11 matches
-
spiritualitate creștină are un mare impact asupra vieții creștinilor, fiind un bun suport și îndrumător pentru trăirea credinței, dar și un bun medicament pentru sufletele bolnave și slabe. Se zice că cine cântă se roagă de două ori. Și cine viersuiește, are aceleași merite deosebite în viața spirituală și va fi răsplătit pe măsura străduinței sale. Poeziile Dorinei Stoica nu au înțeles dogmatic sau excesiv moralizator, ci mai degrabă didactic, spre pildă și învățătură, desprinsă din aceste experiențe mistice, cu miez
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1414940266.html [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
frumoasă nu e! Pe văi și peste dealurile mele Să pască-n pace turmele de stele, Eu să le fiu păstorul lor întruna, Dintre toate să nu pierd niciuna... De vremea de atunci acum nu-mi pasă, Mă văd flăcăul viersuind la coasă, E-atâta iarbă verde-n jurul meu! M-așteaptă Acasă bunul Dumnezeu... POEMUL DIN DOR... Mi-e sufletul de dor preaplin, Nu mă întreba de ce suspin Și dorul meu nu-i dor oricum Cerșind la margine de drum
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_1400733465.html [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
reeditare, poeta Dorina Stoica ar putea ține seamă de aceste mici observații.) Poezia „Binecuvântare” aduce aminte de „Cartea de învățătură” a mitropolitului Varlaam și de „Psaltirea pre versuri tocmită” a mitropolitului Dosoftei, fiind o rugă adresată Maicii Domnului: „Vreau să viersuiesc/ Cu glas îngeresc/ Într-o zi de vară/ Când plouă cu flori/ Răsari, Maică, în zori// Tu ești Maica vieții,/ Albă iasomie/ Maică poezie,/ Apă ne-ncepută/ Rugă ne-ntreruptă//”. Într-o lume aflată într-o inexorabilă degradare, în care prostituate de
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/petrus_andrei_1440030885.html [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]
-
întreba în piept de stea - săgeata de ce-a pătruns - de ce-a străpuns - ingrata: viscol de lumi - urdìi de spumi - se-nchină la poarta lui - finalului - declină... ...în rai de tei să urci de vrei - străine vedea-vei Cristul viersuind ruine... TAINA FLORII hulubii-și cântă-n flori de tei viața parfum luminii dând cățuia firii îngeri - din ram în ram - vădescu-și fața și înfloresc în raze trandafirii din toată inima se zbate suferința dând mărturie că pământu-nvie privighetorile - în
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/adrian_botez_1463558286.html [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
nimic nu se-ntâmplă/ se simte/ iubite/”( Sub nuc plouă, iubite). Cuminte, ca un copil ascultător poeta se învinovățește emoționându-și cititorul pentru “deranjul” pe care o ploaie de vară o face în cer, „Eu am făcut deranjul?” După ce ne viersuiește despre cumințenia adolescentină face o mărturisire oarecum șocantă: „Aș vrea să mă trateze ca pe o piți de Dorobanți/ să-mi cumpere șirag de perle”, ori “Ah! Ce dor îmi e să fiu altcineva” (Din jurnalul unei adolescente), asemănându-se
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1462532298.html [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
Schimbarea la Față... Cum mă-sa i-o fi zicând pe nume...? Ptiu...! Am uitat...! Ba nu, mint! Îl cheamă Constantin..., ca pe tăticu'! Popa Costică! Ăsta-i! Popa-Prostu'! Ahaa, se lămurește și Poetul. L-am cunoscut și eu. În timpul lui liber viersuiește, cântă la... E folkist! Părintele Costică. Are și un refren: Costică-Costicuță... Ei, gata, gata, nu mai spun nimic! Putem să-i cerem părintelui, ca să slujească un botez? întreabă Îngerul. La ora asta? Îndoi-m-aș! e de părere Dănuț. Este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să nu ne masturbăm până la capăt fiindcă oricum nu există un capăt, noi facem parte dintr-un orgasm etern, de o amplitudine monstruoasă și atotcuprinzătoare, numai să avem răbdare și să vină ăsta repede cu mâncare. Mâinile ei dansau și viersuiau spre Andrei cm l-ar fi gonit, dar nu-l gonea, ci doar Îi spunea. Da, să se grăbească fără să se pripească, să aducă ceva pentru sufletele noastre amăgite cu fiertura asta de cartofi, mai ales pentru ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tu vrei să ne scoată peste graniță? Ne strânseserăm toți grămadă În bucătărie, mai puțin Florinel, care probabil că iar fugise pe sus, la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să facă fălci figura aia blonzie și mocofănoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar când trag mâna pe strune, îi zic tot cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
văzut lumina zilei la Mercina, locul copilăriei nu este doar idilă cu aură rustică, este pământul cu oamenii săi destoinici, onești și ospitalieri, și, de când e lumea, cu avuție din trudă „păurească”; la fel de mult însă înfrățiți cu arta de a viersui, a meșteșugi frumos cuvântul și a păstra datina străbună. Pentru poeta Carolina Orza, Mercina este pur și simplu „centrul Universului”, cum își definește lumea satului ei, cu convingerea celor care au sfințit locuri rămase în istoria Banatului. Nu se dezminte
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
în amfiteatru. Fiecare copil a venit cu globurile lui și fiecare ține să-și așeze globul în brad, să știe că bradul poartă podoaba hărniciei și generozității sale. Părinții stau, beau câte un pahar de vin fiert și cântă. Hrușcă viersuiește cum știe el, cu o anume tristă bucurie, și oamenii șoptesc și ei, care mai cu glas, care mai fără, dar fiecare cu aceeași tristă bucurie a nașterii întru moarte. De sus cad niște picături de ploaie care se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]