105 matches
-
până și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul de care a fost izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian, încearcă să cânte sonate la (și în - la major) flautul înaltelor burlane. O pală de auroră boreală. Ah, dacă ați ști ce frică trag în noaptea aceasta gospodinele din România că
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
ca o întruchipare a demnității, a curajului și a onoarei, pe deasupra tuturor paginilor: „Eu sunt călugăr alb, fără instituție, fără pitoresc, în zdrențele lamentabile ale libertății de conștiință și luptând pentru libertatea civică, toleranță confesională și rasială. Eu rămân în viforniță și lapoviță, în fluviul vieții păgâne antice și contemporane, în muncă oarecum ordonată și în dezordonată suferință atroce morală, în preajma oamenilor, în mijlocul lor și al nedreptăților, pentru a-i ajuta cu iubire milostivă și a-mi trăi veleatul meu de
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
atenție este și sensul dat frânturilor de natură încrustate în perimetrul cimentat al capitalei. În privirile copilului, privat de întinderile vegetale și orizonturile largi, plopii de pe bulevard, leandrul din curtea de mahala, apusurile de soare contemplate de la etajul cinci sau vifornițele bântuind străzile vechi capătă o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
Pintea Viteazul, Sonatele nr. 1și 2 pentru pian, Cvartetele de coarde nr. 1 și 2, Invențiuni pentru cvartet de suflători și percuție. Remarcăm deasemenea și inspiratele pagini musicale pentru filmele: Dragoste lungă, de seara, Merii sălbatici, Ion Țuculescu, Valea Arieșului, Vifornița, Pintea etc. În domeniul muzicologiei, reputatul om de știință muzicală ne-a lăsat moștenire importantele studii: Apartenența compozitorului la cultura națională, Probleme actuale ale valorificării folclorului. Rolul folclorului în creație, Muzica în conștiința contemporaneității, Memento Theodor Rogalski etc care au
LIVIU GLODEANU - 75 de ani de la naștere by Al. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83436_a_84761]
-
uitat abuzul, violența, teroarea și foamea... Cărțile suferinței Părintele Dimitrie Bejan din Hârlău, fost preot militar în armata română în cel de-al doilea război mondial și internat în lagărul de la Oranki, este autorul unei trilogii, „Oranki. Amintiri din captivitate”, „Vifornița cea mare” și „Satul blestemat”, în care face mărturisiri apocaliptice despre viața din lagărele prin care a trecut, vreme de 6 ani: Astrahan. Oranki, Karaganda, Kiev, Sverdlovsk, Arhanghelsk și Moscova și până la anii petrecuți în temnițele comuniste românești și în
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
Ce face poporul român e mai puțin important decât faptul că el este pe lume. Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, vifornița din spațiul în care s-a desfășurat istoric poporul român ne arată că suntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parcă — n-am fost noi „în calea răutăților“? A reușit vreo invazie să-și impună stilul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să străpungă cu privirea vifornița turbată de dincolo de geamuri. Farurile puternice, ajutate, cel puțin în teorie, de cele două proiectoare de pe capotă, străpungeau cu mare greutate perdeaua groasă de zăpadă, în vreme ce ștergătoarele dădeau semne clare de oboseală, amenințând cu o grevă pe termen lung, incapabile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să ne vedem sănătoși! le-a urat Aizic, cu bucurie în glas și în priviri... Cărăușii au hotărât ca după Sfântul Ioan să încarce primul transport din anul acela. Cu o zi înainte de cea sorocită, însă, s-a pornit o viforniță de îți tăia răsuflarea. Moș Dumitru i-a „convocat” la el pe Pâcu și pe Vasile Hliboceanu, pentru a se sfătui... Dumitre! Tu mai ai cocoșul cela care cântă înainte de schimbarea vremii sau aista pe care îl ai cântă după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
două-trei...La un loc s-ar face o săptămână. Asta înseamnă că pe la o marți încolo putem pleca - a judecat situația moș Dumitru. Voi nu știți vorba ceea că nu aduce anul ce aduce ceasul? In loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una din zile. „De la cocoșul lui moș Dumitru” - a răspuns Mitruță. „Uite că am uitat de cocoșul năzdrăvan cititor în stele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de fiecare dată cu un nechezat abia murmurat. M-am mirat mult de faptul că nu a avut nici o tresărire de frică la revederea mamei, ci de fiecare dată o primea cu același nechezat, mai mult un murmur abia auzit... Vifornița nu s-a potolit nici când a început să amurgească. Geana roșie de la asfințit, era semn că gerul nu va slăbi peste noapte. Toată noaptea, mama a tot mers să vadă ce face armăsarul și se întorcea vorbind de una
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
are mama grijă să nu răcească flăcăul”...Când razele soarelui își făceau loc printre florile de gheață de pe geam, mama a venit la căpătâiul meu și, punându-mi mâna pe frunte, mi-a vorbit: „Afară încă nu s-o oprit vifornița, dar parcă nu-i chiar așa de frig ca ieri și de sus nu mai curge omătul. Îi mare nevoie de doctorii pentru cal. M-aș duce eu, dar cine să stea cu el? Cine știe ce i se poate întâmpla? Oare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit să-i ajungă pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci... Cui? - a întrebat răstit Mitruță. Taci! Să nu-ți aud pliscul, că cu mine ți-ai pus în cârd! - a șoptit Cotman scârșnit. Ce puneți la cale băieți? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii se conduceau după orice beldie știută de ei, uitată în marginea drumului. Apariția unui copac din vârtejul viscolului era un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a mai ogoi vifornița și îți putea veni cu un nou transport. Nici o grijă! Rămâi cu bine, jupâne! La drum, că întunericul îi gata să cadă!... Când au ajuns pe creasta lungului deal de la ieșirea din târg, au încercat să aprindă felinarele. Dar, din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas pe loc, să-l aștepte pe Hliboceanu, ca să se dumirească. Dintre trâmbele de omăt răscolit au apărut ca prin vis întâi boii și apoi sania, dar fără Hliboceanu... „S-o fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cine îi mai stă în cale? Mă întreb însă cine or fi cei care l-au pălit atât de rău? Numai unii care știau că are gologanii cărăușilor la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cai voinici. Călări? Asta încă îi o treabă. Deci dacă ei sunt cei care m-au lovit și mi-au luat banii, au putut să dispară în mare grabă. Mă întreb însă cum au umblat caii, pentru că pe așa o viforniță nu puteau merge prea lesne împotriva vântului... Poate că i-au dus de căpăstru, ținându-le pavăză cu trupul lor. După aceea... au plecat cu vântul în spate și o fost floare la ureche! Apoi încep să mă dumiresc cam
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mă înclin, așa cum fusesem chemat și la premiera Menajeriei, și m-am simțit la fel de stângaci. Cred că m-am înclinat în fața actorilor și nu a publicului. Locuiam tot în garsoniera din Chelsea. Era sfârșit de decembrie și se stârnise o vifornița. Cădea o zăpadă atât de abundență, încât, timp de câteva zile, traficul a fost practic imobilizat. Casă în care locuiam epuizase rezervele de combustibil și am fost nevoit sa ma încălzesc la sobă cu lemne. s...ț Când viscolul s-
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
cu prieteni este un text extraordinar, scris impecabil, cu multă știință, tăiat perfect pe replică, cu o dinamică iscusită a conflictului, a relațiilor, premiat, care a circulat peste tot în lume, pe scene importante. De ce m-am pornit tocmai pe vifornița asta?... Pentru că piesa se programează foarte, foarte rar, pentru că a avut premiera astă-toamnă și pentru că nu mai este cazul să amîn să văd ce a făcut regizorul Claudiu Goga cu acest text inteligent scris și cu cei patru actori aleși
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
glorii, țara mea de dor! Peste tot atârnă greu Teama de sinceritate. Această boală e o boală gravă, Această boală e o boală grea. Tot în frig și-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler, Aș înfrupta cu lupii vifornița cumplită Pe la porți străine ce ne stau închise, leru-i ler. Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi. Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler, Și plouă, și ninge - Și ninge și plouă. Prea
PARTEA A IV.A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385293_a_386622]
-
scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de-nghite Și sughite Și se vaicără De frig. - Hei, e noaptea-aceea poate! Înapoi La fulgii moi, Cumpenind a somn, pe coate, Cu tot gândul sus, la el, Șoptii: "Melc încetinel, Cum n-ai vrut să ieși mai iute! Nici viforniță, nici mute Prin păduri nu te-ar fi prins... Iar acum, când focu-i stins, Hornul nins, Am fi doi s-alegem pene, Și alene Să chemăm pe moșul Iene Din poiene Să ne-nchidă: Mie, gene; Ție, Cornul drept, Cel
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
firii. Nori grei coborâseră dinspre munte scuturându-și omătul din plin, îngreunând lumea cu straiul iscat, gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
afară dintre velnițe să nu-i trezească pe ceilalți adormiți târziu. Aruncă straiele în tăcută repezeală peste micu-i trup încălzit de fiorul necunoașterii și, îndesând căciula adânc peste ochi, birui scârțâitul ușii dinspre tindă și ieși în ogradă în plină viforniță. Vălătuci de omăt spulberat de pretutindeni îl împresurară la iuțeală. Dar, mai volnic decât oricând, cu icoana călătorului în ochi și cu povața-n urechi, băiatul se-ndreptă spre apărătoarea oilor. Nu așa fusese îndemnat?! Să-și ia alături pe
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]