16 matches
-
denumiți de către localnici — sunt prăjiți și serviți întregi, fără a li se înlătura capul și membrele. Gustul este similar cu cel al cărnii de iepure, însă nu au prea multă carne, iar pielea poate avea o textură cauciucată. Cel mai "viermuitor" Pecorino Sardo este o specialitate din Sardinia care vine cu un avertisment de sănătate. Deși cele mai multe alimente cu viermi ajung în coșul de gunoi, descompunerea acestei "brânze putrede" este încurajată. Pecorino Sardo este o brânză lăsată afară, pentru ca musca (piophila
Cele mai ciudate mâncăruri din lume by Cristina Alexandrescu () [Corola-website/Journalistic/105115_a_106407]
-
marșînd pur inerțial la cîte o propunere întîmplătoare, Mona este o mostră a "dezordinii amoroase" care parazitează și răvășește lumea de astăzi. O lume care - așa cum vedem în "jurnalul de călătorie" - nu mai e fascinată de molaticul Balcic, ci de viermuitorul și gălăgiosul bazar din Istanbul. Femeile care o populează, pricepute vorbitoare ale unei limbi pe care am numi-o turco-română, sînt prea crude sau mult prea coapte, uzate în aproape egală măsură, toate industrioase, veșnic ofertante în egări și în
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
originale splendide, dar inaccesibile (și, din motivul ăsta, neverificabile), poze inexistente, citate cu pagină și paragraf făcute acasă, pe calculator și voalate în sepia, cu pete de grăsime uscată, ca să imite patina timpului. Întreaga literatură se transforma într-o întindere viermuitoare, irigată de milioane de cuvinte, fascinant de exactă și imprecisă, fără început și fără sfârșit, mișcându-se în toate direcțiile cam în același timp, împreună cu emisferele ei colorate. Îi controlam mijlocul cărnos, devorând creierul întâmplărilor și alimentându-i rețeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
persoane sau organizații: Paul, Bidileanu, comisarul Rapotan, vecinii de bloc - toți păreau suspecți (sau doar așa îi consideram eu), trăgeau cu urechea, întocmeau rapoarte și se pomeneau la rândul lor ascultați, îndosariați, prinși în rapoartele altora, ca într-un insectar viermuitor de texte și vieți. Ne spionam unii pe alții, în căutarea datelor de identificare. Cine era cine? Pe cine puteai conta? Cui îți vindeai amintirile? Până și eroii de roman sufereau, urmăriți pe sute de pagini de informatori invizibili: sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
stupoare, că valuri succesive străbat câmpiile: "Un stol ținea un ceas bun și dacă trecea acéla stol, la un ceas și giumătate sosiia altul și așea, stol după stol, cât ținea de la aprândzu, pănă îndesară". Există chiar ordine în haosul viermuitor: Unde cădea la mas, ca albinele de gros dzăcea; nice cădea stol preste stol, ce trecea stol de stol și nu să porniia, pănă nu se încăldziia bine soarele spre aprândzu și călătoriia pănă îndesară și pănă la căderea de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
boboci uriași". Un efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încât nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care o inițiase Costin în tabloul invaziei lăcustelor. Nemairezistând, sătenii, în frunte cu preotul, decid să continue
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este legată, cu cătușe sigure, de cea imediat superioară. De aici și senzația Adelei că toți oamenii venind și coborând din mașini negre la Comoșteni au exact aceeași figură, prea bine știută: "nasul cioplit în grabă, ochii fanatici și buzele viermuitoare". În acest cadru de fier ideologic și clone sociale, micile învârteli locale sunt tolerate, ba chiar încurajate, pentru a se păstra motivația și, implicit, zelul tovarășilor. În a doua parte a cărții, în care sunt grupate treizeci de secvențe epice
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
dobîndit un scriitor cu o operă vastă. Istoria ieroglifică beneficiază de toate atributele noutății, inclusiv de imprevizibil. Romanul prezintă o construcție dezechilibrată: primele patru părți, centrul de greutate al întregii fabule, se ridică deseori la nivelul capodoperei, înfățișînd o lume viermuitoare și fantastică, de uimitoare bogăție, și lăsînd cititorului impresia de haos magnific. Totul converge spre centrul acestui straniu univers, spre Cetatea Epithimia, o așezare de copleșitoare bogăție, dominată însă de reguli misterioase, veritabil ținut de basm, centru al lumii puse
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
se umplu de flori multicolore. Înnebuniți de mânie, demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încît nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor. Atunci ușa grea zbură în lături și cei patruzeci de săteni, în cămeșoaie albe, cu fețele și mâinile roșu-străvezii de la lumânările pe care le purtau, ieșiră strânși unii în alții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n Rusia" acolo unde nu poate fi nici democrație, nici tiranie, acolo unde e doar boborul viermuitor și inconștient - totul e jalnic și disperat. Un demon al încremenirii domină această lume. Nimic nu poate fi 260 schimbat. Totul e-n zadar. Scapă cine poate. Carnavalescul lui Bahtin poate descrie, dar nu poate-nțelege o "țară tristă, plină
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nu-mi convine și atunci te întreb și iar te întreb, poate s-o fi schimbat ceva între timp“, zicea lovind cu pumnul strâns în pământ la fiecare cuvânt spus, cu capul vârât între umeri, fără să-l privească, iar viermuitoarele zgomote ale tăcerii din jur se prăbușeau din nou peste ei, până când el le alunga, spunându-i „Țin foarte mult la tine“, „Știu“, „Nu știi cât de mult, dar încă n-am ajuns la...“, dar îl întrerupea: „Am înțeles. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ridicol, îl înlătura cu o mișcare a capului, înțelegea că totul se iscă doar din tensiunea ce îl ținea încordat și se făcea liniște în el. Dar chiar și asta trebuie lămurit, întrucât sunt două feluri de liniște: una viermuitoare, a gândurilor, în care nimic altceva nu mișcă în afara lor și sfârșește într-o explozie; o alta rece, a spiritului obosit, care cuprinde chiar și gândurile, iar lumea privită cu indiferență pare deodată foarte îndepărtată. Aceasta din urmă, rece, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi pentru întreaga viață și bucuriile imediate sortite numai altora nu mai trebuie cu nici un chip invidiate. Un timp nu se auzeau decât respirația colosală a orașului și trosnetele mobilelor vechi. Apoi iar era cuprins de cealaltă liniște din el, viermuitoare, de parcă sintagma aceea, „șiretlicurile vieții“, ar fi iradiat neliniște și l-ar fi chemat s-o lămurească. De parcă ar fi complicat cu bună știință câte vedea în jur și s-ar fi lăsat acaparat, cum spunea, de ceea ce alții numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
uita mai întâi la ferestrele de peste drum la care începuseră să apară funcționarii în pauze, cu țigările și bretelele lor înguste sau, pe măsură ce se făcea mai frig, cu acoperișurile lor cadrilate, cu cotiere negre, apoi își cobora privirea în strada viermuitoare pentru mai multe ore. Îi lăsaseră dinainte câteva ziare pe biroul la care el avea să se așeze, dar le-a îndepărtat pur și simplu cu mâna, să facă loc telefonului la care nu forma nici un număr și care, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Strigătele acesteia îi ajungeau la urechi: „Dumnezeu să-i dea pieirii pe cei care îi înfometează pe musulmani!“. La înapoiere, sultanul se feri să mai treacă prin cartierul popular Bab Zuwaila, preferând să ajungă la citadelă pe străzi mai puțin viermuitoare. Aceste vești ne fură aduse de un tânăr negustor bogat și instruit care, fugind din capitală împreună cu familia în barca sa particulară, acostă vreme de câteva ceasuri alături de noi înainte de a-și continua drumul. Din capul locului prinse drag de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de beția colectivă indusă de Revoluția din 1848: "Îl furase magnetismul mulțimilor"18. Exaltarea fascinează și neliniștește în același timp, numai că mulțimea mărșăluind capătă aspectul unui Frankenstein colectiv. Așa descria Flaubert norodul care năvălise în Palais Royal: "O masă viermuitoare care creștea neîncetat ca un fluviu întors îndărăt de o maree, mugind îndelung, pradă celor mai imprevizibile impulsuri"19. Aceste impresii puternice dau densitate imaginii comune: adunați în adevărate cirezi sociale, intoxicați de forța misterioasă emanată de orice grup supraexcitat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]