147 matches
-
români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
originală, dar autoarea îi dă o claritate periculos de convingătoare. Rezumînd, lucrurile ar sta în felul următor. Deopotrivă Vulcănescu, Nae Ionescu, Eliade, Cioran, Eugen Ionescu stau sub semnul unei filosofii de tip iraționalist. Dar, în timp ce Eliade, Cioran, Vulcănescu favorizează iraționalismul vitalist de sorginte germană, romantic și neoromantic, sînt influențați fiecare în moduri diferite fie de Nietzsche sau Schopenhauer, fie de filosofia creștină sau de ortodoxism, Eugen Ionescu face cumva figură aparte cu iraționalismul său sofist care îi permite o maximă libertate
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
poeți ai generației '70, Ion Mircea se află la antipodul tranzitivității, al tonului direct, al "amestecului" dintre viață și text în beneficiul primului termen. Este, de aceea, un efort notabil pentru el să pătrundă în viscerele creației unor poeți contemporani, vitaliști ori mizerabiliști, avangardiști și sexualizanți, distrugători de mituri și tabuuri, provocatori prin tematică și discurs. Spre finalul antologiei, excedat, autorul își îngăduie primul său accent critic autentic, întâia observație penalizatoare la adresa unui poet. Nefericitul e Paul Vinicius, dar mai nefericit
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Ury Benador, Ion Călugăru și mulți alții. Locul lui Teodor Scorțescu e, indubitabil, în categoria ingrată a acestor scriitori minori, chiar dacă putem proba superioritatea lui stilistică pe anumite spații și în câteva tonuri subtile ale melancoliei. Nu e un balzacian vitalist și panoramic, ci mai degrabă un stendhalian pasionat de psihologia erosului, verificată în contexte de exotism și decadență. Calitățile prozatorului se văd cel mai bine în cele două romane ale sale: Popi (1930), de dimensiunile unei nuvele cu mai puțin
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
spre acest model îndeosebi absența izolării, implicarea morală, principiul activ de prezență „în mijlocul lumii zgomotoase, chiar și în toiul celor mai aprige bătălii”, exigențe aflate la antipodul mentalității ortodoxe, construită pe prea multă pasivitate și resemnare. Petre Pandrea este un vitalist prin excelență, un spirit dinamic, răzvrătit și bătăios, căruia îi e imposibil a se sustrage ispitelor lumii și păcatelor: „Am fost născut dionisiac” - declară el la un moment dat (p. 128). Călugărul alb are funcția unei referințe simbolice, ca aspirație
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
clintească o anume impresie unitară, de orgoliu și solemnitate, care-l impune. Livresc (în maniera cu totul serioasă a autodidacticului), cu lecții de mitologie bine însușite, clasificate pe simboluri și apreciate după folosul didactic, V. Voiculescu rămîne, în esență, un vitalist, un "primitiv" prin cultivarea eresului de extracție folclorică. Cum confortul unei gîndiri dialectice cu efect implacabil pare a i se refuza, se dovedesc valabile rupturile care produc răni în spiritul dezbinat, hărăzit celor mai teribile încercări: În fundul existenței zac ca
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
ca autor, dar mai ales dinspre noi, cititorii: e necesar să știi de unde s-apuci prada pentru a nu te învârti în jurul ei, sau a sta în cruntă nehotărâre, ca măgarul lui Buridan. Poetul este, cu siguranță, un insurgent, un vitalist gata să intre în spiritul avangardei. Iar aceea care a răzbătut, între puținele, în ultimele trei decenii, este paradoxismul. Potrivit „Dicționarului estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației...“, de Ion PachiaTatomirescu (2003, p. 298 sq.), «Paradoxismul desem nează [...] curentul literar fundamentat
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
de cuvînt printre altele al sus-semnatului; care domn Sache, celebrul jurist european, figurează și că emitent de opinii în volumul de însemnări în pregătire al Editură Allfa ( Doamne ajuta!) tot al autorului modestelor rînduri de față; ...ei bine, amicul, un vitalist de forță în concepții, trecut deodată la blajinii ecologiști... Numai la una că aceasta nu m-aș fi așteptat. Cum, teribelul domn, filozof, putem spune, al legilor sălbatice ale naturii, afirmînd decis că natura, inclusiv cea umană, este și trebuie
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
optzecist, din punct de vedere biografic (anul sau de naștere, 1956, e cel în jurul căruia pivotează majoritatea componenților generației cu pricina) cultiva un lirism particularizat, neîncadrabil în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la elementele cosmice, cosmosul fiind aici asumat nu doar prin simbolurile sale consacrate, ci și printr-o retorica
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
semnificativă pînă la paginile memorialistice, așternute la bătrînețe, care par a răscumpăra atenția redusă arătată pînă atunci operei proprii, concurată de slujirea creației altora. Înaintea "trăirismului", al cărui precursor, fie și modest, a fost, C. Beldie dă frîu liber fluxului vitalist al ființei sale predipuse la o erotică exaltată, la un sibaritism al simțirii ce se reflectă în oglinda unui intelect analitic. C. Beldie e un hedonist. Confesiunea sa senzuală, de "mare berbant", așa cum singur se recunoaște, e fără ocol, luminată
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
încercat să explice teoriile lui Blaga și Eliade, interpretările care s-au dat de-a lungul timpului acestui mit fundamental, pentru a se întreba, în final: cum a putut acest autor să transforme viziunea fatalistă din Miorița într-un mesaj vitalist, să pledeze pentru un activism deopotrivă politic și poetic în afara granițelor țării sale. E nu atît o întrebare, cît un exemplu despre cum a reușit un român plecat din țară la nouăsprezece ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant, compromis, fabulosul e prezent ca un factor ce transfigurează universul în sens vitalist, îl fecundează. Sterilizării sceptice îi răspunde rodnicia irepresibilă a ficțiunii, chiar dacă relativizată prin interogație: "Să spun că inima gîlgîia? Că prin aer/ Treceau titireze de aur, farfurii zburătoare, că lumina/ Se mișca întocmai unui pîntec întărîtat?/ Că oamenii erau transparenți
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
entuziasmul lor multe spirite foarte îndepărtate de concepțiile și viziunea sa". "Aderența sufletească", "o stare de fericită, plurivalentă și ingenuă perplexitate", "iscusința iubitoare" sînt sintagmele caracteristice ale unui asediu intens-sentimental, ale unui discurs amoros sui generis. Nicolae Steinhardt e un "vitalist" care nu ezită a introduce în comentariu normele "metodei" sale: "recîștigînd sensul, vom redobîndi și mai multă dragoste de viață. Căci moartea se cuvine să o înfruntăm, iar viața trebuie să o iubim". Sau: "precum a grăit Pasternak: a trăi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
jumătate incantatoriu, o lume reconstruită alchimic, adică realizată prin transmutația substanței în energie și a concretului în idealitate. Fără a fi un artist de factură intelectuală, un conceptual așezat într-un orizont al ideilor premergător actului artistic, ci, dimpotrivă, un vitalist afectuos și, de multe ori, chiar pudic, prin logica interioară a gestului său el se se dezvăluie acum și ca un creator nonfigurativ de lumi ficționale, de scenarii care par justificate, în aceeași măsură, de pulsiuni umorale și de rațiuni
Tandrețea gestului eroic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16598_a_17923]
-
într-un palimsest". Deslușim astfel și o discretă manevră de coagulare, de organizare "pozitivă" în calea avalanșei de conexiuni incontrolabile, un mod de-a puncta contururi fie și vagi într-o materie prin sine nedeterminată, anarhică. Această gratuitate a haosului vitalist suportă încă o frînă datorită unor tablouri temporale care, potențînd neîndoios impersonalizarea, îi restrîng în subsidiar caracterul aleatoriu. Fiu fidel al unui răstimp istoric, Liviu Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Zeci de volume au ieșit sub egida USR-ului clujean, girate sau coordonate de Irina Petraș. Marele meu regret în privința dumneaei este că nu s-a angajat decisiv în zona istoriei literare. Am fi avut nevoie de un asemenea spirit vitalist, ce ar putea fără probleme, la o adică, să exporte energie... În plus, Irina Petraș face parte dintre acei scriitori fără umori. Din scris, cel puțin, ele nu-ți fac cu ochiul. Dojenește puțin spre deloc, ca o mamă înțelegătoare
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
care vor fascina segmente tot mai mari din tinerimea intelectuală a epocii. Retranșat pe o poziție moderată și democratică (în pofida faptului că "tirania majorității" îl sperie), el se prezintă ca un burghez cuminte și serios, față cu rătăcirile unor moderniști vitaliști și anarhiști. O poziție echilibrată și justificată, corectă din unghiul istoric, dar cu totul inconvenabilă în planul disputelor de idei și de imagini. Între cel care contestă nu importă ce, apelând la întregul arsenal de mijloace permise și nepermise, și
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
învățător la țară și dă cu piciorul unei cariere "respectabile", dar mic-burgheze la oraș - ci dintr-o stare pe care locurile o comunică și care amână tradiționala idilă cu învățătoarea. Este acolo ceva mai grav, prezența morții în plin elan vitalist, iar regizorul știe să încheie filmul pe o notă poetică deloc disonantă. Atât Vulpe-Vânător cât și Stare de fapt (1995) probau o încercare a regizorului ca și a colegilor de generație de a valorfica trecutul recent și traumele unei identități
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin, în special, temperamentele epicureice, vitaliștii mai mult sau mai puțin sistematizați, de la Tonitza la Mutzner și pînă la impresioniștii mai vechi sau mai noi, în vreme ce în descendența lui Andreescu se aliniază caracterele severe, sensibilitățile sobre și temperamentele melancolico-meditative, de la Pătrașcu pînă la Ghiață și la
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
recuperarea identității românești „defuncte”. Fondane îl lasă moștenire publicului din România pe Fundoianu, prin ce are mai reprezentativ și mai adînc „specific” ca identitate poetică. Mai substanțial, în orice caz, decît Primele poeme ale lui Tzara. Un Fundoianu melancolic și vitalist, elegiac și revoltat, obosit de inteligență și de cultură, captiv într-o provincie devastată și într- o lume bătrînă, dar dornic să-și transgreseze „epuizarea” prin evadări în spații imaginare sau în natura agrestă, prin contactul brut cu materia, cu
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
de riduri/ și amintește de moarte,/ iar obrazul meu drept/ este mereu neted, plin de tandrețe” (Două fețe). O necontenită combinatorie a extremelor îl ferește de fixarea factice într-unul din ele. Cuvintele exclusiviste (ură, moarte, ruină) dobîndesc un halou vitalist: „Urăsc poezia și-mi doresc totodată/ moartea fierbinte de a trăi,/ spune trupul meu ca o biserică în ruină.// Și se-nclina precum turnul din Pisa/ către fratele său, pămîntul” (Stare). În marginea abisului, se înscriu secvențe orgiastice: „Viața mea
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas cu pas pe un platou de filmare, într-un patinaj realist cu scurtcircuite suprarealiste, în developări în alb și negru. E de înțeles de ce Bogdan-Alexandru Stănescu făcea
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
epistolar Ion Barbu - Al. Rosetti, care-l prelungește pe cel din tinerețe cu Tudor Vianu. De fapt, nu avem în volum decât scrisorile poetului, multe din ele, cum ține să precizeze Simona Cioculescu, deja publicate. îl descoperim pe același insațiabil vitalist, închinător al lui Eros. Femeia este omniprezentă. "Preotesele aici (la Viena) sunt departe de superba barbarie albă a colegelor lor din Reich. Un stil meschin". La Utrecht, femeile sunt "sau negustorese ermetice (dar monumentale), sau frenetice făpturi neptuniene, ca de
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
și "viața cosmică" se ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit, evitîndu-se pe sine însuși
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
român contemporan, adept al „revizuirii coordonatelor interioare, ale vieții umane contemporane”, spre spiritualitate - Profesorul universitar doctor, de la Universitatea din New Mexico și Părinte al Pradoxismului Mondial, dl. FLORENTIN SMARANDACHE!) - este una care atinge, nu de puține ori, desăvârșirea, în ritmul vitalist al stihurilor, dar și în cel al trăirilor lirice. De un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]