142 matches
-
Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la cercul cel alb înspre apa de mare. Regrete O, cum mă satur de lună și timp hulit de femeia zăpezii albastre, pe care o port în umăr ca pe un inestimabil trofeu al iubirilor noastre. Mă ridic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Iorga apropiat de zmeul din poveste. După cum buzduganul acestuia își preceda stăpânul izbind în poartă, în ușă spre a se așeza apoi singur în cui, tot astfel glasul profesorului se auzea indistinct pe scări și pe culoar, înainta intensificându-se viforos; * despre Mateiu Caragiale, cu fața rasă contractată, cu lăsarea mușchilor obrajilor în jos într-o morgă solemnă, rigid în protocol, corectitudine înțepată, afectare rece ca un majordon din case vechi. Am amintit construcțiile solide din domeniul romanului ( Enigma Otiliei și
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi, băiețică, ia vină tu-ncoace, se trezi înghiontit din spate. Se-ntoarse jignit, subjugat de sila și furia aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul și toată viața jefuit de tot, fir-ar să fie! avea să se gândească și să-și dea seama mai târziu, încrâncenat, vânăt de ciudă, cu degetele încleștate pe cana groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
granița dintre eseu, analiză politologică și meditație asupra limbajului, privind arabii în relația cu Celălalt, căutând în limba arabă literară - a Coranului, a poeziei beduine - stâlpii pentru susținerea identității arabe, comparând identitățile multiple (etnică, lingvistică, religioasă) în mișcarea lor istorică viforoasă, privindu-le printr-o lentilă focalizată asupra naționalismului panarab, asupra regimurilor politice, asupra nivelului de dezvoltare și accesului la modernitate atât de diferit. Pe Nadia Anghelescu, aceea care predă de aproape jumătate de secol limba și cultura arabă la Universitatea
Scriitori din lumea arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7210_a_8535]
-
vor energetiza fascinația de vârtej a creației sale. Dar avem aici, probabil, și rădăcina spiritualității milenare care Îl naște pe Blecher, matricea cu care se confruntă și se Înfruntă, aparținându-i chiar și atunci, mai ales atunci, când o supune viforosului său asalt interogativ. * După bacalaureat, tatăl său, negustor Înstărit, Îi susține financiar studiile la Paris, unde Blecher se Înscrie la facultatea de medicină. Student În medicină la Paris Blecher n-a fost decât câteva luni, dar pacient al medicilor va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poezia, în ce să ancorezi, dacă nu în moarte? Cât prestigiu nu aruncă iminența neființei peste peisajul șters și searbăd al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de pieire, a născoci veninuri transcendente în urâtul vremii, a-ți spulbera dracii în sânge și în devenire... Rostul metafizic al timpului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
minunată panoramă, cu crestele încununate de raze, cu văile adânci și întunecoase, spintecate de izvoare repezi și umbrite de păduri seculare. Piscurile albe de calcar se înalță spre cer, ca niște turnuri de catedrală și își aduc aminte de trecutul viforos al neamului nostru. În aceste ținuturi păduroase, oamenii au stat adăpostiți, când, prin șesurile Dunării, curgeau puhoaie de barbari, care jefuiau orașele și pustiiau pământurile în calea lor. În munții aceștia s-a închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aproape; nici codrii bătrâni cu cânturi aspre și veșnice; nici cucul nu cântă de noroc, când șuvoaie vin rostogolindu-se înspumate pe treptele costișelor, când luncile se umplu de flori și de oaspeți cântăreți. Acolo se aude, iarna, suflarea crivățului viforos într-un pustiu fără sfârșit, pe o nemărginire de zăpadă, sub care zac, triste și rare, sate zvârlite în întindere; iar vara privești ori pământuri goale, ori lanuri mari, în care soarele varsă aur topit, în care oamenii lucrează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se ridice; acoperișul de paie căzu greu peste el. Se simți pierdut; numai o clipă mai auzi urletul cânelui; chemările-i înăbușite se stânseră în sunetele vijeliei. Dar Faliboga se întorcea la bordei pe Alba lui; și auzi prin noaptea viforoasă mugetele vitelor, cutremurul șopronului și urletul străpungător. Se abătu repede din drum și strigă cu glasu-i răgușit: — Măi Lepădatu, măi! unde ești? ce este? Descălecă și se năpusti prin viscol. Pipăi cu mânile și cu picioarele - căci vârtejurile de omăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
său cătră apa Frumoasei, se deprinsese să sforăie și să ocolească oseminte împrăștiate, într-un loc unde fusese o întâmplare năprasnică. Câteodată Culi uita, dus de gânduri; iar Șargu îi da semn, ca să-și aducă aminte. A căzut o ploaie viforoasă la sfârșitul lui august și drumușorul s-a curățit, nemaipăstrând nici o amintire. După ce a trecut și mugetul cerbilor în liniște și fără oaspeți, a vestit domnul Ionaș Popa că n-a uitat de ursul cel negru și vine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și aer tare... Pudrat pe-o eczemă ce fața
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe el, spunând că e proprietate socialistă Colac peste pupăză, prin noaptea neagră, se răsturnară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
binecuvântând... Și numai atât reuși să observe din mișcarea circulară a ochilor uscați, stăruind în dureroase orbite... Din fantasticul popor de umbre, care-i mișuna în creierul încă mustind de alcool, desluși nestatornicia apetitului nemăsurat al nimfomanei de Melanie, împreună cu viforoasele ei acuplări, pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se succedară momentele de imensă surpriză ale neașteptatei boli lumești, care, după revenirea-i din Capitală, îi explodă, înflorindu-i pe organele genitale, precum și hohotele vesele ale drăguței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îi la hotare. Îi vai de cel ce i-a tulbura liniștea. Când răul îi din lăuntru nu pregetă să-l înlăture odată cu capul celui hain.” Ultimul cuvânt a fâlfâit în înalturi, pierzându-se ca un fum... ...Zi de iarnă viforoasă. O vreme care te face să-ți fie milă și de un biet câine ce tremură în viforniță. Îmblăniți până peste urechi, cu priviri întrebătoare ițite de sub căciulile cât o lume, boierii intră în sala tronului unul după altul. Îi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în anul 7106 (1598), mai 6.” „Io Ieremia voievod.” „Cred că ai spus bine că Dumnezeu le orânduiește pe toate așa fel încât lucrurile să fi bine așezate. Iaca și o nouă dovadă. După pașnicul Ieremia Movilă, ajunge în Moldova viforosul Mihai Viteazul, care se intitula Domn al Țării Românești, Ungrovlahiei, al Ardealului și al Țării Moldovei.” Apoi nu este el cel dintâi care a înfăptuit și prima unire a țărilor românești? „ Nu tăgăduiesc fiule, dar aș vrea să aud ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tine? Ce-i cu mine? Știu eu ce să fie? Dar cu tine? Știu eu ce să fie? Hai la medic. Hai. De-acolo au revenit acasă cu un Auu! prelung, ca al unei haite de lupi, în toiul iernii viforoase. Motive de sănătate. Motive împotriva cărora n-ai cum să lupți. Motive genetice. N-ai cum să le învingi. Ruja, nu va putea face, niciodată, copii. Din cauza ei? Și. Dar? Și din a lui. Doi știri nu vor putea da
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de exhortație, spre a ne Îmbărbăta În fața unui subiect atât de viforos, le-am scos la vedere pe amazoane, femeile războinice din povești. Au defilat pe zeci de pagini (parte din ele publicate 1) Gorgona Medusa, Penthesileea, Lysipe, Myrina, Tecmessa, Alcippe, Hypolita, Antiope, Melanippe, Camilla, Brunhilda, Bradamante, Clorinda, Marfisa, Velleda, Hauteclaire-Stassin, Sylvabel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
harpon de la Scout, care se apucă apoi să lege cu frânghie un alt butoi. Bătrânul urcă pe trambulina de la prora, se întoarse și-mi făcu din mână. — Mai repede, Omule de Tinichea. Haide, trebuie să ne apropiem de el. Înaintând viforos, aerul mă lovi, cămașa pălmuindu-mi arsurile de soare. Am împins și mai tare maneta și motorul scoase un sunet ca un animal mare cuprins de spaimă. Înaintea butoiului, la suprafață ieși altceva, un triunghi întunecat de înotătoare și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle de lună; Prin crânguri haiducii de fier viforoși, Și vuiet de bucium și lacrimi de doină, Sihastre altare și cruci de strămoși. Și-n țara aceea de vremi îngropată, Vegheau voievozii pe-ntinsele zări: Ștefan la Suceava, Mihai înspre Turda, La Olt, Domnul Tudor si vajnici străjeri. Mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita viforos în cenaclul "A. Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura sovietică. Exemplele de măiestrie literară, pentru kamparație, de acolo trebuiește luate", îi îndruma pe scriitori Novicov, dare de seamă de dare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
23 februarie 1878. Lua astfel sfârșit și războiul pentru independența României. Ordinul de zi pe armată din 15/27 februarie 1878 evidenția eroismul ultimilor înfruntări ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși, bărbăția este împerecheată cu răbdarea nevoilor, vârtoșia trupului cu tăria inimii... Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
făceau sacrificii cu tauri și berbeci pe rupte sub nasul băștinașilor în religia cărora aceste animale erau considerate sacre. Alexandru Macedon distruge cu sabia imperiul persan ce stăpînea și Egiptul, punînd temeliile orașului Alexandru în anul 331 î.e.n. După moartea viforosului macedonean, imperiul lui se împarte între generali iar diadohul Ptolomeu Lagos primește satrapia Egipt în anul 323 î.e.n. și în 306 î.e.n. se proclamă rege, ținutul Palestinei aparținînd acestui rege. În anul 192 î.e.n. Palestina cu Iudeea trece sub controlul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Patrașcanu (1937) la Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]