146 matches
-
din Las Vegas. Am intrat în casinoul Mandalay Bay când soarele răsărise mai bine de trei ceasuri și am ieșit pe întuneric, pentru că trecerea dintr-un casino în altul se face aproape insensizabil, ești “furat” de peisagii luxuriante, de o viermuială care departe de a fi sâcâitoare te ia pe sus și te face să uiți pentru ce ai intrat în ăsta, să zicem și n-ai intrat în celălat, de infinite posibilități de a te dărui plăcerii jocurilor de noroc
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Laportari_cu_fireturi_si_galoane_ca_la_c_c_al_p_c_r_in_las_vegas_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
se sumețesc dintr-o dată, chiar pământul pare să fi căzut într-o “rană” pregătind o adormire vecină cu extincția, “nemurirea” sau viețuirea părând a mai fi păsuite doar de agonia și precaritatea mișcărilor a tot ceea ce este încă viu, o “viermuiala” irațională a amestecat totul și e pe cale să-și piardă chiar sensul ei incipient, bacterian... Nici un apel la calm nu se întrevede, nimeni nu poate realiza ieșirea, “punctul terminus” al “casei oamenilor” de pe “labila” ei orbită și nici că Dumnezeu
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 by http://confluente.ro/_palitura_cosmica_din_1906_din_san_francisco.html [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
am chef de vorbă. Îmi doresc să mă instalez cât mai repede și să mă culc. Transfer totul din geamantane în frigider, îmi instalez laptop-ul, ibricul electric și nu uit să încui ușa. Cum nu pot închide ochii din cauza viermuieli de afară, care răzbate supărător prin pereții subțiri ai navei, îmi fac o cafea la repezeală, îmi aprind o țigară și încerc să-mi pun ordine în gânduri. Fără rezultat. În cele din urmă ies din cabină. Vântul polar mă
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1484082680.html [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a pneurilor mașinilor pe asfaltul umed. Din când în când tresare la zgomotul înfundat al hurducăturilor tramvaielor pe șinele negre, lucioase de umezeala toamnei. Văzduhul miroase amar a frunze și iarbă aflate
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1456255738.html [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de învățământ superior din această parte a Europei. Ce vreau să zic este că Turcia de astăzi m-a impresionat. Și, în mod special, Istanbulul. Nu mai este țara “otomană de altădată, ci, acum, o “înaltă poartă” a unei frenetice viermuieli a dezvoltării. Atenție: țara nu cunoaște criza - sau, oricum, nu prea e afectată (nu dă doi bani!) pe recesiune. Este ce vreau să transmit: un mesaj pentru oamenii de afaceri din România, inclusiv (mai ales!) pentru cei din Galați, care
România „face”, din nou, Turcia by http://www.zilesinopti.ro/articole/2081/romania-face-din-nou-turcia [Corola-blog/BlogPost/97131_a_98423]
-
dar credeam că nu mi se adresase mie. Încă insistam în stabilirea detaliilor, nu mă dezmeticisem. Veneau spre mine „haldele” altui timp, ce miroseau a parfum, briantină și naftalină, în amestec cu uleiuri și unguente râncede de mobilă veche, o viermuială atemporală ... Vasile mă trase de mânecă și suflă aspirând în rotocol locul din preajmă, rostind cu oarecare încordare: „E băiatul de care v-am vorbit, doamnă! Și-apoi, luat pe nepregătite, către mine: „Unde ești student și ce scrii !? O
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Scriitoarea.html [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
faci) În prima zi la Tokyo am fost la piața de pește, la bursă, la licitație, unde în fiecare dimineață se stabilește prețul zilnic al peștelui tuna. Lumea merge pe biciclete, motociclete, sau trage la câte un căruț. E o viermuială și o varietate incredibilă de mărfuri. Ce oraș viu, activ, dinamic, ce densitate de viață! Întorși la etajul 11 al hotelului nostru, am trăit și primul cutremur, destul de mare. Femeia care face curățenie n-a așteptat însă să se liniștească
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1405643316.html [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
Și chiar nu am scris cinci ani. Și aș fi trăit fericită până la adânci bătrâneți, lenevind și mutându-mă de la umbră la soare, încărcând notele de plată ale saloanelor frecventate de femeile care se respectă și, ca atare, contează în viermuiala zilei de azi. Dar Cel de Sus nu a vrut să mă vadă lenevind, așa că mi-a trimis un semn... putem spune chiar un semn pe o carte. Un exemplar mare și voluminos, dintr-un șir de cărți mari și
MIGDALE DULCI-AMARE: „GÂNDIREA OVARIANĂ” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1470902436.html [Corola-blog/BlogPost/349680_a_351009]
-
mă pomeni într-un filon de soi eram cu tine cititorule, noi amândoi și'jde mii care se luau după noi trăgeam la jug căruța din noroi cu cea și hăis pân-la vremea d-apoi era unde trăiam o mare viermuială și silă, flecăreală și ciubucăreală cu parcă și dacă pe o mare băltoacă și noi în ditamai arcă să ne salvăm trăgând-o din greu mereu pe uscat c-a s-ajungem tot de unde-am plecat ce mai chichirez să
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Parodie_la_o_de_cadere_.html [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]
-
altă vânare de vânt.Căci pustiul se reinstalează imediat în punga ce se identifică până la confuzie cu clepsidra zădărniciei! Din nimic ne-am născut, în nimic ne întoarcem: în fiecare clipă. Trafic de agonie.Poate acesta este adevăratul nume al viermuielii metafizice din jur: prinde sensul și ia-l de unde nu-i! Omul? Un ghem de nervi artizanali! Hai să suferim cât mai artistic posibil : e ziua de naștere a nebuniei! Hei, tu, ce vrei să ne spui cu normalitatea ta
DEŞERTUL DE CATIFEA (37) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_37_costel_zagan_1367836982.html [Corola-blog/BlogPost/354851_a_356180]
-
o insulă pe role Să-i pun o velatură ca la iole Să navighez musonic în derivă Că-mi stă la îndemănă. Nici nu costă Nu voi atinge dreptul nimănui Ca un Curent al Golfului hai hui Să scap de viermuiala cea anostă Se poartă. Ați văzut câte-un emir Cum își înalță pe nisip castele S-ajungă de-ar putea până la stele Spunând în urmă: a fost un chilipir! Am să mă rog la Domnul în tăcere Că în jurul meu
DUHUL OSTIL de ION UNTARU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Duhul_ostil_.html [Corola-blog/BlogPost/364550_a_365879]
-
dori nimic din lumea aceasta. Când am văzut prima dată câtă liniște se află împrejurul meu, mi-a fost și teamă să mai respir. Eu nu am multă carte dar puneți alături imaginea de fiecare zi a Bucureștiului cu toată viermuiala lui și o să vă dați singuri seama că s-a rupt undeva o balanță, un echilibru și lumea merge pe un drum greșit. Și pentru acest dezechilibru, omul plătește cu suferință. Pentru că Domnul este al păcii, nu al neorânduielii. Și
PUSTNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 by http://confluente.ro/Pustnicul_ion_untaru_1332587240.html [Corola-blog/BlogPost/354695_a_356024]
-
faci) În prima zi la Tokyo am fost la piața de pește, la bursă, la licitație, unde în fiecare dimineață se stabilește prețul zilnic al peștelui tuna. Lumea merge pe biciclete, motociclete, sau trage la câte un căruț. E o viermuială și o varietate incredibilă de mărfuri. Ce oraș viu, activ, dinamic, ce densitate de viață! Întorși la etajul 11 al hotelului nostru, am trăit și primul cutremur, destul de mare. Femeia care face curățenie n-a așteptat însă să se liniștească
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) by http://revistaderecenzii.ro/milena-munteanu-amintiri-din-tara-soarelui-rasare-1/ [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
în lumina taborică a Răsăritului. Pornește de la peisaj sau de la scena de interior și se surpă în aurul iconostasului și în aura Mântuitorului. Acest traseu care camuflează atâtea evenimente intermediare, o revărsare de povestiri și de forme pe care nici măcar viermuiala din O mie și una de nopți n-ar putea-o echivala, mult mai scurt decât o clipită și mai condensat decât antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux”. (Pavel Șușară) „În câmpul
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
decât țările din UE. Societatea se aseamănă cu un vagon de tren în care navetiștii se înghesuie care mai de care să urce primul. Cei care au locuri în stânga se urcă prin dreapta și invers. De aici se naște o viermuială și o șerpuială specific nouă. De obicei, cel menit să facă ordine este călcat în picioare. Deșuetul, tragicul, păruiala, hoția și bălăcăreala pe toate canalele TV reprezintă modele pentru tinerii noștri. Iertați-mă că vă întreb: nu era mai bine
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
lucru Însemna că puteam să ne mișcăm și să privim pe ferestrele ce dădeau fie spre curtea clădirii, fie spre una dintre străzile orașului. M-am repezit către acestea. Speram să-l văd pe Iba. Dezamăgire! Totul, un fel de viermuială! Parcă eram deasupra unui furnicar! Într-un anume fel, pentru o clipă, m-am speriat. Vedeam prima dată lumea de dincolo de a mea. Nimeni nu Își Întorcea capul spre noi. Am lăcrimat. “De aici nu mai scap!“ mi-am zis
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
de-al doilea război mondial. A renăscut apoi o dată cu mișcările politice „populiste”, cum sunt Frontul Național În Franța și Liga Lombardă În nordul Italiei. Două fațete opuse Temut sau chiar urât, cosmopolitismul este reprezentat În mintea detractorilor săi ca o viermuială, după modelul șobolanilor dintr-un celebru film nazist de propagandă antisemită, tipică pentru porturi și caravanseraiuri, pentru cartierele musulmane și orașele cu târguri, cu mulțimile lor pestrițe, mirosurile amețitoare și vacarmul lor, cu suprapunerea lor de limbi și obiceiuri, purtătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Stau culcat pe frunze uscate. / Picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură." (Poem) Posedatul este însă și un vizionar care are acces la misterul întrepătrunderii lumii vizibile și a celei invizibile. Transcendența și-a pierdut atributele pozitive, amenințînd existența omului: "Viermuială a îngerașilor carnivori, / trupurile rozalii și bine lustruite, / gurițe melancolice binevorbitoare de dulcegării,/.../ și iată-i pe ei cum se apropie rozînd peisajul, / cum ies prin el ca niște degete printr-o / mănușă spartă. / și iată-i pe ei cum
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
brațe, le simt aburul pe piept și-mi dă fiori. Chipul pianistului mi s-a întipărit pe retină și abia mai văd pe unde calc. E trecut de ora unu din noapte. Pare pustiu în jurul meu? Doar o senzație. O viermuială ciudată animă, nocturn, drumurile mele. La rotiserie, taximetriștii, polițaii și aurolacii stau la rînd vorbind zgomotos despre fotbal și femei. Prietenul meu, căruia i-am promis că înființăm Partidul Săracilor iar eu voi fi șefă la cadre mă informează scurt
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu după moda turcească și nici după cea europeană. Avea pantaloni negri, largi, dar nici pe jumătate atât de largi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fost obstacolul reîntregirii, cum încearcă să se consoleze românii sfâșiați de pe ambele maluri ale Prutului, ci tocmai dedublarea ființei românești, ilustrată de incapacitatea funciară a politicienilor din cele două capitale". După o minuțioasă și subtilă analiză a diverselor aspecte ale "viermuielii" politice din Basarabia, cum ar fi "războiul intraetnic" dintre intelectualii de frunte dintre Nistru și Prut, mai precis din Chișinău, "tripla sfâșiere" a creștinilor ortodocși din Republica Moldova și "relațiile" dintre bisericile ortodoxe cu centrele religioase din Moscova și București, despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu ei În Ring și, oricît ar fi de proastă muzica, distracția e maximă. Te Întorci de la bar, ținîndu-te de o tavă plină cu pahare cu vermut și cu lichioruri colorate sintetic și cu niște ginuri cu tonic chioare, fentînd viermuiala generală de pe terasă. Și dai peste trei nemțoaice care Încă n-au pățit un agațament. How are you, girls? țipi la ele ca să acoperi balamucul. Fine, thank you. We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Joc secund (1930), în ale cărui poeme se consumă, atingându-și ținta, o tentativă de adâncire și nuanțare a înțelesurilor b., chiar de reabilitare a sensului lui moral: „Pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann”. Pitorescul, cromatica și viermuiala de bazar oriental nu lipsesc din viziunea poetică barbiană a acestui „Orient” imaginar, dar oricât ar fi ele de puternice, sensul unei astfel de reverii e dincolo de „descripție” și de valorile plastice: Selim (din afara ciclului, dar ținând totuși de atmosfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
mult ai încerca să eviți acest cuvânt, oricât s-ar feri să-l rostească personajul însuși, onoarea este principala valoare a lumii la care visează Marlowe. Poate și pentru că, rebel fără cauză, el nu se simte capabil să se adapteze viermuielii fără sens create de formidabila dezvoltare socială începută la finele secolului al XIX-lea. Valorile lui Marlowe aparțin lumii vechi - individualismul protestant nu putea fi străin de componenta acut etică a comportamentului său. Marlowe e moral nu doar prin educație
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lume care se destramă de îndată ce o atingi? Detectivul ar putea nici să nu aibă un nume (folosirea persoanei întâi l-ar fi putut lesne dispensa pe Chandler de povara onomastică), într-atât de exterior rămâne întregul său balet mecanic față de viermuiala rapacității ce-l înconjoară. În contrabalans, Marlowe este posesorul unei stricte „conștiințe private” - de fapt, un set de reguli care-l ajută să supraviețuiască încercărilor brutale ce alcătuiesc însăși esența lumii în care a plonjat. Prizonieratul său ține și de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]