7 matches
-
puterea dubioasă de a-l substitui cu ceva mai tangibil - un fals tămăduitor, un furtișag benefic, o sustragere a pacientului de sub fascinația malefică a depărtării. Dar ce te faci cu cei ce gustă numai deliciile dării în vileag a tertipului, vitalizați parcă de nemângâierea din indiferența crudă a elementelor? Cum să-i rabzi pe băutorii ăștia înveterați de neant, ce-și declară plăcerea o afacere strict privată și denunță efectul placebo - literal, "așa cum vă place" - ca pe-o găinărie umanitară de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
doar instrumente ale sufletului. În sistemul psihologic al lui Plotin există a legătură strânsă și instru-mentalizată între cap și rațiune, ca aceea dintre ficat și dorințe. Ficatul este sediul dorințelor, punct de plecare al producerii a tot mai complexelor și vitalizatelor acte instinctive, de conservare. Într-un prim stadiu, instinctul acesta se manifestă doar ca o simplă preferință sau înclinare a stării corpului, de a-i fi foame, sete, o orientare spre un anume obiect al dorinței. În final, dorința se
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la îndeplinire în sfera unei alternanțe deconstructiv-edificatoare, în sfera unei frângeri utile a fluxului interiorității. Conștiința de sine devine, astfel, instanță întemeietoare a actelor voluntare (le argumentează, le susține și apoi le explică) și partener "întârzietor" al unei dinamici excesiv vitalizate care poate însoți adeseori acumularea subiectivă de conținut sufletesc. Acesta este și sensul autentic al cogniției active: o cunoaștere implicată (care dirijează voința), o cunoaștere a îndemânărilor pragmatice (a guvernării de sine prin control efectiv). În plus, cunoașterea de sine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
simbolistica unui mormînt și a unei cruci. Apoi, au atașat morții o latură "estetică", conferindu-i identitate artistică. Moartea s-a constituit în metaforă sau chiar personaj în operele romanticilor. S-a vorbit despre o așa-numită "Moarte Frumoasă", umanizată, "vitalizată", într-un mod obscur și subliminal (p.18). Oamenii au încercat să-și perpetueze, în moarte, viața însăși, duplicîndu-și mediul ambient în cavouri tot mai sofisticate, similare unor case. Liviu Cotrău amintește angoasa "morții clinice" care, după descoperirea medicală, a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și Împlinească rostul de a asigura „rotația” muritorilor pe Terra Incognita. Pe Paul Schuster l-am revăzut În martie 2004, la Berlin. Slăbit, nervos, ca În ultimii ani, dar Îndârjit și vitalizat, ca totdeauna, de obsesii morale și politice. Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Fratele-spectru al morții, familia spectrală, care bâjbâie în întuneric ca o siluetă multiplicată ce duce cu ea umbra dinaintea sfârșitului, prietenii-spectre sexuale. O atmosferă mortambulă acoperă fiecare scenă ca și cum punctul zero e de mult prezent în spațiul alb, clinic, neutru, vitalizat excelent de proiecțiile video nostalgice - peisajele cu nori și păsări, ironic erotice -, inimile care pulsează, copilărești, jucăriile colorate care se dau peste cap. În aparența nevrotică de bine, moartea prinde cheag. Louis se întoarce acasă pentru că nu mai are mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de idei sau de tendințe în interiorul său. Democrația totală este la fel de imposibilă, în sensul că însăși exercitarea sa presupune o limitare a puterii poporului: mai mult, la fel ca totalitarismul, ea poate fi mai mult sau mai puțin dezvoltată, încarnată, vitalizată. În aparență, Totalitarismul și Democrația au același fundament, puterea Poporului pentru Popor, și același program, "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Firește, totalitarismul din URSS nu instaurează nicidecum puterea poporului, iar sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]