14,944 matches
-
2001, se găsiseră unii care să spună că sunt opera Mossad-ului, făcută cu scopul de a declanșa o ripostă energică a Statelor Unite împotriva lumii arabe. În sens contrar, am întîlnit și oameni care vedeau în evrei o sumă a tuturor virtuților imaginabile. Orice soluție inteligentă venită din partea cuiva, indiferent cine ar fi fost acela, mai ales dacă avea vreo legătură cu lumea afacerilor, era comentată cu același aer suficient: ,o fi el irlandez (sau ce-o fi fost), dar sigur are
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
al lui Goethe, pe care îl cunoștea bine, amintindu-l chiar în Manoil: ,Cum o văzui, făcui planul de a mi-o face metresă. Am înțăles că ea nu are sângele rece al Șarlotei lui Werther, ce plânta curechi, nici virtutea Corneliei, căreia i se rosese degetele torcând la lână". Înrudirea dintre Manoil și Suferințele tânărului Werther a fost relevată, încă din epoca apariției romanului lui Dimitrie Bolintineanu, de către unul dintre primii noștri critici literari și comparatiști, Mauriciu Flügel, rămas necunoscut
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
deși știa că interlocutorul său vine de pe o altă spirală a cugetului. I-ar fi putut nara o poveste grotescă, în care ridicolul se îmbina cu tragicul. I-ar fi arătat cum se instituie dependența față de rău, perorându-se despre virtuțile binelui. În numele adevărului și al dreptății, se practica tortura cea mai grosolană (întemnițatul era forțat să stea în picioare, sub o lumină orbitoare, continuu supravegheat și țintă a unor insulte). Ceea ce era nou și oribil era că atât acuzatul, cât
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
și scriitorului. E bine de amintit aici că starea de maturitate a unei literaturi naționale, tonul, măsura, anvergura, sînt date de roman - o specie aptă să le cuprindă pe toate celelalte, păstrîndu-și dimensiunea de gen popular, accesibil, dezvoltîndu-și totodată nelimitat virtuțile estetice. Marile literaturi ale lumii, rusă, engleză, americană, spaniolă, se sprijină pe tradiția unor capodopere românești. Așa se face că poezia noastră, de valoare universală prin unele din vîrfurile ei, nu-i de ajuns pentru a propulsa întreaga literatură. Dintre
Povestea unei literaturi mici by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/11247_a_12572]
-
cea veche: este o ,femeie din secolul al XII-lea, născută între două lumi și moartă odată cu secolul sau". Ceea ce se poate categoric afirmă este că personajul lui Guy Lobrichon nu mai este caracterizat în primul rând de înțelepciune și virtute, așa cum fusese cunoscută Héloďse la finele Evului Mediu, precum în celebra balada a lui François Villon: Oů est la trčs sage Héloďs,/ Pour qui fut châtré et puis moine/ Pierre Esbaillart ŕ Saint-Denis?/ Pour son amour eut ce malheur" sau
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
a optimismului incurabil. Grație acestei optici, pentru filozof nu exista situație, oricît de dramatică, de pe urma căreia să nu te poți alege cu un avantaj. De pildă: Îmi reușește păcatul? Foarte bine, am voluptatea. Nu-mi reușește? Și mai bine, am virtutea." Sau: ,Vin rușii? Nu-i nimic, sub cizma lor vom căpăta o disciplină interioară. Nu vin rușii? Și mai bine, vom fi liberi." Mihai Rădulescu, în cartea Jocul cu moartea (Humanitas, 1999), își mărturisește fără înconjur stupoarea pe care Noica
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
presupunere din prima pagină a introducerii: ,vizionarismul poetic nu este apanajul romantismului" (p. 15), chiar dacă exemplele analizate preferențial pot induce o astfel de conexiune obligatorie. Rămân, totuși, la această idee că vizionarismul poetic, dacă nu e apanajul romantismului, e o virtute sau o predispoziție de sorginte romantică, bazată pe încrederea totală în puterea (divină și divinatorie) a poeziei de a inventa trecutul, prezentul și viitorul ca lumi fictive ce concurează sau exploatează realul. O astfel de convingere ar fi putut fi
Un patapievicios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11279_a_12604]
-
cele trei ipostaze ale ei, a beneficiat de un aliaj echilibrat între rigoare și limpezime, tensiune și suplețe. Mixturile timbrale rafinate au avut putere de sugestie picturală, iar intervențiile solistice, deosebit de reușite (mai ales cele ale lemnelor), ne-au demonstrat virtuțile individuale ale unor instrumentiști de performanță. Pentru încheiere, gradația dinamică și ritmică fără cusur a Bolero-ului de Ravel au adus satisfacție deplină publicului doritor de strălucire. Și pentru că în programul de turneu se impunea și o prezență solistică, am
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
și Rilke, Trakl sau Stefan George 3. Remarcăm dintru început predilecția lui Heidegger pentru poezie (nu pentru proză sau pentru alt gen literar), mai ales pentru un anumit tip de poezie înaltă, profundă, solemnă, am putea spune o poezie ,cu virtuți metafizice". (În paralel cu această linie poetică germanică, mai putem aduce în discuție un alt punct de interes: este vorba de tragicii greci, între care Antigona lui Sofocle își păstrează un loc privilegiat.) 4 Ce ar trebui să înțelegem din
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
și oriunde. Deși aglomerația din București n-a apărut de ieri, de azi, claxonagiul refuză cu îndârjire să-și ia o marjă de timp de rezervă atunci când are de făcut drumuri cu mașina. Trezindu-se blocat în trafic, descoperă brusc virtuțile punctualității și, într-o perfectă înlănțuire logică, începe să claxoneze sau, dacă vremea permite, chiar sa-njure. Nu te-njura pentru că stai pe verde ca să nu blochezi intersecția, nici pentru că lași să intre o mașină venită de pe un drum fără
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
Pe bază de afinități elective, bineînțeles... Și apoi, cine știe dacă incapacitatea de a iubi complet un alt om pentru simplul motiv că este de acelasi (sau de celălat!) sex decât tine nu este mai degrabă o infirmitate, decât o virtute? (da, da, exagerez... și totuși, cine știe?) Felicitări ! am fost captivata de acest articol de la primele rânduri, simțeam că tot ceea ce gândisem cindva, tot ceea ce simțeam în legătură cu acest subiect, în sfârșit fusese expus.La sfârșitul articolului mă simțeam de parca nici
Bisex cu ochii deschişi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82858_a_84183]
-
sa va fi dat seama pana acum că cine nu are chef să muncească, bagă la înaintare scuză asta. Studiile nu dau dependența. Lenea da. Studiile îndelungate șunt doar o metodă de a lenevi nestingherit. Trăiască așadar lenea, mama tuturor virtuților.. Păcat că bulgăroaica n-are suficientă inteligență incat sa nu spună de TOATE master-urile pe la fiecare interviu. Păcat că nu știe să se adapteze pentru fiecare interviu în parte și, eventual, să spună doar de un master, cel mai
Supradoza de studii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83062_a_84387]
-
mai cu cap ( tot “fiecăruia după nevoi”)? Cine controleza nevoile, controlează tot (v. manipularea după Maslow). 4. În satul devenit neinteresant, din care au plecat țăranii, nu s-au întors domni, ci tovarăși. 5. Două soluții: sărăcia că eliberare și virtute (creștinism), sărăcia că păcat (“să ștergem diferențele”) și motiv de supunere, recompensată cu asistența socială (comunism). 6. Vaccinul presupune contactul cu agentul viral (atenuat). Frică de dezbateri despre comunism este la fel de ”justificată” că frica de vaccinare. Există și tehnică homeopata
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
zaraza Văd că blogul lui Bucurenci a devenit locul de întâlnire al tuturor celor care îl contestă cu argumentele dreptei. Parcă D.B. ar fi răscolit un stup cu albine și toți se năpustesc asupra lui în numele purității religiei creștine, a virtuților capitalismului, a anticomunismului etc. Mi-ar face plăcere să cred că asta îl amuză pe D.B. și nu îl clatină din convingerile sale. În orice caz interesant este cum s-au ridicat cu indignare atâția pentru a-l stigmatiza pe
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
de păreri/ atunci cînd ni se adresează,/ cum își înghit gîndurile,/ cum le mănîncă" și cum "stau încremeniți cu ele în gură", reflectă totuși la superioritatea conceptului de bărbat, sublimat în substantivul masculin "poem". Tranzitată în "poem", poezia își arogă virtuțile ambelor sexe, în sensul că masculinul o nutrește cu materia existențială, generatoare, iar femininul cu materia contemplativă, receptoare. Rolurile par împărțite echitabil, sub semnul nostalgiei masculinului "pur", pe cît de rîvnit, pe atît de neatins: "POEMUL -/ el este singurul bărbat
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
viața și moartea - "[...] Actorul nu poate să-și uite textul, dar ca să ajungă la esență acestuia, el trebuie să se uite pe șine. Aceasta este sfîșierea lui.[...] A uita de sine, jucînd... pentru un actor, este un defect sau o virtute? Totul depinde de estetică pe care o avem în vedere, de sensul pe care il atribuim jocului. Vream că actorul să se piardă pe sine însuși? Fără îndoială, e vorba aici de iluzia pe care actorul de tip romantic continuă
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
șansa unor traduceri alternative, sentimentul devine deja unul de confort. în anii '90 îmi plăcea mai mult primul gen de emoție - acum cred însă că prefer tipul amintit de confort intelectual. "Confortabilă", iată, a devenit și Cartea despre Tao și virtuțile sale a lui Lao Zi, tradusă la noi într-o versiune de Dinu Luca și într-alta de Șerban Toader. De curând a apărut la Editura Meteora Press și cea de-a doua ediție a traducerii celui din urmă. Fără
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
cu un taoist - cu unul încă nedeclarat, care își afirmă crezul după cum urmează: "Spontaneitate, adaptare continuă. Oportunism natural, fără exces. Noi înainte de eu, a fi și a cunoaște înainte de a avea și a controla." Lao Zi, Cartea despre Tao și virtuțile sale, traducere din limba chineză veche, introducere, comentariu și note de Șerban Toader, ediția a II-a, Editura Meteora Press, 2001, 223 p.
O ediție nouă a Cărții despre Tao by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14814_a_16139]
-
în viața celor care, îndrăznind să i se opună fățiș, au fost condamnați, dar nu zdrobiți. Hans Bergel, prin ceea ce a scris, a spus și realizat, pare a confirma uluitoarea rezistență fizică și morală a celor care cred în elementarele virtuți morale. Relatîndu-mi unele secvențe din anii de detenție, Hans Bergel nu a omis să menționeze că tovarășii săi de suferință îl comparau cu o stîncă. Impresie pe care am avut-o și eu, stînd de vorbă cu scriitorul, la mulți
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
statorniciei este cu precădere acela de a ne ajuta să îndurăm cu răbdare necazurile, acolo unde nu se mai poate face nimic." Și înțeleptul zilelor noastre nădăjduiește să își salveze rațiunea de alterarea prin suferință. Minciuna, cumpătarea, lupta cu imaginația, virtutea, relativitatea care stă la temelia acțiunilor ("gustul binelui și al răului depinde în mare parte de părerea ce o avem despre acestea"), prietenia sau iubirea sunt evaluate la fel. Iată câteva titluri de eseuri care sunt chiar ele niște maxime
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
ce aparțin unor culturi diferite rămîne întotdeauna deschisă. Există o nedeclarată, dar evidentă notă polemică în alegerea subiectului. Despre o viziune românească asupra lumii s-a scris mult și s-a speculat cam tot atît de mult, exaltîn- du-se virtuțile acesteia. Calea regală, constată autoarea, e cea a dorului. Chiar dacă neglijat, subiectul nu este totuși unul nou - Noica afirma înrudirea, într-un anume sens, dintre urît și dor, ambele cuvinte intraductibile. Absolut noi, niciodată încercate în literatura românească de specialitate
Sentimentul românesc al urîtului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14921_a_16246]
-
săi/ conform sloganului/ de la salt cantitativ la salt calitativ/ sunt azi:// aristocrați cu blazon de tinichea aurită/ burți solemne miliardari cu degete boante// în numele democrației plastografiate savant/ sponsorizează silicoane sfințesc terenuri de golf/ și ctitoresc biserici dar cred/ numai în virtuțile jeep-urilor ultimul model/ poporului bolnav îi împart gratuit diplome/ de sănătate și lecții de răbdare patriotică// sunt dirijorii unui nou viitor/ încremenit în proiect// nu există niciunde armă nici măcar una biologică/ în stare să extermine/ cuirasații păduchi căzuți din
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
anului 2000 din 30 de țări ale lumii plus România: "India - 764; SUA - 478 (...); Italia - 103; Marea Britanie - 90 (...); Danemarca - 21; Ungaria - 21 (...); Irlanda - 3; Macedonia 1; Cipru - 1; România - 0. Firește că nu ne ajunge spațiul să înregistrăm măcar tipologic virtuțile utilitare și malformațiile congenitale ale unei opere atît de compozite, nici măcar pe cele din categoria inexplicabilului, cum sînt absența cronicilor lui Mihail Văcărescu din 1896-1897 sau a celui mai de seamă film mut românesc, Maiorul Mura (1928), datorat mai ales
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
fiecare dimineață, dându-și astfel un statut divin. Banditism, perversitate, ieșind din oameni simpli, săraci cu duhul, degradați de puterea nemăsurată pe care și-au acordat-o singuri prin impunerea terorii în toate domeniile vieții altora, decretându-se deținătorii tuturor virtuților, paralizând și umplând de pasivitate toate inițiativele creatoare care se nasc firesc în mulțime. Ieri discuție aprinsă despre Dumnezeu cu niște colegi suedezi, despre imanența și transcendența Lui. Vorbind atât de angajat, mi s-a ridicat atât de mult tensiunea
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
plantei, pe când ramurile se întind în sus, aspirând la prietenia norilor. în aceste clipe nu mă mai neliniștesc de căderea darurilor din infern, în zona pasivității. Nu e nimic de făcut și răbdarea se dovedește a fi cea mai înaltă virtute. Cedrul are răbdare chiar dacă va fi doborât mâine, are o imensă răbdare pentru că rădăcina lui nu poate fi smulsă ușor din adânc. Nemurirea nu e un dar pentru oameni, de aceea trebuie trăită clipa ca eternitate, pentru că nu știm ce
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]