120 matches
-
gri-argintați/ Ai timpului,/ Vii și elastici!”. Poeta își continuă și în alte poeme portretul, înfățișându-se cu aceiași bunăvoința amuzată drept “eroina” diverselor ocupații, cotidiene, familiare, obișnuite, o “eroina” activă, traversând cu naturalețe bucuria și tristețea, elanurile, îndoiala, neliniștea, nostalgiile vitaliste. Iată încă un exemplu în acest sens, unde cuvintele participă la o adevărată jubilație a trăirii, iar banala realitate capătă brusc un impuls către fabulos: ”Tânăra visează-n casă o lumina de mătasă/ Cum salvează din declin o bluziță de
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Victor_felea_jubilatia_trairii.html [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
puteri fantastice, într-o explozie de culori și forme care vorbesc despre aceeași „speranța nebunească de a ajunge într-o zi la sursă secretă a tuturor tradițiilor” a lui Mircea Eliade. Teresa Domingo descrie artă lui Tudor Șerbănescu ca fiind „vitalista, o bucurie pentru spectator, care este invitat să participe și să coopereze.” Alături de artistul român, la eveniment au participat criticul de artă Antonio Calderon de Jesus, scriitorii Diego Vadillo Lopez și Hector Martinez Sanz, artiștii Rita Martorell și Ivan Miedho
EXPOZIŢIA „TUDOR 1001 BASME ROMÂNEŞTI” LA MADRID de EVA DEFESES în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 by http://confluente.ro/Eva_defeses_expozitia_tu_eva_defeses_1364469418.html [Corola-blog/BlogPost/345460_a_346789]
-
stări ne sunt comune! Ele sunt cele care ne apropie și care ne fac să empatizăm cu descrierile atente de sentimente cuprinse în carte. Chiar din titlul ei, Evanghelia inimii se dovedește a fi un spațiu artistic al întrebărilor sensibile, vitaliste și al răspunsurilor sincere, gândite cu inima, cu sufletul, cu amintirile și cu fragmentele de pasiune. Căci numai inima nu minte! Toți știm asta, dar nu o recunoaștem! Cartea sondează abisul omenescului, devenirea pașilor încărunțiți, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 by http://confluente.ro/Prin_labirintul_poeziei.html [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
întru împlinire dominând mistuitor, da, și toate acestea într-o permanentă incertitudine, de unde tonul profund elegiac al majorității poemelor, plutind ca o ceață de sunete aurii pe o vale de mirezme. Fără-ndoială, Vasilica Ilie e o poetă autentică, o vitalistă luptând pentru împlinirea într-o iubire totală, spre refacerea androginului antic despre care cuvânta Platon în „Banchetul”. La intențiile autoarei concură din plin Sfânta Natură cu alaiul anotimpurilor: poeta înflorește cu primăvara, se impune cu vigoarea fierbinte a verii, rodește
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_1405866997.html [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
intim cu alter-ego-ul să = pseudonimul. De aici, mecanica literaturii sale (în proză, poezie, dramaturgie), o ziaristică a unui univers peregrin ori, cu alte cuvinte, o expediție ca o narațiune presărată de considerații cvasifilosofice (la prima vedere) căutătoare de lumini solare, vitaliste, de esență withmaniană, psalmodiind serafic, în mistere creatoare de trubadur post-modern, vorbind disimulat mulțimilor (de cititori), fără a cultiva lozinci vide, ci ca un efeb într-o serenadă translucidă și, totuși, ermetică. Nu, nu e un versificator imperceptibil sau corect
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil by http://uzp.org.ro/miron-manega-poeta-faber-inepuizabil/ [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
și mamă a deziluziei; iubirea este consolare, e singurul leac împotriva morții a cărei soră și este. Urmarea nedisimulată a acestei caracteristici este dificultatea pe care o întâmpinăm în momentul când încercăm a delimita în două serii diametral opuse elementele vitaliste și cele ale morții, dificultate ce uneori devine o imposibilitate pe motiv că în poezia lui Emil Botta moartea vine de la distanță,dar nu dintr-un areal exterior, al neființei, ci din viață, împodobită și ambiguizată prin reprezentările ei. Ea
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Poezia_lui_emil_botta_navigand_intre_e_al_florin_tene_1350026032.html [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea by http://revistaderecenzii.ro/radiografii-lirice-cronica-de-prof-dr-nicoleta-milea/ [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți, galaxii/ cresc pe ramii inimii”. Simțurile eonizate ale Poetului, cu precădere vederea, „ochiul”, descoperă în elementele realului tainice structuri armonice ce consonează cu pulsațiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a
O CAPODOPERĂ ÎN ŢINUTUL PUR AL POEZIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Marian_malciu_1401365166.html [Corola-blog/BlogPost/357475_a_358804]
-
proza vieții sau monografii ale străzii (dacă, totuși, găsim, cazurile respective sunt enunțuri și enumerații fără semnificație poetică), vom găsi în schimb, numeroase emoții transcrise în vers clasic sau în vers liber, stări de existenta (altceva decât afectele) fierbinte, revărsări vitaliste cumințite de ușoare melancolii într-o imagistică de tip tradițional( metafora care va sa zică), toate expresii ale pendulării, aș zice firești, între jubilație și îndoială. Aproape nimic nu lipsește din ce se poate afla pe acest traseu colinar: jocul
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Romania_literara_laurentiu_ulici_prima_verba_diferente.html [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
mult l-a “iubit” și “cum” și “cât”... - Câte volume de cărți ați scris până în przent și ce fel de poezie scrieți? Non multa, sed multum”, spune strămoșul nostru latin. “Nu multe, ci mult”. Scriu o poezie directă, inspirată și “vitalistă”, cum o numea un critic (G. Grigurcu) care ar trebui poate să se citească mai mult și nu se citește aprope deloc. Fiind prea simplu și sincer unii mă consideră “complicat”. Pentru a fi și mai clar cred că am
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitorul_ion_murgeanu.html [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea detașată, rece, a Universului: „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste: „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
se suprapun două planuri poetice: unul de echilibru, rezultat din contemplarea atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu ... ” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
este posibilă doar în Universul Om: „Sfere, netezimi, spirale,/ sacre-mpărății astrale/ meteori, punți, galaxii/ cresc pe ramii inimii”. Simțurile eonizate ale Poetului, cu precădere vederea, „ochiul”, descoperă în elementele realului tainice structuri armonice ce consonează cu pulsațiile sângelui. Elanurile vitaliste sunt însă bine temperate de răceala gândului și a rațiunii pure, nepervertite ce taie geometric versul, construind imaginea de o limpezime ce amintește forma cristalului șlefuit. Dintre cele patru elemente presocratice, poetul acceptă pământul în măsura în care acesta ilustrează condiția primară a
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Nicolae_negulescu_1401282910.html [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
viață aproximativ similare foarte diferiți? Mircea Băduț are meritul de a fi mlădiat cu profunzime această dihotomie aparent radicală, adăugînd nuanțe ce relativizează altitudinea polilor și îmbogățește cu aspecte morale niște comportamente policrome și imprevizibile, întrucît aparțin unor personaje deosebit de vitaliste."; Andreea Tănase: "o meditație în proză asupra alegerilor pe care le facem în viață și cum ne afectează ele, atât pe noi, cât și pe cei pe care îi iubim. Fiecare simte că alegerea făcută îl reprezintă, însă nu poate
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mircea_badut_1451555908.html [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
altă limbă. Tot între cărți. Destinul a făcut ca memoria celor doi filosofi să fie legată faptic, nu doar simbolic, de Sibiu: Cioran își începea drumul în viață la Rășinari, în 1911, într-o lună de primăvară încărcată de energii vitaliste, iar Noica îl sfârșea la Păltiniș, în ultima lună a anului 1987, tocmai înainte de sărbători', spune Mirela Ocinic. Filosoful și scriitorul francez de origine română Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911, la Rășinari, județul Sibiu. A murit
Sibiu: Scrisori în original adresate de Noica lui Cioran, prezentate în premieră publicului by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/101684_a_102976]
-
1830) poate fi considerată primul tratat de chimie organică din lume. Berzelius considera că substanțele organice iau naștere sub acțiunea unei forțe necunoscute, pe care a numit-o "forță vitală" ("vis vitalis") și care există numai în organismele vii. Concepția "vitalistă" este infirmată de chimistul german Friedrich Wöhler (1800 - 1882) care reușește să obțină în laborator acidul oxalic în 1824 și ureea în 1828. Seria sintezelor organice continuă. Chimistul german Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (1818 - 1884) sintetizează acidul acetic în 1845
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
Ființă și Timp”) atât Heidegger, cât și Ortega y Gasset, au afirmat că toți filozofii secolului XX îi sunt îndatorați lui Scheler. A fost profesor la universitățile din Jena, München și Köln. Discipol a lui Rudolf Eucken, a simpatizat teoriile vitaliste ale lui Bergson, și este, alături de Heidegger, unul dintre primii fenomenologi care au supus criticii metoda lui Husserl. Scheler a utilizat fenomenologia pentru a studia fenomenele emoționale și intenționalitatea lor respectivă (valorile). Scheler distinge trei modalități de cunoaștere : cea inductivă
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
sub anumite raporturi cu mai vârstnicul Al. Vlahuță, T. a scris versuri de factură mai degrabă neoclasică, însuflețite de un patetism suscitat de elanuri generoase, de solidarizarea cu șansele de emancipare (nu numai socială) a omului și ritmate de accente vitaliste și mesianice. E o poezie cu o retorică riguroasă - fără mari excese de grandilocvență -, o poezie conservatoare, deja desuetă prin raportare chiar la relativ puțin îndrăznețele înnoiri promovate de simbolismul românesc la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
și cere ca în locul ei să îi fie amenajat laboratorul. Importantă descoperirii sale este descrisă foarte sugestiv de ceea ce spunea Hermann Kolbe: "Wöhler caută un măgăruș și a descoperit un imperiu". Sinteză ureei de către Wöhler a condus la invalidarea teoriei vitaliste conform căreia compușii organici pot fi modificați pe cale chimică dar pot fi sintetizați numai de către organismele vii prin intermediul unei forțe vitale. Fericit de descoperirea făcută, Wöhler îi scria lui Berzelius: "Trebuie să îți spun că pot sintetiză uree fără să
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
criticul italian preocupat, poate la fel de mult ca și Gh. Crăciun în spațiul nostru, de efectele ciocnirii „aisbergului” tranzitivității poetice cu „Titanicul” poeziei reflexive - susținea că „până și poeticile inclusive și aglutinante, ca acelea ale lui Whitman sau Rimbaud, antiintelectualiste și vitaliste au deschis calea enumerării haotice și dicteului automat: altfel spus, acelor forme de extremism antidiscursiv care au sfârșit prin a consolida separarea netă, ontologică, de principiu, dintre poezie și proză, dintre uzul esențial, pe de o parte, și cel instrumental
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din atmosfera orașului, abandonează ținuta de catedră, preferându-i expresia brută. Sinteză de vitalism frenetic și intelectualism moderat, creatorul Părintelui Ghermănuță face dreaptă măsură bucuriei simțurilor și reveriei intelectuale. În prima perioadă (Amintiri dintr-o călătorie), mai evidentă e latura vitalistă, juvenilitatea călătorului izbucnind în apostrofe, interjecții și exclamații. Metafore și comparații în serie traduc expansiv o neobișnuită acuitate senzorială. Fiorii singurătății „îți răcesc inima”; la Agapia, „natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smaragd
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
1833-1840). În romanele sale a fost reflectată o filozofie impregnată de pesimismul profund al lui Arthur Schopenhauer, dar care predica într-o anumită măsură un fel de mântuire prin acțiune, după modelul lui Friedrich Nietzsche : de aici personajele aventuriere și vitaliste, frecvente în romanele sale, dar și cele câteva abulice și resemnate, precum Andrés Hurtado în „"El árbol de la ciencia"” („"Arborele științei"”) sau Fernando Ossorio în „"Camino de perfección"” („"Drum de perfecțiune"”), două dintre romanele sale oarecum finisate. A sfârșit prin
Pío Baroja () [Corola-website/Science/308574_a_309903]
-
a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii senectuții, când scrie amărâtă, contrar firii sale precumpănitor vitaliste: „[...] din nou sunt chinuită de această dezrădăcinare, pur subiectivă, care n-are nimic de-a face cu locurile familiare sau străine, ci cu singurătatea mea, cu izolarea mea de copil rătăcit în lumea mare, sentimentul de a nu avea nici
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau prin cuvinte. Eul poetic este iremediabil prins între exaltare și melancolie, între percepția disperat vitalistă și cea intelectuală, într-o dublă revoltă, împotriva realității discontinue, perisabile, dar și împotriva la fel de trecătoarei lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]