6 matches
-
viteză medie crescută pe distanțe lungi, se remarcă o apropiere a acestui tip de înotător de tipul alergătorului de fond din atletism. Înotătorul craulist semifondist (400m) se situează între cele două biotipuri prezentate. El are valori mai mari față de craulistul vitezist la lungimea antebrațului, a trunchiului, a tălpii piciorului, a întregului picior, la circumferința pumnului, a antebrațului, a genunchiului. De asemenea, în comparație cu craulistul fondist are valori mai mici la lungimea antebrațului, a brațului, a circumferinței gleznei și a gambei. Aceste diferențe
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
a întregului picior, la circumferința pumnului, a antebrațului, a genunchiului. De asemenea, în comparație cu craulistul fondist are valori mai mici la lungimea antebrațului, a brațului, a circumferinței gleznei și a gambei. Aceste diferențe ne fac să-l păstrăm mai aproape de craulistul vitezist, fapt care ne ajută să înțelegem mai bine caracterul efortului pe distanța de 400m, zonă mixtă, la performanțe situate sub limita celor 4 minute. Înotătorul spatist (100m și 200m) este înalt, dar cu greutatea corporală medie, raport care impune calitatea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
să înțelegem mai bine caracterul efortului pe distanța de 400m, zonă mixtă, la performanțe situate sub limita celor 4 minute. Înotătorul spatist (100m și 200m) este înalt, dar cu greutatea corporală medie, raport care impune calitatea specifică, suplețea. Întrece craulistul vitezist la lungimea antebrațului, brațului, tălpii, în lățimea umerilor și mobilitatea palmară, are lățimea șoldurilor la valoarea cea mai ridicată. Față de aceste repere, imaginea standard a înotătorului este regăsită mai mult în tipul spatistului decât a craulistului vitezist. Funcțional consemnăm o
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
suplețea. Întrece craulistul vitezist la lungimea antebrațului, brațului, tălpii, în lățimea umerilor și mobilitatea palmară, are lățimea șoldurilor la valoarea cea mai ridicată. Față de aceste repere, imaginea standard a înotătorului este regăsită mai mult în tipul spatistului decât a craulistului vitezist. Funcțional consemnăm o forță medie de vâslire, fapt ce ne sugerează că numai prin tehnică eficientă s-ar putea obține creșterea valorică a rezultatelor. Datorită faptului că lungimea tălpii are valoarea cea mai mare, mișcările de picioare pot fi eficiente
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
întregime. Suplețea și mobilitatea fac ca spatistul să semene într-o oarecare măsură cu săritorul în înălțime. Înotătorul de fluture (100m și 200m) prezintă biotipul somatic în care regăsim craulistul semifondist, iar pe plan motric se apropie de valorile craulistului vitezist. Picioarele mai scurte lasă să se întrevadă rolul pe care îl joacă trunchiul în propulsarea corpului. Aceste repere se repercutează și asupra mișcărilor propulsative a fluturistului - tempoul său fiind destul de ridicat. Legat de această remarcă notăm și lungimea tălpii care
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cel mai lent procedeu de înot sportiv. Brasistul poate fi asemuit cu un săritor în lungime sau de triplusalt. Înotătorul de mixt individual (200m și 400m) a reușit sa se diferențieze față de ceilalți înotători. Somatic are valorile comparabile cu craulistul vitezist. El înregistrează valorile cele mai mari la circumferința pumnului, gleznei, antebrațului și genunchiului, adică la nivelul articulațiilor unde se produc cele mai puternice mișcări. Funcțional se află la valori medii, valori rezultate și din combinarea celor patru procedee. Este un
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]