120 matches
-
relevantă, din mistica, fie convulsionată, fie mai curînd decorativă, a gîndirismului. Liber de orice preconcepție doctrinară ori stilistică (pentru a-și asigura libertatea interioară recurge în mare măsură la practica suprarealistă), încearcă a-și prezenta pur și simplu ecuațiile sensibilității vitaliste. Ingenuitatea ,antică" și ,cosmopolită" e a unei ființe care-și proiectează viața emoțională și senzorială pe ecranul universal și, în reciprocitate, își asumă fenomenologia naturii precum o funcție a organismului propriu. Această balansare între exterior și interior, între subiectiv și
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
vedere/ ca pe niște zulufi aurii// sau să le strecor în sîn/ sau să le înghit/ după ce le miros/ și le privesc/ și le simt/ evanescența" (eu știu să împart o zi). Prin densificarea trăirii asemenea ingenuități ajung la impulsuri vitaliste. Presată de un preaplin al trăirii, ,inexplicabil" căci analiza l-ar stînjeni, ducînd la ,explicații" comune, poeta se dedă mișcării gratuite: ,alunec într-o frenezie/ pe care nu mi-o pot explica/ dar nici nu o pot opri/ să îmi
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
intuit). Depășindu-și faza determinismului absolut, M. Ghika a înțeles „fără metafizică, pe cale absolut științifică (...) singularitatea, transcendența vieții, a domeniului gândirii, a voinței, a dorinței”. „Găsisem, urmând corect calea trasată de fizică și de termodinamică, fără a introduce nici o ipoteză «vitalistă», că există o diferență transcendentă între materia neorganizată și cea organizată, cu alte cuvinte, un «test» matematic al transcendenței vieții”. Tot ce este viu se opune degradării, entropiei - o întroarcere la celebrul cogito al lui Descartes. Această viziune asupra lumii
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
intim cu alter-ego-ul să = pseudonimul. De aici, mecanica literaturii sale (în proză, poezie, dramaturgie), o ziaristică a unui univers peregrin ori, cu alte cuvinte, o expediție ca o narațiune presărată de considerații cvasifilosofice (la prima vedere) căutătoare de lumini solare, vitaliste, de esență withmaniană, psalmodiind serafic, în mistere creatoare de trubadur post-modern, vorbind disimulat mulțimilor (de cititori), fără a cultiva lozinci vide, ci ca un efeb într-o serenadă translucidă și, totuși, ermetică. Nu, nu e un versificator imperceptibil sau corect
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
într-o cheie lejer-agreabilă dramatismul unui impact lăuntric încorporat. Altminteri spus, pentru a se despovăra, ca personaj el însuși, de tensiunile operei ce-i depășeau, după toate probabilitățile, conștiința de sine reflexivă. Era o purificare cu caracter reflex, o regenerare vitalistă a fibrei creatoare suprasolicitate într-un univers livresc la care, venind din "neagra țărănie", nu era pe deplin adaptat. Un interesant aspect al raportului dialectic dintre individ și colectivitate pe care îl conține subtextual creația lui Ion Creangă e dat
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în 1919 cu Poemele lumini, poeme de exuberanță vitalistă, la distanță de 18 ani de ultimul volum al poetului ceh. Se pune întrebarea: pot fi oare cei doi poeți-filozofi apropiați și deci comparați și, dacă da, să vedem pe ce considerente. Trebuie spus de la început că ambii poeți au
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
fragilității lumii, versurile lui dintre Pașii profetului (1921) și Nebănuitele trepte (1943) excelând în exprimarea disperării ființei, care nu-și mai simte înrădăcinarea organică în lume. Bântuit de spaima existenței, poetul și omul Blaga vede erosul ca pe o exaltare vitalistă și, în plus, ca pe o salvare de îmbătrânire și moarte. "Și azi, dintr-odată, neașteptat, acest răsărit Ce cîntec nemăsurat Ca unui orb vindecat lumea-n lumină mi s-a lărgit" (Schimbarea zodiei) Iubirea e pentru el putere cosmică
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
sau V. Streinu, opunîndu-se că și aceștia cu înverșunare oricăror variante ale unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe criticii psihologiști". Cu toate ca (impuritate subsidiara!): "Izvoarele gîndirii sale estetice vin din activismul unor concepții vitaliste, dintr-o serie de teze biologizante și psihologice, stînd sub zodia relativismului gîndirii moderne". Nu putem a nu menționa și un efect al acestui "autonomism extrem", susținut de F. Aderca, ce l-a dus la încrucișări de spadă cu E.
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Trebuie să fii un om viu și un artist postum", consilia Jean Cocteau, cu toate că, uneori, artistul, viu aidoma omului, neglijînd acea abstragere ce pare propice contractului cu viitorul, întîmpină dezagremente în relațiile cu cel din urmă. Să recunoaștem că tezele vitaliste ale autorului Femeii cu carnea albă ar fi găsit un teren de aplicare pe propriul său destin literar. În fine! Să recunoaștem în F. Aderca măcar pe unul din cei mai de seamă precursori în direcția a ceea ce exegetul sau
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
niciodată. În fața ei însuși Christ se îndoiește o clipă pe crucea sa)", notează, ca o concluzie, autoarea, lăsînd subiectul de meditație, evident, deschis. Am insistat mai mult asupra acestui aspect, nu numai pentru că mi se pare semnificativ din perspectiva concepției vitaliste a Ilenei Mălăncioiu în privința tragicului, dar și pentru frumusețea în sine a acestor rînduri în care se simte vocația poetei, de astă dată, de a înregistra "plusul de suferință din lume." Între Iov și eroii dostoievskieni, pe de o parte
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
anii '20 susținătorii, Pârvan, bună oară, răbufnind încă o dată în deceniul al patrulea. Această răbufnire e legată de generația lui Eliade, Cioran și compania. De la Itinerariul spiritual din 1927, an și al Manifestului "Crinului Alb", la profesiunile de credință spiritualiste, vitaliste, existențialiste și autenticiste ale tinerilor de la Criterion, din școala Cuvîntului lui Nae Ionescu și de la celelalte publicații ale noii generații, lirismul răzbate prin toți porii declarațiilor și acțiunilor lor politice și culturale. Spre deosebire de pașoptiști însă, tinerii interbelici pleacă de la premisa
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
comunicări metapersonale, în felul în care Wilhelm Wörringer explica "noul patos" expresionist. O chemare a unei spiritualități supraindividuale, care împinge inspirația pe făgașul unui entuziasm năvalnic, avînd ca paradigmă ditirambul nietzschean, în pofida utopiei geometrizante, contrapunct menit a sublinia enorma presiune vitalistă: "Sub masca de aur tristețea levitează dintr-un mușuroi de iridium printr-o armură din foiță de mică/ sub masca de carton alune coca-cola și filme de duzină îngrașă/ refugiul într-un imperiu-miraj/ trenul roade visul prin defileurile spaimei prin
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
în termeni nu prea măgulitori: "E o sete de vulgaritate, de frondă și murdărie în toți tinerii de azi, incapabili de dialectică abstractă, o deplină opacitate față de sensurile raționale; sunt toți epatați de filozofiile ieftine, de filozofia vieții, de sisteme vitaliste, pragmatice, iraționaliste. Nimeni căruia să-i placă într-adevăr dialectica, adevărurile pure, metafizica. Vorbesc toți de experiență, de trăire, de moarte - amestecă noțiunile acestea vagi, se mistifică, fac scandaluri de presă și pretind că reprezintă spiritul nou... Ce incapacitate de
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
făcute posibile. Cultura însăși, opusă naturii, este integrată organic de natura umană, ce ajunge să se îmbogățească și chiar să respire prin ea. Autorul urmărește himerele Eladei cu tot freamătul sângelui și al vieții în trup. Melancolie, dar și frenezie vitalistă. Lecturile mitologice și incursiunile istorice nu reușesc să acopere viața ce "gâlgâie nerușinată și luminoasă" în jur. Într-unul dintre cele mai frumoase fragmente ale cărții, Octavian Paler se confesează direct: "Ba da, există ceva și mai important decât o
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
lăsând să se vadă, tot mai clar, structura sistemică a lumii configurate, rațiunile, mecanismele, coerența ei. La Radu Aldulescu, procesul este mai accelerat, fiindcă imobilismul naturii umane e întărit de rigiditatea regimului comunist. Contrastul din Groapa era acela dintre frenezia vitalistă, consumist-capitalistă a personajelor și durata mai lungă a existenței ce nu se poate sustrage unor legi nescrise. În Sonata pentru acordeon, totul fiind setat, bătut în cuie de la bun început, raționalizat economic și planificat ideologic, accentul epic se va muta
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
cum crește spicul grâului în câmp.”// (Seară mistică) Poezia erotică din Priveliști oscilează pe un registru larg, de la ingenuitate și un imagism serafic cu spațiul paradisiac al iubirii în teritoriul naturii la gesturi mai ferme și gânduri tăinuite, la izbucniri vitaliste, la momente încărcate de neliniști și zbucium. „Ca un bețiv de vinuri siracuze” îndrăgostitul ar bea „din amfora trupului rotund” lăsânduse pradă învăluirii erosului, într-o descătușare a sentimentului ca „valurile sângelui rebel,/ Cu-efervescenți de must în fermentare”. (Poem
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
existenței îi ia locul o convenție coloristică, o acrobație a minții, așadar o destindere, o "simplificare", putem presupune, în ciuda demonismului senzual pus în scenă, derivînd din pervertirea unei copilării endemice. Prin evitarea unei raportări la destinul macrocosmic, prin refuzul freneziei vitaliste, al numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor minorului, urmărit însă cu atenție mărită, așa cum fac copiii cu proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de specii naturale, Hennequin s-a străduit a aborda critica într-o manieră scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a criticii", adică evită discuțiile asupra obiectului și
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
înșiși (Cioran însuși a fost taxat frecvent drept un nietzschean). Dar nu e oare posibil să-l aprobăm pe autorul lui Gog cînd acesta vorbește despre o anume "slăbiciune" a lui Nietzsche ca factor declanșator, prin compensație, al viziunii pan-vitaliste ce-l caracterizează? Paradarea forței, a "voinței de putere" exacerbate, în cazul ființei sale, a prefațat prăbușirea acesteia în inconștiență, după cum, în cazul regimului nazist, care i-a preluat doctrina, în pofida împrejurării că a fost un adversar al naționalismului și
Profil Nietzsche (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9519_a_10844]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate că șaizecist conform calendarului, Nicolae Prelipceanu se desparte vădit de standardele exponenților acreditați ai generației d-sale. Refractar vizionarismului cos-mic în grandioasă abuliție al acestora, se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximității, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreț i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui "realism" asumat. Astfel încît, mult mai curînd decît drept un fidel purtător al însemnelor șaizeciste, îl vedem ca un precursor al optzeciștilor. E adevărat
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
seamă, apărută la Editura Tiparul din Bârlad, oferă numeroase exemple de supraevaluare. Despre Petruța Chiriac, autoarea unui roman de un sentimentalism naiv, Pescărușii de la malul mării, Gruia Novac crede că „și-a dobândit dreptul de a se pierde în lumea vitalistă eternă“. În versurile stângace ale lui Nicolae Pandelaș, din volumul Superlativul vulnerabil, descifrează „o muzicalitate canonică, cu o incantație sugerând nesfârșirea“. Pe Dumitru D. Palade, autorul unui volum de versuri artificioase, Atât cât se poate, îl consideră „un cerebral care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii senectuții, când scrie amărâtă, contrar firii sale precumpănitor vitaliste: „[...] din nou sunt chinuită de această dezrădăcinare, pur subiectivă, care n-are nimic de-a face cu locurile familiare sau străine, ci cu singurătatea mea, cu izolarea mea de copil rătăcit în lumea mare, sentimentul de a nu avea nici
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
spune că Radu Ulmeanu scrie poezie, așa cum Nicolae Breban scrie proză. Un suflu vital îi dictează textele într-un fel de dicteu automat, debarasat de orice urmă de cenzură estetică sau rațională. În fluxul acestei scrieri "posedate", dominate de elanuri vitaliste, răsar ca din neant versuri de mare frumusețe și delicatețe. "Păsările ți s-au lipit de piept, tremurând,/ cu câte un scâncet, parcă lovite/ de inima ta bătând ușor,/ ca un mânz nenăscut, din copite." (Ca dintr-un măr, p.
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]