147 matches
-
Dragoș Bucurenci La o zi după ce am postat pe blog textul Bisex cu ochii deschiși (publicat luna trecută în Elle), în care făceam referire la Visătorii lui Bertolucci, aflu că sâmbătă, la 12 noaptea, TVR Cultural difuzează chiar acest film. Recomand insistent. Un film despre mai ’68 dintr-o perspectivă cu totul neșteptată. Detalii aici. referire la Visătorii - un must al oamenilor cu procese cognitive peste
Serendipity by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82856_a_84181]
-
trecută în Elle), în care făceam referire la Visătorii lui Bertolucci, aflu că sâmbătă, la 12 noaptea, TVR Cultural difuzează chiar acest film. Recomand insistent. Un film despre mai ’68 dintr-o perspectivă cu totul neșteptată. Detalii aici. referire la Visătorii - un must al oamenilor cu procese cognitive peste medie, o viziune mai mult decat interesantă despre congruenta stările și trăirile din strada și cele de sub derma. În rest chiar dacă nu sunt la “căsuța ” corectă felicitările mele pentru proiecte și realizări
Serendipity by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82856_a_84181]
-
Apare și o confruntare a lui mopete, acest alter ego al autorului plăsmuit din retractilitățile d-sale funciare, cu voluntarul, incandescentul, spectaculosul el midoff, "ca un tigru, tigru arzînd/ luminos în pădurile nopții". Indubitabil e o aluzie la Leonid Dimov. Visătoria abulică în fața tabloului "junglei" pe care-l oferă energia suverană a confratelui său se răsfrînge într-o viziune a succesului marii vitalități ce i se refuză: "astfel el midoff îl bîntuie pe mopete, și prelung îi/ înconjoară însingurarea cu cîte
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
Gheorghe Istrate (doamne, iar ni se întâmplă...) Doamne iar ni se întâmplă să stăm tâmplă lângă tâmplă, năduseala Ta divină mă-nlumină în lumină vorba Ta e carnea lumii, lunecă prin ea postumii: nevăzuții, visătorii din bisericile florii...
Ritual by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/6371_a_7696]
-
regimului stalinist și a cărei perioadă de creație s-a suprapus cu existența statului comunist (cum spuneam, unii dintre scriitorii debutanți la începutul anilor ’50 nu au mai apucat să vadă revoluția din decembrie 1989) a avut și ea boemii, visătorii, inocenții ei, scriitori talentați, nevoiți să slalomeze printre directivele obtuze ale timpului pentru a-și împlini, cît mai onorabil, vocația. Scriitorii anilor ’50 erau grupați în trei lumi diferite: una a victimelor comunismului (revelată de multele testimonii apărute după 1989
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-o recenzie din 1929 la Poemele în aer liber ale confratelui Stephan Roll, poemul devenea “miracol”, “revelația de o clipă numai a invizibilului”, “un al doilea auz deschis spre toate vămile văzduhului”; iar sub
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
să scrii despre aceste filme. Mă voi limita la trei, ca să am suficient spațiu pentru o analiză mai profundă. E de-a dreptul improbabil să nu sesizezi similitudinile dintre primul și ultimul film difuzate în cadrul Omagiului lui Bernardo Bertolucci: lungmetrajul Visătorii (2003) pare un Ultimul tango la Paris (1972) cu și pentru adolescenți. Există în ambele un apartament care e principala scenă și locație, multă nuditate și mult sex cu perversiunile de rigoare, o frontieră fluctuantă între amorul fizic și violență
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
acest fapt, iar decizia e inspirată, reducând din dramatism. Aceasta nu e singura deosebire dintre cele două filme; în Ultimul tango... exista doar apartamentul, plus cei doi protagoniști, și tensiunea dintre ei era unicul focus. Deși păstrează aceeași atmosferă claustrofobică, Visătorii are și o pretenție adiacentă: macrocosmul redus la microcosm. Gemenii francezi (Theo și Isabelle) și adolescentul american, Matthew, cu care coabitează într-o manieră agorafobă, constituie microcosmul. Atmosfera din mai '68, răscoala studențească și efervescența intelectuală reprezintă macrocosmul. Acest paralelism
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
dacă vrei să bați recordul de alergare prin Luvru din Bande ŕ part, nu înseamnă necesarmente că îl înțelegi pe Godard. Iar dacă părerea ta despre Mao este că regizează "un film epic", atunci nu înțelegi nici istoria contemporană... În ceea ce privește Visătorii, jocul actorilor e corect fără să fie spectaculos. Nu se poate spune același lucru despre Ultimul tango la Paris: acolo prestația tespiană e lipsită de orice defect. E considerat de critici ca fiind cel mai bun rol al lui Marlon
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
sex, tragedia se dezlănțuie... Scenariul (un obișnuit regal la Bertolucci, mare amator de literatură bună) e în mare parte contribuția lui Brando, care declară în autobiografia sa că improvizația l-a epuizat psihic. Iar cinematografia e net superioară celei din Visătorii: se filmează cu soft focus, camera suplinește prin mișcarea lentă, chiar voyeuristă, în apropierea personajelor, faptul că mizanscena e lipsită de obiecte care să "decodifice" emoțiile personajelor, dispunând doar de paleta cromatică de galben, verde și maro pentru a sugera
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
un mare parc prin mijlocul căruia uruie bizar din minut în minut tramvaie. Cohorte de mașini în viteză, ziua și noaptea, într-o neistovită trecere oferă pisicii mele somnolente, dar și pechinezului ager de la mansardă momente de stres și agitație, visătorie și nervi ca în fața unei numărători școlarii adunând și scăzând mulțimi multicolore. Noaptea, tiruri și camioane de mare tonaj rătăcesc prin zonă, fisurând din temelii liniștea teoretic obligatorie până la revărsatul zorilor. În orice moment aș ieși pe balcon, spectacolul străzii
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
în parcul spațios, întotdeauna pe aceeași bancă scorojită, apoi revopsită și iarăși scorojită... Tăcere căruntă, aiuritoare. Cînd și cînd se însoțea cu un vrednic matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala, îngrijitorul ultimei ediții semnate Ion Biberi. Trăiască visătorii! Și dreptunghiul imaginar ca un ecran. Soarta literatului transpare din destinul cărților sale, din performanțele clepsidrei, incluzînd drama ca atare și plînsul interior, diafan. Mai-sus-amintitul volum a văzut lumina zilei la Editura " Litera", culmea, " În regia autorului", ceea ce înseamnă - mai
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
rușii, ș.a.). (Americanii descalecă rachete)* Azi suntem scutiți: avem scuturi antira chete* Măgarul vede invers traseul, de aici problema* Mulțimile îndobitocite, emană tirani pe potrivă. Paradisul este o stare din care am fost alungați: Irecuperabilă. Consolează-te încetinind durata prin visătorie* Ochiul compus al insectelor vede. Ecourile au asurzit* Animalul învață să vâneze, prin joc.* Omul, prin jocurile de noroc ?* Dar îmbătrânind, cel vânător decade în a fi vânatul* Tot astfel, ochiul invizibil al divinității?* Paradoxul ordonator: starea de nestare* De
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
sine însuși într-un flux imuabil și universal al trecerii timpului. Pierzîndu-și timpul, în sensul de a nu-i mai putea măsură trecerea, Robinson se teme că se va pierde pe sine însuși. De aceea e fatală lenevia (că și visătoria, de altminteri), de aceea se dedică el pasionat unei discipline severe a muncii. Muncă este dinamică, activă, celebrează prin însăși ancorarea ei într-o realitate concretă, devenirea temporală. A supraviețui echivalează, pentru personaj, cu o judicioasa împărțire a timpului în
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
de veac XVII, cînd se produce nașterea seducătorului, găsește Rousset terenul prielnic pentru formarea unei obsesii a inconstantei și pluralității, trăsăturile fundamentale ale seducătorului. Lumea baroca este, în chip esențial, o lume instabilă, precară, un spațiu al iluziei și al visătoriei, al căutării și al șovăielii. Poetul metafizic englez John Donne nu e singurul care cîntă pluralitatea iubirilor, ca urmare a fragilității vieții, a "evanescentei timpului trecut, a volubilității spiritului însuși, a memoriei, a dorințelor" (109). "Change is the nursery/ of
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
despuiata a unui paradis realizabil, departe de societatea urbană, de ritmurile și constrîngerile ei". Plajă oferă iluzia unei singurătăți reconfortante tocmai pentru că e artificială și deliberată, un fel de robinsoniadă modernă. Moale, pasivă, caldă, plaja toropește simțurile, generează iluzii și visătorie, e un fel de opium al contemporanilor, pentru că ea devine element important al cotidianului abia pe la jumatatea secolului nostru, cînd se produce o interesantă deplasare a privirii și atenției dinspre mare (apă) spre țărm. Accentul pe apă e profund diferit
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
prăbușindu-se în disperată scormoneală a seducătorilor. Două române de curînd apărute la Editură Univers în seria Knut Hamsun, ce-i drept mai puțin reușite decît marile lui capodopere, însuflețesc aceleași personaje frămîntate de neastîmpărul firii și de vremelnicia iubirii: Visătorii și Cer de toamnă înstelat. Eroii ambelor cărți sînt niște rătăcitori, în chip propriu, bărbați care nu își găsesc liniștea pentru că sînt mereu îndrăgostiți de femei de care nici nu se pot apropia. Fie că sînt prea săraci, nepricepuți într-
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
femei de care nici nu se pot apropia. Fie că sînt prea săraci, nepricepuți într-ale amorului cavaleresc, ori "victimele" unei căsătorii (a lor sau a iubitei), acești bărbați nu iubesc decît ceea ce le e interzis. Telegrafistul Ove Rolandsen din Visătorii se îndrăgostește și de propria lui logodnică de îndată ce logodna e ruptă, în vreme ce aventurierul fără nume din Cer de toamnă înstelat iubește prin competiție cu alți bărbați, aleargă după ceea ce e confirmat de altii drept obiect al dorinței. Ce e interesant
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
că soțul iubitor propus de Kierkegaard este, la urma urmelor, tocmai un seducător convertit. Sören Kierkegaard - Legitimitatea estetică a căsătoriei, traducere de Elenă Dan și Kjeld Jensen, Editura Mașină de scris, București, 1998, 174 pagini, 20.000 lei. Knut Hamsun - Visătorii. Cer de toamnă înstelat, traducere de Valeriu Munteanu, Editura Univers, București, 1998, 207 pagini, preț nemenționat.
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
unei noi piese de teatru. Atunci vedem un Sebastian încă tînăr, încă plin de speranțe, a cărui încredere în talentul lui depășește cu mult orice neliniște sau șovăială. La un moment dat în Jurnal, severul Sebastian se lasă furat de visătoria compensatorie a lui "ce-ar fi fost dacă..." . Ce-ar fi fost dacă ar fi plecat la timp din România, dacă ar fi devenit scriitor într-o țară liberă, cu o limbă de largă circulație? Ori dacă textele lui ar
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
de conexiuni. Nici nu se mai poate vorbi despre un text, ci mai curînd de o rețea de texte, pe care eu, utilizatorul, o configurez și căreia eu îi dau viață, prin opțiunea mea de lectură, prin interesele sau simpla visătorie care mă îndreaptă spre o punte sau alta. Ritmul lecturii e alert, viteza e impusă de însăși agitația acestei miriade de posibilități care-mi creează un fel de permanentă grabă, mă determină să fiu inconsecventă, capricioasă, neatentă. În fine, poate
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
deși simplă, s-a masculinizat în imaginația mea, pătrunzînd într-o confrerie exclusivistă de domni literari și literați. În plus, ceea ce e poate chiar mai surprinzător, s-a dezamericanizat, contaminîndu-se de un europenism al distincției intelectuale, dar și al unei visătorii triste, precum saturniana melancolie a flaneurului despre care vorbesc Baudelaire și Benjamin. Mi-am dat seama, ascultînd lectura cu voce tare, de un lucru pe care îl intuisem vag mai de mult: farmecul scrierilor lui Susan Sontag e de import
O Europă interioară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16563_a_17888]
-
de acum înainte, vă va face mult bine și vă va menține în rânduiala îngerilor nemuritori. Și dacă mai și călătoriți câteodată la cei dragi, lângă cărțile citite și textele melancolice pe care le scrieți, iată-vă apărată de buna visătorie și de pașnica fire care v-a fost dată. (Teodora Brîncuș, București) * Ultimul set de poeme, variațiuni pe teme diferite, poezii refăcute, texte îmbunătățite, câteva reveniri cu reușite din volumul anterior, sunt puse laolaltă cu intenția de a reveni cu
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
un film în care dragostea și idealismul juvenil conferă "corp" și "spirit" doctrinei, o înnobilează fictiv sau o reneagă tumultuos. Tinerețea, această "chemical madness", cum o numea Scott Fitzgerald, este tema principală a filmului, apropriindu-l de The Dreamers/ I Sognatori (Visătorii, 2003) lui Bernardo Bertolucci, cu adolescenții săi fascina(n)ți, copii teribili care au văzut idei și le trăiesc cu pasiune. Filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin'(nesfîrșit) (România, 2006) aduce în prim-plan o dramă locală articulată istoriei europene
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
în mod universal și domină impulsurile materiei, ale încarnării, simte nevoia deziluziei, a sincerității primare; când își elimină prada, o face cu obsesia purificării spațiului pe care îl locuiește: prezența neantului este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]