482 matches
-
o tihnă și-o tăcere din alt veac? Alături sta o casă boierească, Cu geamlâc roșu de-atâtea mușcate, Cu tufănele gata să-nflorească, Cu pomi bătrâni în grădina din spate. Și-n pustia livadă a nimănui Își bruma-n vinețiu coroana prunul, În bulgări aurii și amărui Gutuile își rotunjeau parfumul. Prin gardul răsucit în fier forjat Torceau pisicile lungite-n soare, Într-o tăcere de sfârșit de veac, De blândă și cromatică visare. Eram în alte vremi, de mult
DULCE TÂRG AL IEȘILOR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/steluta_craciun_1460200390.html [Corola-blog/BlogPost/381381_a_382710]
-
dovleacul pe care mai rămăseseră câteva fire de păr avea o crestătură de-a curmezișul, semnul unei operații la scalp, care se datora cine știe cărui accident. De asemenea am observat că la urechea dreaptă avea o vânătaie foarte mare de culoare vineție, pe care o tot atingea cu degetele, un reflex supărătoar, după umila mea părere, pe care-l căpătase în timp. Când a pus ochii pe Vania cel cu fața îmbujorată și nasul de ardei murat, vulpe unsă cu toate alifiile
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_experi_marin_voican_ghioroiu_1377836554.html [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
mai observe cineva. Sau măcar fără ca să mai deranjeze pe nimeni. N-am găsit răspunsuri în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf ai vrejurilor de hamei. Nu erau decât întrebări și capcane nevăzute, ca acelea decupate în bobocii dezlănțuiți ai florilor de gură leului. Astăzi
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1466166814.html [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
Giota Hatziioannou; dramă, 15 min.) E singura, departe de civilizație, captivă într-o lume moartă în care adie miresme de mușețel. Sfârșit / Finale (2015, România, r. Dorian Boguță, cu: Dragoș Bucur; dramă, 15 min.) Iarnă. O plajă pustie. Un cer vinețiu. Un sunet surd în aer. O rulotă. Un bărbat pe la 40 de ani, îmbrăcat în costum, e întins pe nisip în poziție fetala și se uită în gol. Are ochii obosiți și lipsiți de expresie. Noapte, aceeași plajă, acelasi cer
Programul celei de-a șaptea ediții a Divan Film Festival by http://www.zilesinopti.ro/articole/13378/programul-celei-de-a-saptea-editii-a-divan-film-festival [Corola-blog/BlogPost/100321_a_101613]
-
și nimeni nu-ți poate sta în cale. Doar tu ai puterea să te temperezi, dar nu o faci, iubești cu sufletul și inima înainte, dăruiești și ce nu ai de dăruit, te cheltui inutil uneori, în nopți cu cearcăne vineții și trupuri mistuite. Apoi, mai târziu în viață, când toate se par a fi așezate, piese de puzzle pe cale de-mbinare perfectă, sufletul, ocean zbuciumat odată, se liniștește încetul cu încetul, căpătând culoarea verde-albastră a trăirii cuminți dar intense și
OGLINZI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Oglinzi_nuta_istrate_gangan_1334973451.html [Corola-blog/BlogPost/340657_a_341986]
-
Anotimp > IARNA PĂDURII Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1450380383.html [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DE PAȘTE Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1563 din 12 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Ajun de Paște, în trecutu-ți de privesc vedenia durerii o zăresc. Subțire pânză vineție drapată peste părul nins și vânătă durere-n suflet: pe cruce-atârnă trupu-ntins. Știa că va fi mama Celui Ce pentru toți va suferi. Așa I s-a prezis din Ceruri Că fiul Ei, fiu al durerii, din trup firav de
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1428843368.html [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
simplă și nu știu ce fac!” Apoi când sufletul Și-a dat și Tatăl cerul a întunecat nori grei pământul au cuprins. De supărare l-ar fi vrut aprins ca să-l curețe de păcat... Dar plânsul mamei s-auzea înnăbușit în pânza vineție, îngenuncheată-n disperarea-i se ruga, cerând iertare pentru tot ce-a fost și pentru tot ce El va vrea să fie. A hotărât atuncea Tatăl, pe Fiul Său ce-au răstignit să Îl învie; s-amâne pentru-o altă
DE PAȘTE de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1428843368.html [Corola-blog/BlogPost/369638_a_370967]
-
mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele încrucișate. Din când în când îl priveam pe furiș. Părea concentrat asupra
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1416592908.html [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
margini - anunță a răfuielii seamăn, Cu morții, împreună - în armuri de viață, și coroane pe cap. Și dau doliul înlături, căci ce nevoie am de dânsul, Îmi iau inima de aripi să o pot feri de tăișul cosașului, Cu buzele vineții, și fără sânge în obraz - îmi apucă mâna, Ahhh, este rece! O răceală fierbinte ce îmi zburlește părul, Și șiroaiele mă năpădesc ca o ultimă sforțare a gândului. Dar își scapă țigara din gură, și veșmântul i se-aprinde, Vâlvătăi
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
a făcut-o oare?, gândesc fulger. Dacă-l prind, îi iau capul, continui. Nevastă-mea a continuat seria de jigniri, dar eu aproape că nu o mai auzeam. Mi s-a părut că orizontul roz al vieții mele tinde către vinețiu, așa că a trebuit să reacționez cumva, să încerc să împiedic ceea ce gândeam că va urma. - Stai, să-ți explic. Nu e ceea ce crezi!, îi spun involuntar și imediat îmi dau seama că asta e cea mai cretină replică văzută vreodată
UN RATAT CELEBRU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Un_ratat_celebru_cristea_aurora_1359144374.html [Corola-blog/BlogPost/359362_a_360691]
-
de apă mărită, / izbindu-mă de brownienele priveliști, / într-o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
o mișcare de spor, disperată, / voi face zigzaguri: lovită / de mari, întunecate, reci molecule... // [...] // Aș vrea să fugim în Hiperboreea / și să te nasc viu, / urlând, alergând, zdrobită de zimții / cerului vinețiu, / pe gheața crăpată în iceberguri / risipite sub cer vinețiu. / [...] // Hiperboreea, zonă mortală / a maimarilor minții, / loc al nașterilor de copii de piatră, / din care sculptați sunt doar sfinții. Desigur, idealul de zbor s-a- ndeplinit aici, / și-o aură verzuie prevestește / un mult mai aprig ideal. («Elegia a opta, hiperboreeana
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
dispare cu timpul, dar urma lui rămâne în cuvântul măiestrit în versuri... Priveliști pastelate, imagini poetice sensibile și foarte sugestive se regăsesc în cele patru tablouri de toamnă pe care pana autorului le modelează după cum sufletul îi dictează: “Pe cerul vinețiu, cu vânt / care aleargă norii-n cale / plutesc și îngeri fulgurii, / cu-aripi desprinse din petale. Plouă mărunt și ceața-i plină / de-nchipuiri de vise mute / peste pământ, norii scatii / rămân adesea în loc s-asculte: S-asculte tânguirea florii
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1493281177.html [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
stelele risipite. Delicata și rafinata Paula Romanescu își traduce simțământul în slovele românești, care exprimă cel mai bine melanjul de speranță și emoție în așteptarea norocului tradus în unirea a două suflete. Dar un nenoroc statornic i-a arătat zâmbetul vinețiu al singurătății. Nici până azi, după bejenie de zile destinul nu i-a clarificat care dintre noi va fi celuilalt cale și lumină. Traian Vasilcău din Chișinău admiră și prețuiește femeia ce-i unică în univers și creată din Vraja
FLOAREA NECȘOIU CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1422782388.html [Corola-blog/BlogPost/376110_a_377439]
-
în franjuri, dintre cele două lumi, acum, dansează în bătaia vântului... Un val plesnește-n noapte... Cineva invizibil mângâie păpădiile din zâmbetul ei. Sufletul lui urlă-n deșertul cerului, adormind în gândul atâtor tăceri! Când apare Ea vântul toamnei devine vinețiu, frunzele zboară bezmetice. Șoaptele copacilor sunt ascunse în zâmbetul ei. Pe geamuri apar angelice umbre, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire și Moarte, nici învățații nu știu a spune... Lacrimi se-amestecă prin picăturile de
UN VAL PLESNEŞTE-N NOAPTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462503537.html [Corola-blog/BlogPost/380700_a_382029]
-
Fața ei mai păstrează urmele frumuseții de altă dată, nu are riduri pronunțate cum au alte femei de vârsta ei. Mâinile, afară din pătură, păreau ale unei sfinte; subțiri, cu degete lungi, pielea transparentă, încât i se vedeau venele pronunțate, vineții. O sărut pe frunte și o învelesc cu pătura așa cum făcea ea când eram copil. Îi iau mâinile amândouă și i le sărut. Tresare. Îi simt mâinile reci și picioarele, de asemenea. I le iau și i le masez așa cum
REÎNTÂLNIREA- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Reintalnirea_fila_de_jurnalioana.html [Corola-blog/BlogPost/348506_a_349835]
-
Despre mâine nu știu...Voi bea negru din nori,... VI. ÎNTR-O CAMERĂ BEJ..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Poartă veche, și tu, pași ascunși, ușa grea Eu și viața, pe scări, asfințit vinețiu Scârția sub picior lemnul vechi, a pustiu Și un zid de ferigi umbre lungi desena Pe obrazul tăcut, scutul altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Nepurtată -n pârg de roua dimineții. Urlă-mă, adună-mă , între cer și despletita poiană de dureri ! Tânguiește-mă ca pe o frunză de nuc în apa de limpezire a pletelor tale ! Leapădă-mă-n via de boabe de struguri vineții, Sau în căușul palmelor tale plânse la beție ! Aruncă-mă la marginea pădurii La hârciogii-nveseliți de culoarea aiurită a tâmplelor mele ! Prinde-mă cu lațul împletit de iglița nevăzută a iederii De pe ochii mei,de pe sufletul meu, De pe cheile
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1473801723.html [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
fi spus. A plecat în mormânt, sărmana de ea, fără să fi aflat cine i-a omorât bărbatul. Într-o bună zi, tot am să dau de urmele lui. Așa s-a sfârșit nefericita mea copilărie. Bulgări uriași de nori vineții prevesteau o crâncenă furtună în întreaga mea ființă. Am jurat pe mormântul lui tata că într-o zi îl voi răzbuna. John, șeriful cel bun și Nora Trecuse de miezul nopții. Viscolul continua să muște cu colți de fiară hăituită
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_cornel_arm_ioana_voicila_dobre_1360647829.html [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
Să cadă-n mare și înnece într-un acvariu, Fără mine, pleoapele ar fi pline de ploi, Dorul de noi și de dorințe, pline de nevoi. Mai spune frumoasa doamnă, că fără mine, Cuvintele ar fi fără glas și mâna vineție, Departe de mine, parcă s-ar afla în pustie, Preferă a muri, neputând să scrie poezie. Chat-Poezie, cu o frumoasă doamnă! Referință Bibliografică: De la o doamnă...... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016
DE LA O DOAMNĂ...... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ilie_popescu_1473603716.html [Corola-blog/BlogPost/381694_a_383023]
-
din ce în ce mai tare. O duse așa zile și nopți fără sfârșit, trăind doar cu peștele adus de motan și cu apa de băut din butoiul din cabină. Piciorul i-se mai dezumflase, dar prinsese o culoare pământie pe alocuri cu pete vineții. Îsi dădu seama că e cangrenă și simți că în curând o să moară. Apucă, cu mare efort, o sticlă de rom și o bău aproape pe jumătate. Adormi, fără să mai simtă durerea, mirosul greu și mizeria care domnea în
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
de apă sărată/ cu lacrimi dulci”. La Gheorghe A. Stroia înțelegerea se retrage în superioritatea sa întemeiată ontologic pentru că universal real din jur cunoscut nu în particularitatea sa, ci în generalitatea sa e impalpabil, intangibil, invizibil: „ardeau în pete mari, vineții,/ iarba, transformată/ în vâlvătăi purpurii” (Bălțile, pline de pești odinioară...) Tema bălților o întâlnim la Ioan Flora, dar și la Arthur Rimbaud, unde intră în imaginea abstractă a poetului frisonat de mediul înconjurător, din convingerea că mântuirea îi va veni
VISUL POETULUI GHEORGHE A. STROIA ŞI „SETE” DE VIAŢĂ PE RAMURA „VERDE” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1439546061.html [Corola-blog/BlogPost/373246_a_374575]
-
TACE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016. Înaintea propriei căutări am senzația că văd adevărul pretutindeni, am nevoie să cred asta, în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnă pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea. Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
călătoria mea obișnuită și cea mai frumoasă, mă gîndesc la tine: te gîndesc. Citește mai mult Înaintea propriei căutăriam senzația că văd adevărul pretutindeni,am nevoie să cred asta,în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnăpictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsărice-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea.Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastrăși visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orbcu vîrful degetelor, chipul. Să țin minte atîtea lucruri deodatăpinii, cîmpiile de toamnă
LUMINIŢA CRISTINA PETCU by http://confluente.ro/articole/lumini%C5%A3a_cristina_petcu/canal [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]