8 matches
-
zice e imbatabil! E aici o veselie permanentă. Nicole crede că sătenii când trec prin fața porții cred c-au căpiat băbătiile, Doamne ferește, nu alta! -Bine, dar de ce-mi raportezi tam-nisam asta? Treaba voastră! Sunteți vaccinate, majore, libere, indepenente și vilegiaturiste... mă cam rățoii la plăpândă creatură. Bine c-aflu pe unde hălăduiește Lixa! S-o pârăsc omului! Doar i-am promis?! -Ce e ceva cu Sterie? E bolnav? -Ați vrea voi?! Dar e speriat de plecaea soției pe nepusă masă
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468737583.html [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
că tonul ăsta avea să facă, peste câteva secunde, din nou de nerostit ceea ce trebuia să-i spun. Vorbele lui Vinner aveau același efect anesteziant, ca gâlgâitul iscat de pai în spuma lăptoasă din paharul lui, sau ca efortul unei vilegiaturiste obeze, de a se ridica odată cu fotoliul din plastic înțepenit în colacii de grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac. Câinele se încordă și mai tare, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lung, cât și tentativa sa de a se integra în ritualurile comunității, un asemenea eveniment având consecințe foarte grave asupra lui Abel și a unui rival, Juan Reyes. Relațiile lui Abel cu membrii comunității sunt completate de intriga amoroasă cu "vilegiaturista" albă Angela St. John, fascinată de elanul vital al tânărului amerindian, în primul rând admirat ca excelent tăietor de lemne. Ca urmare a deznodământului confruntării cu Reyes după un concurs tradițional, "zmulgerea cocoșului" (față de care The American Society for the
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
cu fețe de masă albe, mai mult sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Agitat. Primul electroșoc. Nu s-a opus. .............................................................................................. Pe hartă: „Dacă vreau, nu va scăpa nimeni!” „Câinii, câinii, câinii...” (De nouăsprezece ori „câinii”!Ă „Piticii - dușmani ai poporului.” „Stânca falică.” Desenul reprezintă o culme în formă de penis. „Aici” - notează E. - „vilegiaturiste din toată țara, chiar și de dincolo, se reculeg, ating piatra; unele o sărută; altele, mai sprintene, se cațără pe ea. Se roagă, toate, să le meargă bine. Vin îmbrăcate în alb.” Obsedat sexual! Toată lumea e, doctore! Instinctul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
la el prezervative În permanență și nu-i serviseră niciodată la nimic; oricum aveau târfele. Plaja era plină de bizoni În șort și de puștoaice În bikini; era foarte liniștitor. Cumpără o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful buzelor, suflând-o mai departe : „O dată pe an își amintește fiecare că e soție și mamă“, completează demn doamna Voicu Veturia, fără a clipi din ochi, privind stăruitor decolteul generos al vilegiaturistei, rumenele picioare goale pe talpa subțire de gumă, părul întinerit, mătasea umerilor. Dar asta fusese într-o vineri, da, cu siguranță, într-o vineri trecuse doamna Manole pe la birou să-și vadă colegii, să-i informeze ce bine a petrecut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apoi populații din ce în ce mai numeroase au intrat într-o viață dublă, una a serviciului, cealaltă a week-end-urilor și vacanțelor, cînd se merge la ferma ex-rurală, se poartă haine neo-rustice, se regăsește apetitul pentru specialitățile locale și cînd se emigrează spre cluburi vilegiaturiste pentru a trăi într-o economie extra-monetară. Se dezvoltă astfel în anii '60 un neo-arhaism, un neo-ruralism, un neo-naturism24 care, pe măsură ce introduc în vechile construcții de lemn, sub bîrnele grosolane și pe podelele pardosite frigiderul și mașina de spălat, operează
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]