1,709 matches
-
nici de carene, nici de os. Pe pământ izvorul vieții nu e și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
nici de os. Pe pământ izvorul vieții nu e și n-a fost nicicând : Nici în sânge, nici în creier, nici în inima bătând, Ci el curge din adâncul Cerurilor înstelate, Nevăzut fior de viață în oricare vietate. Iar când vietatea moare, se dezleagă-ntreg misterul, Căci pământul ia țărâna, pe când sufletu-l ia Cerul, Cum, spărgând un bec ce face casa de lumină plină, Sfărmat este doar becul, nu izvorul de lumină ! ,, Iată, aici este capătul drumului meu spuse unul
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
cu minunea sunetelor, dar ele au existat odată cu începutul lumii. Când nu era omul, cânta vântul, frunza, apa, focul, susura lava cursă pe macadamurile vulcanilor, răpăiau perdelele ploii înflorite în multicolore erupții de lumini, cântau fiecare în felul lor toate vietățile lumii, de la cele minuscule, până la cele gigantice! Instrumentele muzicale au traversat un ciclu lung, de la starea brută, oferită de natură, trecând prin confecționări empirice, meșteșug și tehnică... Azi, unele din ele sunt inimaginabil de sofisticate. În afară de cele care se dezlănțuie
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414827836.html [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
O ramură de fag, bătrână... Colindam printre stejari Și printre brazii falnici... Mă cătarăm sus în castani... Cu mine derau darnici... Mă cunoștea toată natură De la iarbă până-n cer... De mult m-a lăsat pădurea Să-i citesc orice mister... Vietățile pădurii De mult mi-erau prieteni... Iepurași și aricei... Și păsărele-n cetini... Cand vedeam o veverița Cu coada ei stufoasa... O luăm în palmă și, ușor, Sus în castan acasă... Anotimpurile, toate Le treceam tot împreună... Primăvară, vara, toamna
ÎMPLETITURI DE CONDEI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 by http://confluente.ro/ada_segal_1438931054.html [Corola-blog/BlogPost/368152_a_369481]
-
o arătare ce semăna a om dar parcă dădea a animal după copite doar că în mână ținea o tavă argintie cu un pocal pe ea. Nu zise nimic, puse mâna pe pocal de parcă o fură și își potoli setea. Vietatea se retrăse-se nevăzută precum apăru. Nu înțelegea ce se petrece dar se simțea bine, totul în jur era atât de ... moale. Se ridică de pe patul ce o atrăgea ca un magnet și se duse la geam, un geam ilogic de
MÂNTUIREA III de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/Mantuirea_iii_ovidiu_borchin_1392069764.html [Corola-blog/BlogPost/364116_a_365445]
-
mari și cu penaj alb la rădăcină care pluteau târâte și înoroiate într-o răstoacă ivită pe neașteptate, transformată dintrodată în ditamai ghildăul chiar în fața colibei care aduna toate șiroaiele de noroi și îngrămădea mortăciuni de animăluțe, păsăret și alte vietăți și mizerii pe care le prinseseră și curățaseră torenții de pe coaste, rostogolindu-le de-a berbeleacul până la vâltoarea cea mare din fundul văii, cu toate că numai la asta nu i-ar fi stat gândul și s-ar fi potrivit tocmai acum
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
în fotoliul de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și vietățile sălbatice, parcă intensificau iubirea lor unică, dogoritoare. Violeta era fascinată de peisaj, de natură și nici animalele sălbatice africane nu o speriau deloc. Privea pericolele cu inocență, candid, ca pe ceva imposibil. A venit fără frică cu el și cu
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
distracție și un folos celor doi micuți. Fusese pădurar, lucrase mulți ani pentru ,,Ocolul Silvic”în comună și cunoștea toate tainele pădurii. Gheorghe de când ieșise la la pensie, continua încă să-și ocupe o parte din timp veghind la siguranța vietăților, pădurii sale îndrăgite. De când veniseră copii să stea la ei, cumpărase porumbei voiajor și se înscrisese la clubul cinefililor. Aceasta o făcuse în parte, de dragul nepotului. Printre păsările sale ajunsese să aibă doi dintre cei mai buni porumbei voiajori, campioni
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462146211.html [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Chiar de fulgeră sau tună, De n-ar colporta din umbră, Cu mintea să ți se joace, Câinii ce urlă la lună. Urletele lor în noapte- Rugăciuni la zeități, Lungi lugubre și fierbinți- Parcă sunt din Hades șoapte, Trimise prin vietăți Ca să te scoată din minți. Te gândești că te găsiră Toate relele din lume Și te temi să n-o pățești, Când pe loc te năpădiră Niște frici ascunse, anume De ți-e frig, dar nădușești... Eu îți spun că
NICOLAIE DINCĂ by http://confluente.ro/articole/nicolaie_dinc%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
însă foarte atent. În munții Apuseni dezmierda botul „catifelat” al unui măgar care păștea aproape zilnic într-o mică poiană la jumătatea drumului dintre cătunul Plopi unde locuiam și Valea Ierii; urmărea cu interes zborul păsărilor...Era interesat de orice vietate și se bucura de orice priveliște. La facultate a urmat simultan Filosofia, Istoria artelor și Dreptul. Cu o memorie excepțională, constatată de timpuriu și de pediatrul ieșean Grațoschi, a învățat cu mare ușurință limbile străine prinzând îndată muzicalitatea specifică fiecăreia
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735058.html [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
disponibilitate, atenție și afecțiune pentru aceste făpturi pe care, fie că le salvează de la îngheț, fie că le tratează și le repară neputințele și rănile iar ele, păsărelele, înțeleg, știu și își comunică întrucâtva recunoștința pentru aceste intervenții providențiale. Insănătoșite, vietățile își iau zborul, sau își urmează calea firească, prilej pentru binefăcătorii lor să mediteze la exemple adiacente din vasta diacronie culturală a omenirii, ceea ce, de altfel, se petrece de-a lungul întregii cărți de aproape 400 de pagini în care
CITIND O CARTE-PALIMPSEST de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/lucia_olaru_nenati_1459419406.html [Corola-blog/BlogPost/359960_a_361289]
-
mai frumoasă arbitră, așa cum e posibil în alte sporturi. La această secțiune Ioana ar fi de departe prima! Prin faptul că ține în frâu fiecare mișcare, în cofruntarea de pe saltea, nu induce neînlăturabil precipitarea și judecă drept. Dar, așa cum există vietăți pe care aerul le îneacă, vietățile acvatice, în mod paradoxal arbitra Ioana Babiuc, fără a căuta conflictele în ce o privește are și ea detractarii ei; și ea se lovește uneori de aroganța incurabilă a unora, contestatari de notorietate, iar
IOANA BABIUC. CUVÂNTUL ARBITREI, SOLID ŞI ECHITABIL ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_babiuc_cuvantul_arbitr_aurel_v_zgheran_1387908221.html [Corola-blog/BlogPost/347674_a_349003]
-
în alte sporturi. La această secțiune Ioana ar fi de departe prima! Prin faptul că ține în frâu fiecare mișcare, în cofruntarea de pe saltea, nu induce neînlăturabil precipitarea și judecă drept. Dar, așa cum există vietăți pe care aerul le îneacă, vietățile acvatice, în mod paradoxal arbitra Ioana Babiuc, fără a căuta conflictele în ce o privește are și ea detractarii ei; și ea se lovește uneori de aroganța incurabilă a unora, contestatari de notorietate, iar aceasta se datorează cu precădere faptului
IOANA BABIUC. CUVÂNTUL ARBITREI, SOLID ŞI ECHITABIL ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_babiuc_cuvantul_arbitr_aurel_v_zgheran_1387908221.html [Corola-blog/BlogPost/347674_a_349003]
-
poate strâmba Legea Lui, dumnezeiască. 16 Cu varga în Sfântă Mâna dreaptă a Sa Avea de acum doar semn să dea Și tot ce închipuia, tot ce gândea Sub ochii Săi magnifici se întrupa! 17 Pădure, vale, râu și orice vietate Se întrupau sub Verbul Său cu toate Cer poleit cu stele, pașnic strălucea Peste întreagă, această vie avuție a Sa. 18 Și peste această fremătare-VIAȚĂ Peste acest mister învăluit în ceață Născute din visare și profund iubit Dragul -din sfânt
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_iubirea_imparateasc_elena_armenescu_1342176284.html [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Iubirea și harul cu care ne naștem, este la fel. Ne naștem din iubire, trăim în iubire, iarîși sfârșitul nostrum cu iubire se termină. Unii se nasc cu mult har, alții cu mai puțin. Orice există pe acest pământ - plante, vietăți, animăluțe mai mari sau mai mici, caută iubire. Cu atât mai mult, omul ! În copilăria noastră căutăm iubirea părinților, a fraților noștri cât și din partea celor apropiați. Când devenim matruri, suferim enorm când nu primim iubirea pe care o dăm
COMENTARIU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 by http://confluente.ro/_cu_inima_in_palme_comen_constanta_abalasei_donosa_1363866184.html [Corola-blog/BlogPost/349097_a_350426]
-
aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are stare la cei 75 de ani ai săi. Dimineața dă ocol peste tot prin gospodărie, inspectând orice colțișor. Face pârtie și vorbește cu toate vietățile ogrăzii. Îmi place când îl văd cu obrajii rumeni , cu mustața albă și când îi aud glasul voios dând binețe și glumind cu vecinii de la distanță, peste garduri. Se uită în cușca lui Negrici și i se pare lui că
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1425411424.html [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
în textul Bibliei. - Mai mulți oameni au pierit din cauza propriei lor limbi decât de sabia dușmanului. - Așa cum gospodarul alege sămânța cea bună pentru ogorul său, mă gândesc cu teamă la transpunerea acestui principiu în planul creației la nivelul cosmosului. - Toate vietățile au un cap de care ascultă. Toate comunitățile și națiunile au un cap de care ascultă la rândul lor. Și tocmai universul să nu aibă unul?! - Conceptul de artă fără Dumnezeu este ca o pasăre cu o singură aripă. - Divorțul
EXERCIŢII DE MEDITAŢII (11) de ION UNTARU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Exercitii_de_meditatii_11_ion_untaru_1351871063.html [Corola-blog/BlogPost/344990_a_346319]
-
voce, cum nici o pasăre nu avea, dulce, caldă și plină de dor. Merse cântând până i se toci prima pereche de încălțări de fier. Când se așeză să încalțe a doua pereche, văzu că puțin în urma ei se oprise o vietate mică cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Fără să o ia în seamă, Lia porni din nou la drum cântând. Când se toci și a doua pereche de încălțări din fier, se opri să le
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
PĂUN HEINZEL: “IDEALISTĂ” Autor: Cornelia Păun Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “IDEALISTĂ” Îmi spui mereu: ești totdeauna incredibil de idealistă când iubești la fel toți oamenii, arborii și florile, vietățile, fără a-i acoperi cu mantia inegalității, când admiri ceea ce este demn de elogiat, fără a te roade viermele invidiei, când nu faci rău nimănui și valurile răului nu te inundă niciodată, când înțelegi orice om, chiar dacă tu, pentru acest
“IDEALISTĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1439628002.html [Corola-blog/BlogPost/373223_a_374552]
-
cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietățile Pământului și de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieșea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
să-și facă unul, dar renunțau dintr-un motiv sau altul, preferând să-și ia zborul și să lase în urma lor numai mizerie. Aveau abilitatea de a imita toate vietățile Pământului și de a vorbi cu oamenii sau cu orice vietate care le ieșea în cale, pentru că le plăcea să facă ce fac alții. Era de ajuns să audă vreo două- trei vorbe și zgomote sau să vadă niște gesturi, că ele imediat imitau cu ușurință. Tot așa și acum, în
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417733318.html [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
doi boi și o vacă ce era cam plimbăreață și căreia nu prea-i ardea de păscut. În acele clipe gândurile mele zburau aiurea la fel de fel de fantezii, unele mai năstrușnice decât altele. În pădure mișună fel de fel de vietăți; prin frunzele uscate sunt mușuroaie de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
peste întreaga deltă. Păsări și animale, potopite de căldură, cu limbile spânzurate și suflând din greu alergau în toate părțile, în speranța găsirii unei picături de apă sau a unor tufe dătătoare de viață. Numai șerpii și șopârlele erau singurele vietăți, care nu se temeau de dogoarea soarelui, și care se strecurau cu ușurință printre bolovanii încinși și tulpinele răsucite și spinoase ale tufelor. Nimeni nu îndrăsnea să tulbure marea liniște, ce se așternu-se peste tot, care transmitea un fior
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Maretia_smereniei_stefan_popa_1393527389.html [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
alăturarea cu altcineva. Există sensibilități, unele lucruri nu sunt cu niciun chip uitate dar, chiar urmărit de critici și vânat de scribi sub acoperire, am perseverat. Nu este ușor să creezi, să faci un pas fără să asmuți asupră-ți vietăți triste și ridicole. „Limpezimi în ape tulburi” a creat rumoare. Reacția a fost neașteptată. S-au dat telefoane... Am luat act. Nu-i nimic.. Nu am făcut altceva decât să dau cuvântul oamenilor, fără puneri în scenă și conspirațiuni. Întotdeauna
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/bucuria-destainuirilor/ [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
propria-ți suferință? Și-n acest context, merită a te lăsa mușcat: „Simt cum se răcește în mine inima, / simt cum creierul îmi îngheață...” // „Simt cum se face fuior / de abur mâna mea scriitoare..” // „Simt cum mi se dizolvă cuvintele...”(Vietate IX) Ajuns într-acest (im)pas, se impune o șoaptă-n Rugăciune: „Doamne, facă-se voia Ta / ființându-mă sau neființându-mă!... (Opere. II, 2002, p. 1166) Numai atunci liniștea se va așterne peste sufletul răvășit sau în suferință și-ncătușare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/un-calator-prin-cuvinte/ [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]