148 matches
-
educative. Mai nou, spune György, semnele de carte au fost folosite și în scopuri de propagandă electorală. Pe lângă clasicele indicatoare din carton subțire sau țesute din mătase, colecția bibliotecii cuprinde și obiecte confecționate din piele sau materiale plastice, decupate din vinilin sau decorate cu autocolante. În Țara Soarelui Răsare Fiind un împătimit al acestei arte, întrucâtva surprinzătoare pentru europeni, și studiind o amplă bibliografie, Györfi-Deák György a scris un excelent studiu, intitulat „Origami, arta de a plia hârtia“. După ce face o
Agenda2005-02-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283261_a_284590]
-
cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste,/ Și noi am simțit fluidul neîncrederii oarbe/ Coborînd ca acidul sulfuric în oase, și noi am văzut/ Banchetele jumulite de vinilinul/ Din care aborigenii își fac portmonee, și noi/ Am descoperit cultul secret/ Al stomacului, sexului și capului aplecat, și noi/ Am pătruns în catacombele realității,/ În subsolul paginii de ziar și mai jos de subsol,/ Acolo unde nu mai există
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
Sânul stâng îi ieșise cu totul din bluza descheiată, iar de sub fusta scurtă i se vedeau pulpele trandafirii, încinse. Ici și colo, pielea ei păstra urmele unor mâini care o atinseseră. În picioare mai avea un singur pantof ieftin de vinilin cu toc. Chiar în clipa în care femeia a tăcut, din cameră a zburat o pernă care a lovit-o drept în față. Țipetele au început din nou. Perna aterizată pe palier era mânjită de ruj. Atrași de gălăgie, ceilalți
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
până în primii ani ’90. În anii ’70, cea mai inedită figură aparține probabil lui Bibi Ionescu, legată de construirea întâiului sintetizator din România pentru Dan Andrei Aldea. Bateristul Mișu Cernea își amintea de acea masă de călcat acoperită de un vinilin verde, pe care adaptaseră o claviatură la un oscilator, cu dezavantajul principal că montajul electronic nu era stabil în frecvență, ci dependent de curentul de la rețea. În anii ’80, un tânăr chitarist pe nume Adi Butoi construia la comandă efecte
D?ale chitarelor electrice by Doru IONESCU () [Corola-journal/Journalistic/84033_a_85358]
-
ți facă și ție cineva o frecție cu carmol când răcești? Să nu te întrebe și pe tine cineva ce te doare? Viață-i asta? Da’ Ionel... - mămăița oftă și și întinse fusta de sub fund ridicându-și nițel dinapoiul de pe vinilinul maroniu - n-am mai pomenit așa om! A iubit-o el pe una, Miruna sau Mariana sau dracu’ s-o ieie, că n-am ținut niciodată minte, și aia nu l-a așteptat să vină din armată. S-a măritat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
halbe de bere care acum se goleau, acum se umpleau, peste masa soioasă și cu o culoare nu tocmai ușor de definit, cei doi își petrecură toată după-amiaza povestind. — Ți-aduci aminte de profa de fizică? Aia cu pantofi de vinilin și cu față de broască râioasă? — Hm..., rânji Gigi Pătrunjel gândindu-se că, de fapt, la vremea aia, el făcuse o pasiune pentru ea și ar fi fost în stare să se așeze de-a curmezișul șinelor de tren numai ca să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de zece ori mai intense ca-n aerul subțire de-afară, tot peisajul cartierelor prin care treceam și tot interiorul de lemn al vagonului, cu scaune de lemn și minere de lemn ce se tot izbeau de acoperișul tapițat cu vinilin. Vedeam acolo și fața vatmanului și, dacă mă apropiam, fețișoara mea proprie, numai ochii și nasul de ea, zâmbind nătâng și uimit. La fel, "întărit" și mai puțin straniu - deși atât de ciudat! - era drumul către nașii mei, la Maica
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cauciuc. Văzusem foarte rar, la copiii cu părinți bogați, pistoale de cow-boy, nici ele comparabile cu neasemuitul meu revolver. Căci era doar al meu, eu îl găsisem și de-acum îmi aparținea. M-am urcat iar pe scaunul moale de vinilin din cabina compresorului și am început să-mpușc în toate direcțiile în aerul înghețat. Pielea-mi era de găină, de-atîta frig, dar soarele și fulgii de plop, vegetația încîlcită și luxuriantă împletită-n gardul de beton îmi induceau totuși o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi vreun sfert de oră prin sălița înghețată, privind cu ochii mari toate acele vitrine, ca și planșele cu oameni jupuiți de pe pereți. Pe un postament se afla
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dea nici o atenție bolnavilor în halate vișinii sau în pijamale cu dungi spălăcite, cu textura aspră ca a zeghelor. Când mergeam la raze, coboram două etaje, străbătând vaste și reci holuri, sinistre ca de morgă. Fiecare avea două-trei bănci de vinilin pe care nu stătea de obicei nimeni și câte un telefon public agățat în perete, la care vorbea cîte-o bolnavă sfrijită, în halat cu buline ca un kimono. Pătrundeam pe un culoar întunecos, având pe margine cilindri albaștri de oxigen
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici la aer. Două femei palide ca hârtia, cu cadre de mers, lunecară pe lângă ea, o cursă desfășurată cu încetinitorul. Una dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark din ultimele săptămâni. Desigur, avea observațiile doctorului Hayes și ale lui Karin. Dar femeia asta era singura care-l vedea constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la capătul unei canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic, în întuneric, la mai puțin de zero grade, prin simplă imitație. Fiecare cod care a supraviețuit până acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut În așteptare de clienți, birje, Forduri negre și pe vremea festivalului, Pobede bej cu perne de vinilin. Cilindrii de sticlă umplându-se cu gaz atunci când găzarul acționa manivele! Pâlnia pusă În gâtul sticlelor de un litru și spuma pe care o făcea petrolul lampant când acestea se umpleau ochi! Să facă lumină În lămpi, să ardă flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care-i ținea toată ziua pe drumuri, constrângându-i să ia masa-n oraș. Meseria lor era un bun prilej, altminteri, ca să schimbe decorul și gustul mâncării de acasă. Farfuriile, sticlele de bere și vodcile se îngrămădeau pe lângă mapa din vinilin albastru jegoșit, în care Codruț își ținea materialul pentru numărul următor al revistei, umflată și legată cu un șiret de gheată; după ce Codruț o dezlega, manuscrisele articolelor treceau din mână-n mână peste bucate, în timp ce se comentau și se licitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au pus banchete roșii de vinilin, cu mese Între ele, pe peretele Îndepărtat și au retapițat scaunele vechi de la bar cu pielea de zebră a lui Zizmo. Într-o dimineață, o firmă de transport la domiciliu a adus un tonomat. Și, În timp ce În jur bocăneau ciocane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
machiajul, iar eu primele coșuri). 1973: Fleetwoodul lung, negru, cu acoperiș bombat, care făcea să se oprească mașinile din jur, crezând că trece o Înmormântare. 1974: modelul „Florida Special“, galben ca un canar, cu două uși și acoperiș alb de vinilin, trapă și scaune maronii de piele, pe care mama mea Îl mai conduce și acum, după aproape treizeci de ani. Dar 1967 a fost anul Fleetwoodului din era spațială. Când am atins viteza necesară, Milton a spus: ― Bun. Stați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă cât încăperea proaspăt văruită, pe podea se găseau o saltea și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs indecent. Zeci, sute de paliere cu aceleași uși vopsite în alb și aceleași scaune de vinilin. Când m-am mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs indecent. Zeci, sute de paliere cu aceleași uși vopsite în alb și aceleași scaune de vinilin. Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Ma uitam cu aviditate la lucrurile din jur, mă uitam la faimoasele icoane. A venit cu două cafele și a pus o placă, pe care am ascultat-o la un pick-up dintre cele mai proaste, din acelea mici, îmbrăcate în vinilin gri, cum se vindeau prin anii cincizeci; în fața mea, Gina schiță câteva mișcări de tango, apoi se așeză lângă mine și începurăm o conversație literară, căci cu mine, evident, nu se putea discuta altceva. După vreo jumătate de oră am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
patra. Cînd îl zărește pe Mihai în capătul peronului, are o scurtă reținere. Face cîțiva pași calmi, următorii în grabă și sfîrșește prin a alerga sprinten, pînă ajunge în fața lui. Ține în mîna stîngă poșeta, sub braț o mapă din vinilin iar în pumn, mănușile. Palma dreaptă și-a fluturat-o scurt, într-un semn de recunoaștere, iar acum întinde brațul și-i cuprinde gîtul strîns, eliberîndu-se de emoție și de oboseala celor cîțiva pași fugiți printr-un oftat apăsat: Servus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că noi avem ceva mai bun de făcut? adaugă plin de zîmbet. Îmi pare rău, Mihai! își pleacă Liliana privirea în timp ce roșește. N-am nici un chef, saltă din umeri cu tristețe. Atunci, lovește Mihai cu dosul palmei în mapa de vinilin, o lași aici și citesc eu mîine ce-ai scris. Mă interesează! Liliana se uită mirată spre el. Înțelege că Mihai s-a referit la paginile scrise de ea, sau numai a întors discuția. Cert e că a prins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am treizeci și opt de ani, Mihai! Ce femeie se mai hazardează să crească un copil mic la vîrsta mea?! Și-a scrie o carte e echivalent cu a crește un copil, cere trudă și dăruire! arată Mihai mapa de vinilin de pe noptieră, în care știe că sînt paginile primului capitol. Ți-e teamă să te legi! Știi ce-nseamnă pentru mine ultimul roman tipărit în patruzeci de mii de exemplare? Înseamnă patruzeci de mii de locuri în România în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]