4 matches
-
ne-am ostoit spre a fi și a ajunge ce vrem?): dreptatea (în numele cărui principiu moral ne ducem crucea, cum o facem, cu câtă meritată osteneală sau furișenie, natura și cumpătul între pricini pentru a nu mânia pe bunul Dumnezeu, vitriolarea arțagului din fiecare pentru a impune o construcție socială armonică: iubirea aproapelui, izgonirea urii, emanciparea socială și națională, dreptul la demnitate, etc. Autorii au înțeles și evidențiază în cartea lor că, numai pe temeiul acestora îți asumi în mod conștient
PREFAŢĂ LA O MONOGRAFIE ŞCOLARĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Prefata_la_o_monografie_scolara.html [Corola-blog/BlogPost/340814_a_342143]
-
-i descrii cu ele pe cei uciși în decembrie’89.E mai cool și mai trendy să-i onorezi facindu-i fraieri,fără ghilimele.Numai că,”odată cu apa murdară,arunci din copaie și copilul”,lovind în ticăloși,murdărești și inocentii.Or vitriolarea profitorilor lui dec ’89 se putea face și fără profanarea,chiar si “cinic-generos-metaforica”,a victimelor și fără fetișizarea “nonsensului” morții lor.Oamenii aceia n-au murit ca niște fraieri,fie și doar pt că în momentul morții își trăiau prima
Requiem pentru fraieri by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83024_a_84349]
-
primele zile ale revoluției s-a tot amplificat culpabilizarea tuturor segmentelor sociale de a fi colaborat cu regimul comunist Biserica, armata, justiția, forțele de ordine, Învățământul ... În final Întreaga societate. Peste toți s-a revărsat Înverșunarea, ațâțarea tuturor Împotriva tuturor. Vitriolarea oamenilor de creație din trecut părea un efort susținut de a Împinge țara spre disoluție. În disprețul evidenței intervalul de 50 de ani de dictatură nu a fost periodicizat cel puțin În etapa dictaturii alogene a fărădelegilor, Închisorilor și lagărelor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care „marca” pamfletară a lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi indică o radicalizare a limbajului specifică epocilor de criză. Vitriolarea literaturii „patriotice”, „cu haiduci”, a romancierilor populari tip N.D. Popescu se asociază cu apărarea libertății nealiniate, pe un ton polemic ce va fi intens cultivat și de avangardiștii noștri interbelici: „Bucureștii și-au amintit că nu demult au fost împrejmuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]