tribune, mi-a spus că, ieșirile din hemiciclu fiind închise automat de semnalul de alarmă, primii deputați care se repeziseră să scape se treziră opriți la ușă, o masă viermuind fără putința de a ieși, în timp ce colegii lor, văzînd situația, se opriseră din avîntul lor, iar Dupuy, în picioare, rostea cuvintele "Ședința continuă" pe un ton coborît, mai aproape de reflexul automat al repertoriului obișnuit decît de tonul trîmbițat pe care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]