661 matches
-
în Portugalia - poate și în alte țări - centenarul lui Erico Verissimo. Cu această ocazie, Editura Vivaldi va reedita Domnul ambasador, acum în versiune integrală (adică fără intervențiile cenzurii comuniste care însă, după cum s-a văzut, nu prea reușise să ,estompeze" virulența critică antitotalitară a cărții). Vom marca astfel și noi acest an comemorativ, cu atât mai mult cu cât fiul romancierului, prozatorul și umoristul Luis Fernando Verissimo, ne va fi oaspete între 1-3 noiembrie. Am ales să ,prefațez" apariția versiunii integrale
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
în 1999 un studiu special, Pamfletul ca discurs literar), în cadrul căreia îl plasează pe Arghezi. Istoria de ansamblu, reconstituită din câteva repere orientative, e secondată de datele interne ale evoluției individuale a pamfletului arghezian, ca vedetă a perioadei interbelice. Tensiunea, virulența și expresivitatea nu se mențin la aceleași cote și era de așteptat să fie așa. Cercetătorului îi rămâne sarcina de a semnala și de a analiza aceste variațiuni tematice și stilistice. Elementele satirice și critice dau combinații foarte diferite în
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă, aproape inexistentă, inventată pentru a justifica virulența unei reacții ultranaționaliste, drapată în vocabularul idealist al "spiritualității". Pericolul e ca tocmai generația care a sfîrșit prin a realiza anumite virtualități europene și universale ale culturii române - e adevărat, mai ales în latura lor conservatoare, dar conservatoare în sensul
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în contondența și vâltoarea mărturisirii - pare a-și afla justificarea estetică într-o opțiune intimă a autorului: "Eu consider povestirea ca o formă fundamentală de expresie (și recepție) a spiritului uman." Ceea ce nu poate fi, desigur, o premisă suficientă pentru virulența în povestire a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
ceea ce scria... În fond vine dintr-un ținut atît de miraculos! Bănuiesc însă că abia la Paris și-a aflat "tonul" scrierilor sale - deși, dacă bine mi-amintesc, deja pe cînd se afla încă în România - textele lui aveau o virulență specifică. De aceea, mă scuzați că spun acest lucru, dar iau mai puțin în serios aforismele lui, după ce am fost la Rășinari (rîde cu poftă) ... R.B.: Și ce vi s-a părut deosebit de frumos, de emoționant? F.T: Am cunoscut
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
izbucnească, energică și contagioasă, cea dintîi conflagrație mondială. Iar peste trei ani, în 1916, chiar la mijlocul războiului, o mișcare deja manifestă dar nebotezată încă, primea prin hazard, odată cu deschiderea Cabaretului Voltaire din Zürich, denumirea DADA. Ea declara deschis, cu o virulență la fel de mare ca aceea a războiului din tranșee, un război împotriva artei burgheze, împotriva convențiilor anchilozate și a umanismului decorativ și fariseic. Și pentru ca lucrurile să fie complete, peste cca. zece ani (1924), poetul André Breton avea să publice în
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
adresează așadar confidențial o scrisoare redactorului șef (Frank Schirrmacher), încredințîndu-i acestuia manuscrisul. Răspunsul la scrisoare este publicat în ziarul amintit sub forma unui act de acuzare. Autorul este țintuit la stîlpul infamiei nu pentru eșecul demersului său literar ci pentru virulența discursului său antisemit. Schirrmacher consideră romanul lui Walser "un document al urii", "o execuție publică", "asasinarea unui evreu"... Căci Moartea unui critic este un roman cu cheie, o satiră, un pamflet, o răfuială cu mass-media și cu atotputernicia unei personalități
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
să sfârșim prin a ne însuși, pe variate planuri, o epocă a istoriei. Un secol, legitimat de N. Manolescu a fi "secolul lui Ion Ghica". Scrisorile către V. Alecsandri acoperă monografic natura acestui secol, explorând direct universul celor vii cu virulența hrănită de fabulosul aplicat realității. Pentru a mi se da crezare, nu mă voi referi decât la mărturiile uriașului cimitir al ciumei lui Caragea, sau la tragica simplitate, fie a "punerii în fiare"a unui fost dregător, bănuit de uneltiri
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
pe orbita esteticii lor generații de tineri scriitori, dar care au stîrnit totodată repulsia lumii civilizate prin luările de atitudine - politice, sociale, umane - ale respectivilor artiști. Céline, autorul celebrului Voyage au bout de la nuit, a practicat un antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
cale-afară, slăbite, fade, incolore, inodore, și care să provoace rîsul?” (p. 65) Atunci cînd scrie, Angela Marinescu nu menajează pe nimeni. Nu se menajează nici măcar pe sine. Ea spune lucrurilor pe nume, fără menajamente sau false pudori, uneori cu o virulență susceptibilă a dezvălui unele voluptăți sado-masochiste (vezi în acest sens îngrozitoarea Amintire din copilărie, text capabil să provoace traume celor slabi de înger - pp. 189-192). Citind o astfel de „amintire” prima întrebare pe care ți-o poți pune în calitate de cititor
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Ion Simuț Petre Pandrea este unul din cazurile cu cea mai spectaculoasă posteritate. Nu e comparabil ca amploare a operei de sertar și virulență anticomunistă decât cu postumitatea lui I. D. Sârbu. Fondul documentar Petre Pandrea, recuperat într-un mod miraculos din „biblioteca” de manuscrise arestate a Securității, pare o arhivă inepuizabilă. Principalul merit al acestei recuperări ține, fără îndoială, de tenacitatea fiicei intelectualului ostracizat
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
adeziunii pentru a pătrunde dincolo de platoșa unei simțiri atît de reticente cu lumea precum cea a acestei poete. Indiscutabil totuși, cei doi parteneri de dialog împărtășesc aceleași poziții și aproape mereu văd lumea din același punct: îi resping cu egală virulență pe „detractorii” lui Eminescu (din celebrul număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri permanent
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
pe un semnal de alarmă. Filmul povestește viața unor adolescenți din timpul unei zile. Începutul e de-a dreptul plictisitor, vezi o scenă de sex între un adolescent și o puștoaică de doisprezece ani, apoi asculți banalități obscene debitate cu virulența specifică vârstei. Apoi șocul (pe care nimic nu ți-l anticipează): unul dintre ei, Telly (Leo Fitzpatrick), mai exact cel amator de virgine, e seropozitiv, nu știe, și împrăștie boala în jur ca o fântână arteziană. Brusc, scena de debut
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
alătura Europei e încă una din formele fără fond, încă o fandacsie a unor imbecili și naivi cărora e suficient să le promiți, că oricum au memorie scurtă și minte puțină. Ei bine, realitatea a lucrat împotriva lor cu o virulență la care nu se așteptau nici unul dintre ghicitorii în bobi electorali oploșiți pe la Palatul Victoria. Coșmarul în care e prins acum PSD-ul e răzbunarea aroganței și-a lipsei minime de interes față de oameni. E răzbunarea căpșunarilor, e răzbunarea "producătoarelor
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale și despărțirea de miturile trecutului anchilozat; o face cu virulență aproape inconștientă și refuză să se lase intimidat de statuile venerate ale intelectualității care-l precede. De fapt, contrapune rigidității sistemului nostru cultural în general (și literar, în special) viziunea relaxată a vîrstei sale, pentru care lumea nu se-mparte
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
viața, o dezinfectează, ajungînd să pună pe hîrtie scheletul aluziv al unor trăiri cărora li s-a furat în întregime asperitatea. E ca un biolog care, înainte de a descrie structura unui microb, are grijă să-i atenueze pînă la dispariție virulența. Nu e nimic agresiv, trepidant sau fățiș în proza lui Yourcenar. Pînă și dramele capătă, sub bătaia melancolică a privirii sale, o tentă suportabilă și atrăgătoare. Tocmai de aceea senzația pe care o ai, citindu-i cărțile, este că în
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
de luat în considerare (asasinarea sa de către agenți ai fostei Securități sau de către vechii legionari stabiliți în Statele Unite după cel de-al doilea război mondial) ar putea fi motivate (și) prin eventuale reacții de forță la aceste texte de mare virulență. Firește, nu este cazul să ne facem iluzii. În cei cincisprezece ani trecuți de la asasinarea profesorului, toate aceste texte au fost întoarse pe toate fețele și a devenit limpede că ele nu mai pot oferi mari revelații în dezlegarea enigmei
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
Mircea Mihăieș Virulența vecină cu linșajul cu care o pleiadă de jurnaliști s-au năpustit asupra a doi confrați - Cristian Tudor Popescu și Ion Cristoiu - reprezintă o nouă premieră în viața publică românească. Credeam că le-am văzut până acum pe toate: confruntări
Rușinea, dizgrația by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11620_a_12945]
-
și n-a mai părăsit-o niciodată". Să urmărim, alături de George Geacăr, felul în care un atare nefast "element" se prezintă în creațiile ulterioare ale lui Marin Preda. în Moromeții, volumul doi: "Limba ascuțită a lui Moromete nu mai are virulența de altădată, cu toate că și acum, în curtea sa, cu prietenii săi, îl mai ironizează pe cîte un Bilă care are în permanență creioane în buzunarul cămășii, pentru că Ťține legătura cu Uniunea Sovieticăť. Această legătură cu Uniunea Sovietică este ironizată acum
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
poetic al Angelei Marinescu a câștigat în directețe (la început poemele sunt, prin comparație, mult mai reținute). Poetica voluptății maladive � câtă boală, atâta poezie! � a Angelei Marinescu a reușit la noi, cu un plus de tensiune thanatică, vizionarism sumbru și virulență lexicală aluvionară față de Bacovia, să contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
spus: Nu vom permite ca armele cele mai crunte ale lumii să rămână în mâna celor mai proști conducători." Corect. E cazul să te uiți în oglindă, amice. Despre tine e vorba.' În 1997, Herb Greer pune oarecum la îndoială virulența lui Pinter, sau mai degrabă lipsa ei de umor: îDeclarațiile publice ale lui Pinter trădau un evident deficitar simț al umorului. A publicat o carte de proză și poezie de-a dreptul îngrozitoare. A plecat în Turcia cu Arthur Miller
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
spus: Nu vom permite ca armele cele mai crunte ale lumii să rămână în mâna celor mai proști conducători." Corect. E cazul să te uiți în oglindă, amice. Despre tine e vorba.' În 1997, Herb Greer pune oarecum la îndoială virulența lui Pinter, sau mai degrabă lipsa ei de umor: îDeclarațiile publice ale lui Pinter trădau un evident deficitar simț al umorului. A publicat o carte de proză și poezie de-a dreptul îngrozitoare. A plecat în Turcia cu Arthur Miller
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
practica sionismul și se menținea încă în atmosfera imorală a prieteniei cu Bogdan-Pitești, îmi da de bănuit. Poate că și această legitimă suspiciune a influențat cu ceva cele trei articole ale mele din ŤFlacărať împotriva literaturii sale, scrise cu o virulență ce-și depășea obiectul și lăsau, pe nedrept, impresia unei chestiuni personale". E. Lovinescu încearcă aici imposibilul: să dea o motivație obiectivă unei antipatii. Criticul ar vrea să pună totul în seama unei incoerențe de personalitate a prozatorului. Dar, târziu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
pună totul în seama unei incoerențe de personalitate a prozatorului. Dar, târziu, în 1930, de când datează primul volum de Memorii, numește foarte bine principalul defect al articolului său din 1915 despre Galaction, defect a cărui recunoaștere trezește o nouă suspiciune: virulența criticului și-a depășit obiectul. E o doză de remușcare, e un pic de regret. De unde o fi provenit această exagerare în negarea violentă a foarte tânărului și talentatului prozator? Mai sunt totuși la mijloc și alte motive, care pot
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
de remușcare, e un pic de regret. De unde o fi provenit această exagerare în negarea violentă a foarte tânărului și talentatului prozator? Mai sunt totuși la mijloc și alte motive, care pot fi chiar "motive personale", drept cauze ale acestei virulențe - cauze mult prea omenești, deloc estetice, ale revizuirii unei valori ce nu se impusese încă. Nuvelele și povestirile lui Gala Galaction din volumul Bisericuța din Răzoare au fost propuse la Premiul Academiei, cu sprijinul lui Barbu Delavrancea, iar E. Lovinescu
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]