47 matches
-
traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea mai populară a fost traducerile "Evanghelia lui Nicodim" (sau „Acta Pilati”). Altele au fost "Evangelium pseudo-Matthaei", "Viziunile Apostolului Paul", "Vindicta salvatoris" și "Viziunile Apostolului Toma".. O mare parte din textele anglo-saxone sunt texte juridice bisericești, care s-au păstrat în mănăstiri. Ele includ însemnări ale donațiilor nobililor, testamente, documente de emancipare, liste de cărți, liste de relicvii, probleme legate de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
pana lui Ivor Porter, acestea scot în evidență, fără accente de ton cancanier, reacții ilustrând psihologia caracterelor, momente de zbucium în dragoste, intrigi de culise, drame de alcov și încercări de a li se găsi remediu, jocuri politice pornite din vindictă personală și altele asemenea lor, ilustrând, la unii și la alții, manifestări ale voinței de putere. Suntem aici, cu Ivor Porter, în plină istorie secretă. E vorba de nuanțe de context uman antrenând renunțări la coroană, porunci de surghiun, tensiuni
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
gingășii nespuse, în vreme ce publicul asista respectuos la o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
erau curate, iar talentul lor imens. Iorga și Arghezi tot așa (dar nu rareori invectiva lui Arghezi nu-și atinge obiectul, nefiind totdeauna de o bună credință absolută). Tonul vindicativ poate avea grandoare sau cel puțin legitimitate, chiar la o vindictă personală, dacă aceasta nu e joasă și dacă talentul e înalt. Altfel, nu e decât „tribulație”. Un tip în genul lui Coriolan Drăgănescu nu poate decât să ragă și să amenințe. Asta nu e pamflet și nici, bineînțeles, polemică. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
autorul nu se poate stăpâni de a-și exprima, sub tonul său de generalitate, pornirile subiective, pledoariile pro-domo, obsesiile polemice și idiosincraziile, nu mi se pare deloc un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prepararea pateului de fetuși? Ce se mai știe azi despre fibioniți, acești numerologi ai sexului? Ori despre atâția alții cărora le-a rămas uneori doar numele sau numai câte un semnificant disociat de conținut... - 2 - Logica învingătorilor. Fragilitatea suportului manuscriselor, vindicta creștină, odată adepții intoleranți ai lui Hristos ajunși la putere, migala copiștilor plătiți de mănăstiri, soarta tristă a acestor doctrine categorisite ca eretice de către Concilii și de Biserica triumfătoare, destinul obișnuit rezervat învinșilor de către învingători, ravagiile cauzate de trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
punct de vedere strategic, "pamfletul e regizat stilistic de un mit al violenței", iar din unghiul exigent al artisticității, polemica în sine, ca strict spațiu discursiv, e insignifiantă; unicul său rol e de a întreține, într-un plan secundar-auxiliar, "sentimentul vindictei sau al reparației morale"105. În ceea ce privește magia actului artistic, imanentă unui spirit posedat de energiile Cuvântului, ea este concretizată în scenarii ritualice purificatoare. Balotă se va lăsa sedus de forța imagistică a textelor în care obsesia Verbului cu efect letal
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prezentul scrierii cărții, anul 1980, subliniindu-se rezultatele programului de reconstrucție și sistematizare inițiat de președinte. Paradoxal, dacă În primul volum tonul alternează Între tristețe și speranță, În cel de-al doilea pendulează Între entuziasm isteric, definit ca „optimism funciar”, vindictă și patetism exacerbat. 8. Spre deosebire de primul, cel de-al doilea volum are o structură antitetică pe trei paliere: a) Înfruntarea dintre doi adversari ireconciliabili, stihia și forța solidarităților dirijate de un lider luminat, exponențial, Nicolae Ceaușescu; b) distrugerii Îi corespunde
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv) și proiecția (auto)biografică. Logodna apelor continuă acest mod liric, adăugând tematicii coordonata erotică. Aceasta pendulează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
urmare, pe obținerea „mărturiilor”, în așa fel încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului, la 1 decembrie 1934, îi permite lui Stalin să extindă procesele de la societate la PCUS*. O lege reduce la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Theodorian reproșează criticii literare, și mai ales lui C. Dobrogeanu-Gherea, faptul că nu se ocupă de tinerii scriitori de talent, lăsați în seama cronicarilor de gazete, inculți și rău intenționați, critica devenind astfel un mijloc de publicitate sau unul de vindictă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287903_a_289232]
-
le voiu trece eu cu vederea, pietrile vor striga”), îi este opus un Brâncoveanu tiranic, jefuitor, duplicitar, orgolios, demolator, setos de putere și de parvenire, regizor perfid al unor aventuri politice europene. Într-un cuvânt - contramodelul indezirabil, produs al unei vindicte pasionate. Zugrăvind un astfel de Brâncoveanu, P. participă la o dezbatere și polemizează cu panegiriștii, încercând o definiție proprie pentru dubletul fericire-laudă: „Iaste osebire între laudă și între fericire, că să fericescu mulți împărați, crai, domni, boiari, pentru norocul ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
pedepsi pe ucigași. În principiu, însă, de ce o astfel de angajare consecvent (și în crescendo) vindicativă ar trebui să rămână rezervată doar bărbatului și să apară ca de neconceput în cazul unei femei? Nu cumva artificialitatea Ancăi ține de o vindictă împinsă până la măsura hiperbolică (într-adevăr, forțată) a unei conviețuiri (maritală), de ani și ani, cu ucigașul, pe tiparul unui plan al răzbunării, și el prea „inginerește” - dramaturgic calculat? Vitoria are o altă „formulă” caracterologică, „hotărârea” ei nu naște un
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
efectele să se producă, să fie resimțite la un moment dat de cei vizați. Au fost autori care și-au distrus cu voință opera, sau o parte a ei, ca Gogol, Kafka și alții, dar nu dintr-un spirit de vindictă, ci fiindcă, din rațiuni mărturisite sau obscure, dintr-o criză morală sau din una de demență, s-au lepădat de ea. Dar Pașadia și-o desăvârșește pe a lui până în ultima clipă. În afară de însemnări strict private, nimeni nu scrie „numai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
urmașilor vechii aristocrații”). Pentru a învedera lipsa de sectarism a criticului, transcriu aici două alineate malițioase, cu care începe studiul despre Florile răului : „...Când vreai să țintuiești pe cineva la stâlpul infamiei și să-l faci obiectul oprobriului și al vindictei publice, îl denunți că cetește și gustă pe Baudelaire. Căci a gusta pe acest poet este a nu mai avea nimic sfânt, a da cu barda-n Dumnezeu, a te complace în ignominie și cinism. - Pe de altă parte, rafinații
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Îmbolnăvit de un fel de pestă transmisibilă; și, pentru a-i agrava „boala”, Iliescu a fost și mai acut demonizat, cu nostalgia unora, se pare, de a avea În locul fostului tiran un alt „demon” politic asupra căruia să se concentreze vindicta colectivă! Iliescu a fost ani la rând supradimensionat ca „Înlocuitor al tiranului” În conștiința publicului, În fapt un fost disident În interiorul partidului, ca și alții, colegi ai lui din țările vecine, R.D.G., Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia, care și-au ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În lungile marșuri zgomotoase de potest ce aveau loc peste tot, se Îndreptau toate Împotriva președintelui, niciodată contra primului-ministru. Deși acesta era, de cele mai multe ori, ca factor de decizie și de putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realmente, rapid, pe drumul normalizării și al reașezării democrației. Da, și... cu toate acestea! Cu toate acestea, Iliescu și partidul pe care l-a Înființat au fost supuși, apoi, mai bine de un deceniu, unei exagerate, am mai spus-o, vindicte și „polarizări” a nemulțumirilor largi și complexe, multe dintre acestea care nici nu țineau de competența și responsabilitatea președintelui. Dar... „norocul” lui și al emulilor săi politici a fost nedibăcia și corupția adversarilor săi politici: după ce, cum o spuneam, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai moderat, mai liberal, în care însă poporul nostru, care are experiența ultimelor dictaturi, nu poate avea încredere. În același timp Securitatea trebuie declarată, după părerea mea, așa cum merită, o organizație criminală. Asta nu înseamnă să se treacă imediat la vindicte, dar înseamnă ca toți cei care au comis crime să fie cercetați de instanțe constituite în mod legal.“ Câtă dreptate!!! Scrisoare către Radu Moraru Aș lăsa deoparte polemica dintre noi, pe teme gazetărești. Ea nu prea are importanță acum. Admit
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dosare. Așa că cei care s-au tot temut că accesul la ele va deschide o Cutie a Pandorei s-au înșelat. Ori poate au vrut să (se) înșele, pentru a nu se ajunge, în România, chipurile, la drame și la vindicte stîrnite, în masă, de dosarele Securității. Evident că cei mai mulți care vor să-și citească dosarele n-au depus cereri la CNSAS ca să se afle în treabă. Presupun că ei fie că s-au simțit supravegheați de Securitate, fie că au
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
Amintirea Paradisului) îmi apare ca o capodoperă de o armonie unică". Cu adevărat magnanim se arată criticul în raport cu Victor Felea, al cărui Jurnal publicat postum conține mai multe pasaje ce-i dau acestuia impresia că-l ,detestă din toată inima". ,Vindicta" celui ,detestat"? Nu reprezintă decît o sumă de aprecieri pe cît de favorabile pe atît de corecte și din punctul nostru de vedere: ,Elanuri de cugetare inspirată și sensibilă", ,luciditatea în fața realităților politice și sociale, curajos exprimată - căci au fost
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
care se observa că acționează parchetul fu socotită scandaloasă. Abolirea pedepsei capitale convenea vinovatului, care ar fi putut scăpa astfel doar cu o pedeapsă de cincisprezece ani - muncă silnică, na. Un mânios formator de opinie, în care clocotea pofta de vindictă a revoluționarilor de la 1789, făgădui probe și martori. Unanimitatea se instală pe întreaga țară, odată cu ceața și pâcla. Cu toții simțeam că de acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost. Și ne întrebam dacă ceva s-ar mai
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
am trecut prin vitrege vremi, vreau să nu trec cu vederea înțelepciunea, măsura, tactul cu care ai acționat în acești din urmă ani de sciziune socială, numiți ai tranziției. Sunt acestea, cu toatele, coloane ale caracterului tău, ferit de ură, de vindictă, pe cât de nedispus la compromis. Dat al acelei armonioase firi, veselă în fond sub faldurile melancoliei, cu care treci integru pragul celor opt decenii. Să ne vedem, voioși, la centenar!
Pavele, Pavele! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/15325_a_16650]
-
obezitate, stresul inactivității, calviția, speen-ul vânătorilor, o asemenea cruzime e de negândit - și n-ar soluționa nimic. Ar da, în schimb, apă la moară acelor urâcioși, roși de insatisfacții, trăind numai în dorul justiției, ținuți în viață doar de dârdora vindictei la adresa celor ce au reușit strălucit în viață, norocoșii exploratori ai Eldorado-ului post-tranziției. Cei ce s-au chivernisit pentru mai multe rânduri de vieți - asta merge - neplătind deloc, nicicând, mereu încasând, realizând fabulosul perpetuum mobile. A face vreo legătură
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
mi-a amintit de Monsieur Klein (1976) al lui Joseph Losey, unde cel care privește detașat soarta evreilor pe cale de a fi deportați și cărora le cumpără la speculă obiectele de artă ajunge printre ei dintr-o eroare birocratică. Întreaga vindictă împotriva lui Adam se bazează pe faptul că acesta ar fi evreu, ipoteză care nu se susține după investigația personală a Kamilei. Un alt joc de reflexe, dușmanul poporului este desemnat ca indezirabil din punct de vedere rasial și apoi
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]