208 matches
-
să mai contăm în economia spirituală a epocii. Acest spirit al timpului circulă sub diferite nume și, pe măsură ce crește, își ia din ce în ce mai multe înfățișări și alias-uri. Unii l-au numit "epoca de după postmodernism", "globalizare", "neotribalism", alții - "hedonism holist", "neobarbarie", "vitalism sălbatic". În cele ce urmează l-am numit, pentru domeniul muzical, amatorismul experimentalist. Asistăm în contemporaneitate la o avalanșă a valorilor trăirii și simțirii. Pudoarea modernilor de a se exprima, ba chiar antiexpresivitatea afișată de odinioară devin pentru anumiți creatori
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
Itinerariului spiritual sunt cele în care Eliade se ocupă de religia creștină. "Experiența religioasă a protestantismului se petrece în afara divinului teologic - accesibil numai în cadrele Bisericii. (...)protestantismul conduce la o viață spirituală asupra căreia nu se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
a operei eminesciene." Evitând sociologismul vulgar, Caius Dobrescu demontează mai întâi imaginea meteorică a geniului sustras contingențelor istorice, arătând ecourile spiritului vienez în opera lui Eminescu, precum și convergențele acestuia cu principalele orientări literar-filosofice din epocă (romantismul Biedermeier, naturalismul, estetismul, darwinismul, vitalismul nietzschean ș.a.). Nu numai că opera eminesciană nu iese prejudiciată dintr-o asemenea confruntare, dar ea relevă un sincronism paradoxal cu climatul cultural al vremii. Polemic în esență, demersul lui Caius Dobrescu nu este nici demitizant, nici apologetic, concepând scrierile
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
stil: "originalitate, personalitate, talent, libertate de mișcare și o permanentă solidaritate cu ceva din trecut." Așadar, stilul ca solidaritate și nu ca manieră. Autorul se dovedește a fi adeptul unui trăirism incendiar, care mistuie orice iluzii, orice false pudori. Un vitalism debordant, având ceva din hiperemia expresioniștilor de altă dată, străbate versurile sale, coroborat cu je-m'en-fiche-ismul demitologizant al poeziei postmoderne care dizolvă orice tabuuri. Erotismul poeziilor este, în același timp, diafan și truculent, amestec de promiscuitate și sublim: "Te iubeam
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
au fost decît niște... naționaliști: Homer, Shakespeare, Goethe, Dante... Firește, Aderca se ridică împotriva unei atari procustianizări. Sensibilitatea să iudaica tinde a depăși limitele grupului, măcar principial generatoare de intoleranță, subliniind importanța personalității, ca singular "germen progresiv", în temeiul unui vitalism de sorginte nietzscheiană: "Căci numai prin desăvîrșirea indivizilor se produce desăvîrșirea societății. Supraenergia, germen progresiv, creează indivizi superiori din care va trebui să emane societatea cea nouă". Deci o răscumpărătoare concentrare de energie în ramurile răzlețite, insuflate de ambiție, ale
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
sale din 1946. Aici mărturisește: "în intimă mea convingere, cursurile ținute la Universitate de Nae Ionescu nu erau originale, ci luate după diferiți filosofi germani pe care el însă nu-i cîtă"). Reacție postromantica față de filosofia academică, cu ecouri ale vitalismului și ale nietzscheianismului, Nae Ionescu a considerat filosofia autentică o reflecție liberă, opusă raționalismului și scientismului. Studierea operelor filosofice ale antecesorilor, în scop de exegeza și comentare, era contestată și repudiata, ca și apelul la exegezele unor autorități în materie
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
1933 de la Sibiu la Ploiești, unde corespondenta sa era detașată ca profesoară la liceul de fete. Scrisoarea se centrează în jurul unui foarte interesant autoportret al scriitorului având ca trăsături principale pesimismul, orgoliul, luciditatea dar și cultivarea unui fel special de vitalism: "Îți scriu după patru ore de muncă în pădure, unde am spart lemne, nu numai din considerente de utilitate, ci și din pasiunea inutilă a efortului. În aceste locuri, unde în multe privințe am redevenit copil, ceea ce înseamnă că nu
O parteneră de corespondență a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16666_a_17991]
-
dar și dovada că, la acest nivel al practicii artistice, artiștii români și bulgari au în comun atît un repertoriu de elemente formale, cît și tensiunile și motivațiile specifice. Recursul la memorie, fie ea istoricistă sau mai apropiată modelelor spirituale, vitalismul cromatic și arhitecturile cerebrale sînt componente ale unui cadru moral, ale unui peisaj interior, dar și ale unor realități contextuale, dacă nu identice, atunci extrem de asemănătoare. Acestă mică expoziție de pictură contemporană bulgărească, în pofida vizibilei neîncrederi cu care a fost
Chinurile unei nașteri amînate (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16952_a_18277]
-
găseam deodată liberi, și în Est, și în Vest. O libertate smulsă prin respingerea poetică a valorilor dominante." Poemele sînt cu heteronime, patru poeți imaginari scriu o poezie care seamănă cumva cu metaforismul generației '60 din România, cu exploziile de vitalism adolescentin ale lui Labiș sau Nichita Stănescu, sau mai tîrziu ale lui Mircea Dinescu: "america e sănătoasă, eu sînt sănătos/ în trupul lui christ./ căderea metalului fluid îmi clădește/ sufletul sferic./ sînt primul la rînd./ trupul mi-a fost așternut
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
creație, ca acțiune de gîndire dirijată spre spațiul muzeal și spre sala de expoziție, artiștii italieni Tomasso Cascella, Franco Ciuti, Bruno Conte, Michele Cossyro, Achille Pace, Attilio Pierelli și Piero Raspi sunt foarte aproape de mulți artiști români contemporani. Amestecul de vitalism și de austeritate, coabitarea valorilor tactile cu rigoarea conceptului și îmblînzirea impulsului baroc în purismul aproape sonor al formelor spațiale, caracteristici care acoperă un spațiu filosofic larg și un parcurs istoric la fel de bogat, fac din arta lor un teritoriu ușor
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
abilitate și finețe în demonstrarea preeminenței imaginarului acvatic și în subteranele viziunii tânărului Ion Pillat, la care notează "oceanificarea cosmosului" și "acvificarea cerului" ca "operații vizionare recurente", având grijă totodată să atragă atenția asupra conflictului permanent dintre "proiectul bovaric al vitalismului", de sursă livrescă ("instrucția ideologică a poemului", "gimnastica energizantă se face cu halucinogene livrești", "ideologia potenței", "tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
D-sa are în sînge reprezentația. La un capăt al tipologiei căreia îi aparține se află nume precum Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Felix Aderca, Alexandru Paleologu, seniori ai paradoxului, ca și ai scrisului caleidoscopic, aranjîndu-se în figuri subtil-atracțioase, răspunzînd unui vitalism structural, contagios. La celălalt capăt se află, evident, personajul de cafenea, imortalizat de Caragiale, care "pune țara la cale", făcînd "politichie subțire", critic peste poate, ros de-o nemulțumire cronică, de-o revărsare elocutorie ce nu cunoaște granițe. Mitică e
Alexandru George show (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16127_a_17452]
-
dreapta între spini - / Crucea de hotar - / artă naivă / rumegată de tufișuri și tîlhari". Congestia de energie reclamă momente de relaxare. Contemplarea proliferării grave a materiilor e din cînd în cînd întreruptă de consemnarea unor cauzalități pitorești, a unor conexiuni ludice. Vitalismul primitiv e întors pe latura sa bonomă: "Rîpa Albă / are un prunc: sufletul meu! / și-o tufă de spini - unghiile unei flori / ce-a dat în mintea copiilor". Ca și această cochet-hirsută repliere: "Mă retrag - valea mi-a spart gîndurile
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
amândouă, să-l întâmpine fericite și grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave!" Nu ne-am închipuit că această incantație va întâmpina împotriviri la publicare, ceea ce totuși s-a întâmplat. Un cenzor i-a reproșat vitalismul, exaltarea forțelor vitale, iraționale, ceva ce ar fi contravenit concepției materialiste despre existență. Astfel cum era poemul nu putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
Harrison Ford se ține excelent încît nu ai o clipă sentimentul, în ciuda ironiilor care asezonează întreg circul, că doctorul Jones ar trebui pensionat. În cazul de față, tonusul actorului dă tonusul aventurii, iar regizorul pare pe alocuri chiar să supraliciteze vitalismul personajului. Spielberg recrează întrega recuzită a aventurii: temple pierdute în jungla luxuriantă, gadgeturi mortale, artefacte macabre, pitoni folosiți pe post de frînghie, foșgăieli de scolopendre, furnici carnivore, sălbatici convulsivi, o detonare atomică în poligonul din Nevada, dar și amabili popîndăi
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
romanelor într-un mod polemic față de soluțiile spirituale și ideologice (v. mimetismul literar oficial) se produce prin respirația și tensiunea inoculată de celulele în degringoladă unui organism individual/social. Romanul Prins este o frumoasă ilustrare a temei supraviețuirii individului/corporalului/vitalismului de tip senzorial în contextul formalismului și al unei realități proletcultiste simbolizate de cancer. Dulce ca mierea... contrapune haina cazonă a realității dure și paupere din armată unei explozii de pasiune și senzualitate demne, pe alocuri, de pagini camilpetresciene sau
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
românești, ele doresc să trăiască moral potrivit aspirațiilor adânci de care sunt animate, însă contextul ideologic sufocant le împiedică. Personajele din romanele românești sunt inadecvate ca structură realității timpului lor. Ele trăiesc după norme și coduri secrete de natură intimă. Vitalismul lor agresiv e într-o profundă contradicție cu normele, festivismul și codurile ideologice. Așadar personajul narator masculin nu este un John Wayne, ci este introspectiv, reflexiv (e o proză de idei!) și trist pentru că istoria tragică a României comuniste nu
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
a împărtășit, luminându-i bolnavului cufundarea în veșnicie". Adela Popescu a făcut bine că a introdus în volum texte inedite ale lui George Muntean, articole, conferințe, prozele absurde și mai ales poeziile, din păcate puține. Ele sunt pătrunse de un vitalism, ce nu ne miră la robustețea morală (și fizică) a autorului. în La pragul somnului regăsim un elogiu al vieții, în Toamna în gară, un altul, al roadelor, a naturii generoase, îmbelșugate. Parcă și mai specifică pentru poet este Ignat
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
literaturii unor autori importanți, și nu fără consecințe asupra felului în care aceasta poate fi înțeleasă, inclusiv despre relativa lor discreție asupra subiectului (autorul îi zice, potrivit cu tema, abstinență) la poeți ca Heliade Rădulescu, Alecsandri, Macedonski, sau neașteptata explozie de vitalism al cărui semn este vița, strugurele, vinul, la Fundoianu, într-o serie de poezii citate (p.296 etc.) și în altele încă, în care se evidențiază rolul augural al vinului („Bea vinul! Cine știe pământul cu noroc?/ Cine citește-n
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
Provincie, III) Sau această imagine a verii dogoritoare, personificată, care se scaldă, după ce a trecut prin codru, prin zmeuriș și pelinițe: „Pe după grâu,/ ascunsă după luncile de lozii,/ vara se scaldă, goală, în pârău.[...].//(Alte priveliști, I) Ori explozia de vitalism în toamnă, cu trăiri bahice în chef cu lăutari, cu vinul îmbătrânind în butoaie, dar și cu strania mistică a extincției prin percepția loviturilor de ciocan, posibil pentru a ciopli sicriul: „Vreau toamnă, via plină cu chef și lăutari,/ butoaiele
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială, cu un spectru larg, dinspre vitalism spre metafizic, dinspre lumesc spre religios - are o mare frecvență în poeme. „Sunt crama pentru toate vinaț urile noi”, afirmă poetul într-o asociere cu interogația: „Au spart în mine toate butoaiele cu vin?” (Romanță, II). Dacă despre o relație
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
în realitate poetul propune o seamă de variațiuni pe aceeași temă din ce în ce mai degajate, centrifuge. Iisusa adoptă postura lui Petru, cel ce se leapădă de trei ori de Cristos (parabola însingurării II), nedîndu-se în lături a ține predici abisale de un vitalism nu tocmai creștin (Eli, Eli, lama sabahtani). Iar în alte locuri se dezvăluie de-a dreptul ca purtătoarea unei demonii voluptuos tentante, corupătoare a firii umane, sub semnul unui misticism deviant, îmbibat de frenezie lascivă. Lauda imnică adresată celei ce
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
și pe care o găsește cunoscută încă din filozofia greacă veche. Cea de-a cincea, iarăși o referire en passant, se află în altă parte a cursului (prelegerea a XIII-a, Iubirea, instrument mistic de cunoaștere), în contextul discuției despre vitalism. Iar ultima e o declarație de distanțare categorică de bergsonism, a cărui vogă tocmai fusese reîmprospătată de Premiul Nobel. Puținele referiri la Bergson din celelalte cursuri sunt fie neutre trimiteri minore, fie distanțări critice. Aceste lucruri se vede că îi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
unei stări de spirit dintr-o vreme în care imaginația poetică zburda liberă pe câmpii nesfârșite, dar și de contemplare melancolică a situației sale actuale. Combinația de suprarealism și confesiune cu accente existențiale sugerează perfect cele două vârste ale autorului, vitalismul tinereții (prin forța imaginației) și oboseala septuagenarului (inclusiv sau, mai ales artistică) "Muntele se desfăcea cum poala unei rochii/ o cheie uitată înlăuntrul unei legi/ un drum pavat cu aparate de radio vechi/ vântul trandafiriu cum o roză în fereastră
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
simplicitatea, măsura sunt valori pe care nu le mai ia nimeni în seamă". Imperativul autenticității menite să facă distincția necesară între adevăr și impostură și care, așa cum observa și I. P. Culianu în Mircea Eliade, a îmbrăcat la Nae Ionescu forma vitalismului mistic, iar la Eliade haina voluntarismului existențial sau a prelungirii conștiinței magice, semănând în epocă o serie de confuzii, reprezintă pentru Sebastian îngemănarea dintre inteligență și sensibilitate, echilibrul dintre logică și senzualitate, obligativitatea adevărului fiind, însă, o condiție majoră. Dezaprobând
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]