17 matches
-
purificare a autorului prin lucrarea sa, în suita tuturor realizărilor remarcabile din știință și artă născute în epocă. Din păcate, calitatea funciară a „fiarei” renascentiste a lui Baretti în direcția pozitivă a creației nu a devenit un model pentru omul „virtualizat” din postmodernitate, un ins devenit cu repeziciune uimitoare o cvasicontrolabilă ființă-număr (de astă dată împinsă nu într-un lagăr de exterminare nazist, ci într-unul cu facies globalizant) lipsită de fundament cognitiv și religios concret, dar și de o multitudine
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1418429188.html [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
Franz Hopper, creatorul lui Lyoko. Are părul roz. Aelita este diferită de alți membri ai grupului, deoarece ea este conectată cu Lyoko pentru că ea a rămas în calitate de gardiană a lumii virtuale 10 ani după ce ea și tatăl ei au fost virtualizați încolo. Jeremie Belpois mai târziu descoperă Lyoko, Aelita (și XANA), după deschiderea supercomputerului. În academia Kadic, ea este cunoscută ca „Aelita Stones”. Jeremie Belpois este membrul intelectual și științific al grupului. El acționează ca ghid în Lyoko, deoarece el este
Code Lyoko () [Corola-website/Science/331780_a_333109]
-
de la Virus Bulletin pentru cea mai scăzută rată de alerte false. Aprilie 2010: Bitdefender Antivirus for Mac OS X este prima soluție de securitate marca Bitdefender pentru utilizatorii Apple. August 2011: Bitdefender anunță o nouă soluție de securitate pentru medii virtualizate pentru a proteja centrele de date. Security for Virtualized Environments integrează tehnologiile VMWare vShield pentru a proteja servere Windows, dar și sisteme Linux și Solaris. Noiembrie 2011: Anti-malware in cloud pentru stații de lucru. Cloud Security for Endpoints include mai
BitDefender () [Corola-website/Science/313137_a_314466]
-
reflecteze asupra celor mai multe dintre acțiunile sale cotidiene. Iar odată cu aceasta, insecuritatea și riscurile subiective asociate au instituit noua „stare existențială” de a fi individual ca individualitate. Valorile și regulile considerate ca fiind date, de la sine înțelese și probate „tradițional” devin „virtualizate”, cum ar spune Habermas, adică validitatea lor implicită devine problematică și chestionată, solicită permanent reflecția pentru fundamentarea unui curs al acțiunii. Solicitând tot mai mult reflecțiile individuale, modernitatea a devenit astfel tot mai reflexivă. Să considerăm și cum se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În parohia reală. Nu putem conta pe o formare a credinței „pe cale virtuală” și nici pe administrarea Sfintei Împărtășanii „la distanță” sau online. Virtualizarea apare după un proces temeinic și Îndelung de „realizare” În biserică a credinței și conduitelor corespunzătoare. Virtualizăm gesticulațiile care suportă acest proces, prin prelungiri firești a ceea ce deja a Început, a prins contur, a devenit real. Căci, dacă realitate nu e, nici virtualitatea nu poate să apară! 11.5. Revigorarea discursului religios Suntem contemporanii unor reconfigurări ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
lungul istoriei) să penetreze aproape orice formă de organizare socială existentă, de la marile corporații la familie, determinând restructurări și chiar redefiniri ale acestora. Rheingold (2000) ilustrează acest proces atunci când afirmă că: "noțiunea mea de familie la nivel fundamental a fost virtualizată". Din ce în ce mai multe comunități locale se extind în spațiul virtual pe măsură ce membrii lor utilizează Internetul pentru a-și intensifica interacțiunile (Horrigan B., 2001). Grupuri de tineri aparținând acelorași comunități religioase locale își planifică întâlniri în spațiul virtual. Cursurile de gătit ale
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
umane de zeci de mii de oameni, nu mai aparțin (doar) religiei. Ele s-au transformat în evenimente televizate, legând între ei alte mii de spectatori și internauți, o perfectă ilustrare a ceea ce J. Baudrillard denumea „hiperrealitate”. Realul s-a „virtualizat” în epoca comunicării cu orice preț și a consumului de informație. Trăim într-o lume dominată de experiențe și sentimente simulate, având drept consecință o pierdere de sens pentru subiectul real (Baudrillard, 1981). Ceea ce televiziunea/televiziunile ne oferă spre vizionare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
emergență. Prin scriitură se realizează o virtualizare a memoriei, o prelungire a unor date dincolo de realitățile imediate de care erau intrinsec legate. În timp, omul a inventat destule tehnici de potențare a informației. Levy (1995, p. 71) conchide: Limbajele omului virtualizează timpul real, lucrurile materiale, evenimentele actuale și situațiile în desfășurare. Din dezintegrarea prezentului absolut se ivește, ca două fețe ale aceleiași creații, timpul și contra-timpul, fața și reversul existenței. Adăugând lumii o dimensiune nouă, eternul, divinul, idealul au o istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
colegi de învățare sau alți contribuitori ce tutelează stagii, proiecte, activități specifice, grupuri sau comunități mixte (formate din educați, profesori, tutori etc.), permanente sau temporare, deschise sau închise, constituite în jurul unor proiecte specifice; conținuturile vehiculate, programe, discipline: elemente didactice tradiționale virtualizate la diferite niveluri: lecții, unități de învățare, lanțuri de lecții, suporturi pedagogice: studii de caz, bibliografii de sprijin, texte de referință, proiecte, cursuri de formare, individualizate sau concepute pentru un public-țintă, conținuturi periferice, adiacente, complementare sau facultative, la care educații
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de sine trece în secundar. Este și aici în joc aceeași operație logică a actualizării și virtualizării. Factorul sau elementul ce se actualizează, în acest caz procesul de cunoaștere, adică subiectul, intră în necunoaștere, în subconștient, pe când elementul care se virtualizează, adică se obiectivizează, devine obiect al cunoașterii 509. Atunci când conștientizăm un proces, în cazul de față procesul însuși de cunoaștere, îl smulgem necunoașterii sau subconștientului, făcând din el o virtualitate obiectivă 510. Astfel se naște cunoașterea cunoașterii 511. Cunoașterea și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu excesele sentimentaliste, cu edulcorările ori chemările lacrimogene ale atitudinilor neoromantice și postmoderne. Ca să nu mai vorbim de așa-zisa muzică de divertisment, crescută la umbra unui Eros din ce în ce mai manifest și mai agresiv. Asfințitul muzicii savante favorizează atrofierea talentului și virtualizează impostura, diminuează aportul inteligenței și convoacă emergența facilului, slăbește rolul instinctului și întărește contribuția epigonismului, impune absența vocației și actualizează prezența snobismului. Pe de altă parte, se acutizează dispariția muzicianului total, în egală măsură eminent interpret și creator, cronicizîn- du
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
a infatuării și parvenitismului, ci flacăra de viață și manifestare a unei iscusinți speciale, maximum de eficiență și putere de expresivitate. La Aurelian talentul nu este celibatar. Îi țin companie inteligența, instinctul și vocația. În absența talentului, restituirile sale ar virtualiza impostura, în lipsa inteligenței, interpretarea sa ar fi sub semnul facilului; atrofierea instinctului ar încuraja epigonismul, iar a vocației snobismul. Nimic din toate acestea: Aurelian rambursează muzica într-o manieră cât se poate de curată și cinstită, complexă și deplină, veritabilă
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
Dragi ieșeni din astă sală, / Știu că toți gândiți ca mine, / Cum că-n țeara noastră dragă/ N-ar fi rău să fie bine)? Pesemne că da. Lupasco ar fi nuanțat: Când e nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează; la vremuri grozave, vițăvercea". Telefoanele merg și cu cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale de sunt, spurcă mediul), se spală cât de cât, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din natură are posibilitatea de a se încheia și de a nu se încheia când se referă la dimensiunea fizică, obiectuală, dar nu are posibilitatea de a se încheia când vizează dimensiunea spirituală. Așa se face că magistralei complexității, deși virtualizează cristalul, îi este imposibil să-l substanțializeze din două tetraedre. Forma ideală a lui Platon nu este ideală! Reflexivitatea cunoașterii este mereu o tendință, nu o realizare perfectă. Cunoașterea nu ajunge niciodată să lichideze necunoașterea. Ideea de cristalizare sugerată (inspirată
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și a corpului sunt echivalate cu modificarea percepțiilor lumii și a autopercepțiilor: dacă tehnologii anterioare precum microscopul, telescopul, telefonul sau radioul au contribuit la destabilizarea perceptivă asupra spațiu-timpului, tehnologiile computaționale amplifică și lărgesc spectrul perceptiv al omului. Noile dispozitive tehnologice virtualizează și mixează simțurile, adăugând interacțiuni senzorial-motrice, inedite precum teletactilitatea sau atingerea la distanță. Sistemele de realitate virtuală mijlocesc integrarea dinamică a diverselor modalități perceptive până la interfațarea unei experiențe senzoriale de a fi altcineva sau altceva. Astfel, virtualizarea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deopotrivă ca tehnologizare și încorporare: „În postuman nu există diferențe esențiale sau demarcații absolute între existența trupească și simularea computerizată, între mecanismul cibernetic și organismul biologic sau între teleologia robotică și țelurile umane” (Hayles, 1999, p. 3Ă. Informația tehnologică care virtualizează umanul la interfața computerului nu poate fi într-adevăr separată în mod ontologic de substratul material al corporalității. Dacă transumanismul (vezi mai josă privilegiază „patternul informațional asupra instanțierii materiale”, menține ideea conștiinței umane drept centru al identității și promovează corpul
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lor. Am caracteriza acesteimagini ca Încercând să abordeze non reprezentabilul arhitecturii, prin schimbarea calității raportării la reprezentabilul acesteia. Modificarea statutului imaginii În raport cu realitatea reprezentabilă, implică o atentă discernere Între simulacru și similitudine. Conceptul de simulacru la Baudrillard explică statutul imaginii virtualizate prin dispariția oricărei referințe reale (Baudrillard: 2008). Eliminarea modelului structurant și determinant care precede fotografia, slăbește cauzalitățile până Într-acolo În ale face reversibile, cu finalitate deschisă, procesuale. De exemplu, seriile imagistice ale lui Andy Warhol slăbesc prin repetitivitate, singularitatea
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]