172 matches
-
este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! S-a trezit oare acest popor ? acest neam căruia i-au fost dedicate atâtea pagini de către toți gânditorii născuți din el, din miezul lui, purtând în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
Leonachi, constatând limitele graiului și culturii noastre, cu obiectivitatea iluministă a secolului XVIII, încheie astfel, premonitoriu: „Eu (spuind adevărul) vrui să mă repez într-o zburată, tocmai în vârful mintelui acestui, unde e sfântarul muselor, ca să mă deprind întru armonia viersului ceresc al lor; dar ce folos! Căzui și eu cu mulți alții depreună, și căzui tocma într-o baltă, unde n-auzii decât broaște cântând!... * Puțini scriitori români au intuit soarta poporului nostru, cu secole în urmă, fie și cu ajutorul
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Brânza de capră mă-mbată ades Ne-nțeles fii, Bine-nțeles. Spre primăvară L-acea noapte poleită cu petarde și cu stele zăcând toate una-ntr-alta stea lucind după luceferi, poleind în glumă ziua nesătulelor muiere am tocmit cu viers și spadă tot al nimbului abis și târziu, întorși acuma, înăuntru către rană, numa'oaste poci să dărui plaiului de pe tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
în felul lui G. Călinescu. Astfel, Ion Neculce ,prin arta lui vie, cronologic, e primul romancier român și, desigur, întemeietorul la noi al portretului literar". Poeții Văcărești au fost ,inițiatorii și întemeietorii unei poezii române, care să nu fie nici viers de psaltire, nici cântec popular". Anton Pann îi apare ca ,un Rabelais autohton", un ,Villon al mahalalei bucureștene", opera sa O șezătoare la țară fiind rodul - deosebit de savuros - al unei arte de a povesti cu ,izuri și dichisuri răsăritene"; ,Sburătorul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în pietre, Cu visul încrustat pe strunele albastre, își șuiera vântul cuvântul în viers de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre,Cu visul încrustat pe strunele albastre,își șuiera vântul cuvântul în viers de dor,... XVII. NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
văd rastignit pe Cruce In prescura care la altar s-aduce. Curășește-mi gândul inima o spală, Să nu am în gură vorbe se ocară. Fă să piară Doamne răul tot din mine, Să rămână doar ce-i frumos și bine. Viersul meu să fie apă cristalină, Zămbetul deschis, privirea senină, Fapta înțeleaptă, trupul potolit Și câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... Citește mai mult Curățește-mi ochii să văd cu ei,Frumusețea verii, florile de tei,Curcubeu boltit colorat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
-l văd rastignit pe CruceIn prescura care la altar s-aduce.Curășește-mi gândul inima o spală,Să nu am în gură vorbe se ocară.Fă să piară Doamne răul tot din mine,Să rămână doar ce-i frumos și bine.Viersul meu să fie apă cristalină,Zămbetul deschis, privirea senină,Fapta înțeleaptă, trupul potolitși câțiva dusmani să-i am de iubit.( de ... XXIX. "DORINA STOICA, O CARTE DE CREDINȚĂ" DE CRISTINA ȘTEFAN, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1636 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
de a le procura bucurii prin învățarea, inventarea și executarea de cântece și jocuri; - de a le deștepta interesul și a le cultiva gustul, dragostea și înțelegerea pentru cântecul și jocul popular românesc, deprinzându-i a cânta și a asculta viersul românesc; - pregătindu-i sufletește, și prin ajutorul muzicii, pentru viața de simțire, cuget și faptă românească”<footnote Ministerul Instrucțiunii - Programa analitică pentru școalele de copii mici, București, Institutul de Arte Grafice Ed. Marvan, pp. 20 - 21; Republicată în: Breazul, G
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
de Sîntă Mărie, cum vine Sufletul că Pasărea pe-o floare doar să se ție, Mîndră-Mărie și Sîntă Fecioafloare de Sîntă Mărie, cum vine Sufletul că Pasărea pe-o floare doar să se ție ! ! Pasăre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul, Pasăre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
Pasărea pe-o floare doar să se ție ! ! Pasăre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul, Pasăre care cu-aripa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul ! Doina (Tatăl meu Rusia) ! de cincisprezece ani nu știu, nu știu nimic de tine, Tată, stai tot în casa-n care
Epistolar în memoriam. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
înspre tărâmul celălalt și luneca în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, găurile negre ale ușilor și ferestrelor. Și atunce, căpitanul Isac din Bălăbănești, învăpăiat de vin din ulceaua nouă, a prins-o pe hangița Ancuța de mijloc, îngânând viers cu lăutarii: «Trage mândro, cu bobii... Trage, mândro, și-mi ghicește/Codrul de ce îngălbenește/Omul de ce îmbătrânește...» “. Hanurile erau tot timpul anului un loc râvnit de întâlnire, unde se făceau și se desfăceau averi, se înnodau povești de dragoste și
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
ființei, pînă acolo unde se alăptează pruncul, însușindu-și - simultan cu laptele matern - și limba maternă, instrument sacru, unic, de neuitat. Bătrînii, de cele mai multe ori, își aduc aminte de vorbele copilăriei de demult. Copilăria, țara din care te tragi, sălașul viersului dulce precum mierea minții și a sufletului străveziu. Sînt martorul unei "scene de gen". Un puștan de vreo 14-15 ani îl bate ușurel pe umăr, rînjind triumfător, pe un veteran de război, întrebîndu-l fără sfială, obraznic: - Nu știi cît să
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios Țesut la poale de Carpați Și-oriunde Țara are frați În lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
Nu l-a primit, hodină nu află nici în bezna din Orcus. Și totuși, dacă-ntr-o zi lucrul sfânt ce-n inimă-mi Sălășluiește Poemul mi-a izbutit, Atunci binevenită fii, pace a umbrelor! Mulțumit sunt, chiar dacă al strunelor viers Nu mă va însoți-n adâncuri; odată, o singură dată Voi fi trăit ca zeii, și n-am râvnit mai mult. Este exprimată paradigmatic bucuria puterii demiurgice de a crea din nou lumea și omul la modul ideal. Pentru că, adăuga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
deloc previzibile, pictorului, cuprins de frămîntarea tonică proprie acestor ultime creații, i-a ieșit în cale, inocent dialectală, o colindă ardelenească, respirînd fraged intimitatea cu vegetalul. Acolo vestea bună a Nașterii se conjugă floreal, printre afinități radioase, Fiul Sfînt - spune viersul - a venit pe lume „în grădina cu flori dalbe”. Și întîia sa lucrare, proiectat în ipostază umană, e să compună buchete, să le menească fericirii și paradei juvenile: „C-o mînă flori culejea / Și cu alta lealejea / Să le ducă
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți-Frumoși... Sau cântece cu viers duios. țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați În lumea largă răspândiți Care prin verb, ca legământ Rostit În cântec și-n cuvânt, Rămân uniți De nimeni despărțiți! Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
pe o sfidare , bucurie , împăcare, relaxare Se gândesc serios să dea fuga la mare Privesc buletinul de știri cu înfrigurare Ce torpoare Mă întreb dacă și pentru privighetoare Ziua de luni e mai apăsătoare Dacă-i afectează în vreun fel viersul Dacă e mai înnorat universul Dacă și pentru necuvântătoare E mai greu mersul.... Nu în noaptea asta În noaptea asta sunt față de zi Așa cum mă știi Cu perle prelinse din lobul urechii, Cu mănuși de chevreau... Una peste alta , o
Poezii by Monica Nistorescu () [Corola-journal/Imaginative/3368_a_4693]
-
Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați în lumea largă răspândiți. Care prin verb, ca legământ Rostit în cântec și-n cuvânt, Rămân uniți, De nimeni despărțiți. Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
romanesque”, încât îi place să rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită” nu înțelegem. Poate, umbrită de nouri!? Sau, poate, din lipsă de rimă pentru „iubită” din viersul al treilea! - Jertfe ale rimei! „Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” „O iubită” nu știm ce înțeles are. Nici punct, nici virgulă, nici nemică! Vă adresați unei iubite prietene sau voiți să arătați că d-v sunteți iubită
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
referens 4. Ați umblat după efect. Ați mai auzit poate că Eminescu e îndrăzneț în comparație și - ați gândit, de ce n-aș fi și eu!? Îmi închipuiesc satisfacția d-voastră după ticluirea acestei monstruozități. Și iarăși îmi vin în gând viersurile lui Vlăhuță: Toți ne îndreptăm către un țel, Unii pe jos, alții călări. Dar ce are a face! Numărul silabelor și rima nu sunt de ajuns pentru a face nemuritoare pe o modestă autoare de stihuri? Mai sunt unii cari
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
2016. În țara-n care codrii plâng ades Și Dunărea îmbrățișează marea, Se lasă munții către deal, la șes Unde chindia-ți taie răsuflarea. În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia, Vibrează-n suflet viersul cel duios Și e prezentă încă, omenia. E țara mea, cu bune și cu rele E țara nimănui și-a tuturor, Și a trecut prin cumpene prea grele Purtate cu obidă, de popor. O zi pe an îți suntem datori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
Citește mai mult În țara-n care codrii plâng adesși Dunărea îmbrățișează marea,Se lasă munții către deal, la șesUnde chindia-ți taie răsuflarea.În țara-n care toate sunt pe dos, De unde, nu mai pleacă sărăcia,Vibrează-n suflet viersul cel duiosși e prezentă încă, omenia.E țara mea, cu bune și cu releE țara nimănui și-a tuturor,Și a trecut prin cumpene prea grelePurtate cu obidă, de popor.O zi pe an îți suntem datori, țară,O zi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
noastră un feliu de poesie noao, precum se află la italieni și la alte neamuri". Diferența este subliniată cu insistență: "și fiind că la noi până acum puțin au fost obicinuite alte stihuri afară de cele de obște, ce le numim viersuri și s-au obicinuit la cântece de doru lelii și de frunză verde și ca de aceste". Mă tulbură ideea că, la începutul secolului XIX, poezia română se desprindea încă, anevoios, din folclor. Sigur este faptul că Budai-Deleanu a datat
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Spre care dintre zări să nărui Privirea de-așteptare slută? De zile-ntregi pe cale stărui, Dar zarea mi se pare mută. Când arătări morgane cearcă, Să-mi toarcă viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre depărtarea ta tăcută, Un dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-atât privit și-atâta umblet
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]