148 matches
-
era Închis pînă la ora 4; Knight in Armor era pustiu. Barmanul făcu pe neștiutorul - „Bobby și mai cum?“ -, de parcă Într-adevăr chiar nu știa nimic. Jack se duse la B.J.’s Rumpus Room. Totul În interior era tapițat cu vinilin - pereții, tavanul, separeurile de lîngă mica estradă a orchestrei. La bar: obișnuiții poponari ai casei. Barmanul Îl mirosi pe loc pe sticlete. Jack se Îndreptă spre el și Îi puse pe tejghea pozele, cu fața În sus. Barmanul luă pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Înainte. Pe măsură ce Înaintam, În cîmpul meu vizual mi se Înfățișară: rafturi din oțel, perdele albe la ferestre, care scoteau și mai mult În evidență dezolarea din jur, flori artificiale de o varietate nedefinită, un televizor, o masă rotundă acoperită cu vinilin argintiu și pe ea binecunoscuta scrumieră cu cele patru pisici atașate și apoi, pe fundalul acesta, un individ cu bărbia rezemată În mîini, al cărui chip nu-mi era deloc străin. Ah! El era! El... nu exista nici o Îndoială, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
calea ferată, se afla gara de la marginea orașului. Perforatorul de bilete se afla doar cu patru trepte de beton mai sus decît nivelul străzii. În capul scărilor era standul de ziare pe ale cărui rafturi acoperite cu folie subțire de vinilin ședeau rînduite tot felul de ziare și reviste săptămînale. O femeie Între două vîrste cu un turban gros pe cap se străduia din răsputeri să țină folia cu mîinile, cu coatele și chiar cu pieptul, ca să nu o ia vîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de un gust desăvârșit. Toate aceste impresii, schimbate între ei cu cea mai mare seriozitate, o amuțiră. Derutată le arătă drumul către cameră și, înainte ca ei să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
autobuz și o mașină cu motorul în stare de funcțiune, gata s-o pornească spre Herăstrău, cu siguranță că n-ar fi ezitat nici o clipă, s-ar fi urcat pe scara autobuzului, s-ar fi așezat pe scaunul acoperit cu vinilin și s-ar fi lăsat dus către acei ani pe care n-avea să-i mai regăsească nicicând. Era o zi de toamnă însorită. Umbra frunzelor rărite le păta genunchii. Știi, spuse dintr-odată, Alexe nu mi-o iartă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că autorul avea o viață întreagă înaintea sa și contempla totul de la înălțimea oferită de rațiune. Jos lângă bordură observă o mașină. Înăuntru un bărbat, i se vedeau doar brațele și trupul până la genunchi. Studia un dosar cu coperta din vinilin albastru. Era un dosar gros cu pagini dactilografiate, intercalate cu altele scrise de mână. Omul răsfoia dosarul interesat. La un moment dat l-a așezat pe volan și a început să noteze, să spicuiască ceva din paginile acelea. Curând umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al lui Thomas Mann. Una dintre fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare gri și blugi albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și să-și apese ochii cu degetele. Ambele fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
undeva trebuia să apară și răul. Dar, chiar dacă s-ar fi dus, n-ar fi avut ce face, nici bătrâna doamnă Marga Pop n-ar fi știut nimic. În încăperea largă și puternic luminată a reanimării, împărțită prin draperii de vinilin în mici separeuri, cât să încapă măsuțele cu rotile și paturile provizorii ale bolnavilor cu fiole de perfuzii și legați cu fire și tuburi de aparate zumzăitoare, i s-a părut o clipă că se trezește, dar nu știa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai căror miri vor fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și ei, adrese, însemnări ordonate și caligrafiate pe foi smulse din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu cerneala decolorată bătând acum în nuanțe delicat mov, ca petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Johan. Din nefericire, nu mai era În stare să-și amintească chipul lui. Închisese ochii. Autobuzul se hurducăia când trecea peste hâr toape, pe el Îl durea fundul, iar barele de metal ale scaunului Îl zgândăreau prin foaia subțire de vinilin care le acoperea. N avea nici o Îndoială că Înfățișarea lui Johan nu putea să-i apară ca prin minune după atâția și-atâția ani, Însă În clipele dinaintea căderii În somn nu s-a putut abține să nu-și Întocmească
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
camion și câtă pânză produc într-o zi țesătoarele dintr-o unitate fruntașă, am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gunoi intrat În putrefacție În plină vară, prin care roiau viermii. Am traversat strada de-abia ținându-mă pe picioare și m-am așezat pe niște scări de piatră. Nu mi-era frig, pentru că eram Îmbrăcat cu un bluzon din vinilin. Ședeam și inspiram acest miros atât de familiar. Mă Întrebam la ce anume trebuia să renunț pentru a mă putea bucura la nesfârșit de această atmosferă. Trebuia probabil să fie de aceeași natură ca acel ceva pe care, dacă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Ca și cum un acid coroziv ar arde în profunzime! Îmi țin mâinile pe picioare. În spatele perdelei văd o parte din pavilionul de oncologie. Nu m-am oprit niciodată în camera asta, am trecut doar prin ea. Stau pe un divan de vinilin, în fața mea se află o masă joasă și două scaune goale. Podeaua e verde, cu mici pete închise la culoare care se mișcă isterice sub ochii mei, ca virușii la microscop. Pentru că acum am senzația că așteptasem tragedia asta. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Adriana ridică o mână declarându-se învinsă. — Corect, atâta timp cât recunoști problema. Leigh încuviință clătinând din cap. — Sunt perfect conștientă. Conștientă permanent, la modul nevrotic și dureros. Dar mă străduiesc, pe cuvânt. Emmy se trânti pe banchetă lângă Adriana; perna din vinilin se ridică puțin din pricina celor cincizeci de kilograme în plus, apoi își reveni. — Cum a fost la yoga? Nimic, nimic de la domnul Y? — Nu încă. Dar o să cedeze el, spuse Adriana. Leigh confirmă. — Așa se întâmplă întotdeauna. Cel puțin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
colecția întreagă a revistei scoase de episcopie și cartea de omilii a Prea Sfințitului, răposatul Valerian bătrânul. Acolo, în ușa judecătoriei, în capătul multelor trepte, îl aștepta acela. Bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde. Nici nu apucă popa Băncilă să închidă bine ușa în urma sa, să se scuture de apa ploii (începuse să toarne de cum ieșise din gară,) că acela îl și opri zâmbindu-i amăgitor: - Dacă aveți o speță insolubilă, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau ca semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
calculându-și chenzine, concedii medicale, rate, amețite de vacarm, după o cursă cu obstacole Începută de dimineață, de la șase fără un sfert, de când ieșiseră pe ușă cu ciorapii strâmbi și foarte Întârziate, și până În momentul când eșuaseră pe bancheta de vinilin albastru, cu trei ore Înainte de sosirea avionului. Reușiseră să scape cu viață din toate mașinile, tramvaiele, troleibuzele, autobuzele, care deraiaseră, se Împotmoliseră, se Înzăpeziseră, luaseră foc, și să adauge pensiei, nu prea Îndepărtate, procentul cuvenit din rodul unor Încordate ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fără să mă bag cu tupeu În față, ceea ce detest. Și atunci, la aeroport, când Îl așteptam, jumătate din timp doar despre el și despre Buni au vorbit ai noștri. Și ei, și ele. Ele eșuaseră, grămezi, pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
muncă de Afară, din Libia/Siria, iar caraliii dădea iama prin Luxurile și Kenturile din bagajele lor. Numai că, doar când au adulmecat the individual fragrance Tabac Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă rog, faceți loc! Așa că și ele au Început să se consulte cu voce tare, ca să acopere vuietul trepidant, ultramodern al aeroportului nostru, În care un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei. Pisăloaga Casandra prezenta sfaturi medicale laolaltă cu buletinul de sănătate al soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
acolo, cu geanta pe umăr și haina plină de buzunare și fermoare, Într-un halou de Hugo Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ujina pe drum lui Ștruli, câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ce transport mă așteaptă. Las cofrajul cu un singur ou spart, plus merele, îmi îndes în geantă un xerox franțuzesc despre strategiile narative pe care Nelu mi-l împrumută și înșfac cu dreapta toarta unei sacoșe negre de sport, din vinilin ordinar, în care se lăfăie o jumătate de porc. În stânga țin strâns plasa cu borcanul și cadourile de la Fodori. Așa cobor de la etaj, șontâc-șontâc, împreună cu Vulturaș. Fără să scoatem vreun cuvânt, străbatem ca două fantome cocârjate Parcul Crucii cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca să-mi pun în valoare o forță pe care nu mi-aș fi bănuit-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania sau pisica Ghizi, nici peste 20 de ani, când zdroncăneam landoul de vinilin bleumarin în care Oana zăcea ca o larvă și nici mai târziu, când târâiam după mine căruțul de fier cu butelia albastră împrumutată din vecini: forța de femeie-ricșă. 10 nov., ora 16,30. Cu M. și Vio lemne și cărb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]