143 matches
-
Liiceanu,Cărtărescu,Mihăieș,etc,etc alea sînt binevenite, publicitate negativă în toată regula.Ai nevoie, în fond, de un dușman exemplar dar ăla trebuie să fie cunoscut de toată lumea! Se știe cita notorietate a cîștigat de pe urma faptului că a fost vituperat de cîțiva monștrii sacrii. Codruț, mă tem că postările tale sau ale mele devin o proptea serioasă la brandul lui DB și mă gândesc serios să îi cerem să cotizeze pentru treaba asta. Publicitatea negativă e excelentă iar Bucurenci o
Ai dreptul sa ramai dezbracat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82989_a_84314]
-
Adriane..." Aici, considerăm, a umplut cupa cu ultima picătură. A fi adversar al premierului până-n pânzele albe și a fi, în același timp în cele mai cordiale relații, per tu, cum se spune - scoate la iveală cumplita suspiciune a cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în salon dansăm menuet. Acel "dragă Adriane", ca probă de perfidie ar dezigna un maestru, ca gafă însă, se penalizează. Bineînțeles nu de către sideralul premier
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
nu vede în femeie decît o marionetă (o ingenuă - în actul doi și/sau o curtezană, în final). Hoffmann nu poate să accepte o Olympia răzvrătită, care se eliberează singură. El preferă să rămînă ancorat în clișeele burghez-patriarhale, iar apoi vituperează împotriva lui Niklaus. Nu înțelege nici măcar că personajul cel malefic e, de fapt, Coppelius și nu neapărat Niklaus. Sau poate că, de fapt, Hoffmann a ghicit ce se întîmplă, însă nu are curaj să înfrunte viața. O altă prejudecată spune
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese în „Adevărul” și
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
Dar găsim și aici, subliniată o dată în plus, miza importanței persoanei publice Michel Houellebecq. Provocarea este de natură estetică în ultimul rînd. Prima grijă a romancierului este aceea de face publicul și instituțiile culturale și politice să reacționeze imediat. Sunt vituperați, pe rînd și uneori în mai multe reprize, foștii eroi soixante-huitarzi, best-seller-urile americane (concret: John Grisham e făcut praf), lumea mercantilă a concernelor industriei de consum - turismul organizat (din nou concret: concernul “Aurore”, cel mai mare proprietar de hoteluri din
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
goli bisericile, un oraș a continuat să se numească Sf. Gheorghe, ba chiar să și aibă în vecinătatea-i un lac pe care-l cheamă, pur și simplu, Sf. Ana. Această bizarerie m-a umplut deseori de uimire, m-a vituperat cu nenumărate întrebări și mi-a bruscat reprezentările geografice. Faptul că acest nume părea că vine din adîncimile Evului Mediu se răsfrîngea direct asupra percepției spațiale și multă vreme am crezut că Sf. Gheorghe se află undeva la marginea țării
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
episoade nostime sau sfâșietoare, atinse de aripa bucuriei, a tristeții, dar și a credinței nestrămutate în puterea lui Dumnezeu, pilduitoare pentru adevărul vieții, așa cum a fost. Pomenind biografiile ce s-au scris despre tatăl său, Lidia Stăniloae nu uită să vitupereze pirateria editorială de după 1990, care n-a cruțat nici opera Părintelui-Profesor. Alături de protagonist, omniprezent ca tată, soț, și apoi ca bunic, dar mai ales ca reper spiritual, chiar și în cei cinci ani de detenție de la București și Aiud, figura
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]
-
spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase“, care, deși dominantă cantitativ, rămâne, calitativ, extrem de pestriță și incapabilă să își gestioneze lucrativ adeziunea
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
firea și psihicul germanilor, impregnat cu un strat "selvatic, tenebros, nelatin", cum spune V.P., atrași fiind de goticul nocturn și irațional, un reper ancestral sesizat la vremea sa chiar de Tacitus. Participând la un carnaval renan, profesorul are ocazia să vitupereze climatul de libertate excesivă, folosind expresii tari pe adresa acelei dizgrațioase, obstinate petreceri colective în care risipa și ostentația își dau mâna cu grotescul și luxuria. Mircea Zaciu oferă adevărate gravuri, "insectizând" comportamente și măști transformiste, ceea ce nu exclude momentele
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
reconciliere a poetului cu universul? Un soi de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
număr al Dilemei) și climatul „(sub)cultural” actual, lipsit de adevăratele valori, cred în autonomia esteticului și-n kantiana lege morală din fiecare. Credința în principiul moral e ceea ce o animă de altminteri permanent pe Ileana Mălăncioiu, în numele căruia condamnă și vituperează deopotrivă pe corifeii reciclați ai comunismului și pe susținătorii „adevăratei Revoluții” (cum numește victoria în alegerile din 1996 a Opoziției anticomuniste). Și-i cad victimă, la un loc, Adrian Păunescu, Nicolae Breban, Dinu Săraru, Marian Popa, Ecaterina Țarălungă, Gabriela Adameșteanu
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]
-
străduiește să extindă aria contestației la întreaga personalitate lovinesciană. Nu era cel mai bun lucru să se întoarcă la faza impresionistă a criticului, de care el însuși s-a despărțit. Prozatorului îi displace profund speculația despre sursa muzicală a ideilor, vituperând necruțător: "în sens clinic numai cretinii și euforicii au idei muzicale" (p. 53). Camil Petrescu repetă cu obstinație că E. Lovinescu nu are idei (afirmă chiar că e steril), nu are intuiție, nu are gust estetic, nu are talent - și
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
colț pe pămînt unde suportarea unei crime naționale să fie mai comodă decît la noi. La noi se iartă pe toată linia. La noi se uită". Nu în ultimul rînd sîntem îndemnați a semnala actualtiatea unor linii ale poetului ce vituperează apatia și lîncezirea conștiințelor, retorica sterilă a parlamentarilor, egotismul lacom, parazitar al noilor privilegiați, pe fondul unei degringolade axiologice: Spiritul curent arată semne de slăbiciune vădită, este o răsturnare a valorilor care ne-a dat criza principiului de autoritate atît
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
degrabă că așa am fost întotdeauna: la 1921, când B. Fundoianu biciuia provincialismul și spiritul servil-imitator, la 1934, când Eugen Ionescu ne descria drept o cultură minoră a falselor căutări și a falselor probleme, la 1982, când Ioan Petru Culianu vitupera sterilitatea absolută a creației postbelice. Cu un cuvânt dur, am fi o cultură second-hand. O construcție minoră, incapabilă să atingă maturitatea - nici ca proiect, nici ca valoare. Pentru H.-R. Patapievici, tragedia culturii din România se datorează înseși originii sale
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
a făcut caz nejustificat, ar fi fost comparabilă cu cea dintre un plutonier și un general, "într-o ierarhie literară militarizată". Disprețul autorității provinciale față de faptul cultural (oho, cît de bine îl cunoaște, pe piele proprie, și subsemnatul!) e astfel vituperat: "La Valea Mare - unde se află astăzi o casă memorială -, doctorul Vasile Tițescu ne mai spune ce știm cu toții; aici Ťa trăit, a scris, s-a bucurat și s-a sfîrșit Liviu Rebreanu - aici s-a scris o pagină de
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
a înțelegerii corecte a acestuia nu a preocupat întotdeauna pe muzicieni. Sau nu îndestul. Între gândul creator fixat în manuscris și textul tipărit, care urma să fie executat și să rămână posterității, conformitatea era de foarte multe ori discutabilă. Beethoven vitupera împotriva greșelilor flagrante și nenumărate ce-i „împodobeau” partiturile tipărite. Primele ediții din muzica lui Bach (Clavecinul bine temperat a apărut prima oară în 1802) erau de asemenea pline cu greșeli de note. Iar tentativa de a da, în sfârșit
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
să colecționăm experiențe", se mobilizează Andrei Pleșu, moralist veritabil, atent la cusăturile societății și la pliurile psihologiei umane. Obscenitate, da (,nerușinare în politică, nerușinare în publicistică, nerușinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi", vituperează autorul într-o Notă introductivă, pe linia retorică a indignării maioresciene În contra direcției de astăzi în cultura română), însă numirea și circumscrierea ei nu prezintă decât arareori acreală justițiară, aroganță etică, inflexibilitate judecătoare. Lăsând altora modelul profetului național, neobosit în
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
și Sylvia Plath, De Chirico, Rahmaninov și Leonard Cohen se amestecă într-un bol alimentar livresc, mestecat cu fața la oglindă, dar nedigerat satisfăcător. "Romanul" pendulează între ficțiune și realitate, inserând inclusiv conversații ale tinerilor fracturiști (Ianuș, Chiva, }upa, Domnica Drumea) și vituperând, cu indignări ŕ la Ginsberg, împotriva mizerabilei Românii. Versuri, fragmente de jurnal oscilând între inept și scabros (,Eu sunt o toaletă publică. Oricine poate veni în mine să stea cât ar sta în șezut pe colacul veceului, să se cace
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
a complicităților despre care vorbeam anterior. Ceea ce credem nu se suprapune cu ceea ce scriem. Diplomați de Dâmbovița sau de Mureș, suntem solidari la telefon ori pe culoarele Facultății; și preocupați de cu totul alte teme în coloanele gazetei. Și invers: vituperăm oral împotriva unei personulități agasante, dar până la publicarea acestor opiniuni fermitatea noastră slăbește, se diminuează, se transformă în altceva. Cu riscurile de rigoare, Alexandru Mușina își propune, explicit, ,translatarea, trecerea în spațiul public (publicarea în ŤVatrať mai ales) de opinii
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
vreo funcțiune oficială pentru a nu se întîlni cu regele. N-a fost, în consecință, cum s-ar fi cuvenit, guvernator al B.N.R. ci numai director. Acest om din umbră, o mare personalitate politică, a exercitat roluri colosale. Eminescu îl vitupera mereu că fanariot și "lifta grecească". Din medalionul d-lui Rădulescu reiese că familia lui Carada era demult stabilită în Muntenia, ca bunicul său matern era sîrb (nu grec), aparținînd unei vechi familii boierești din țară, pomeniți în documente încă
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana Mălăncioiu să nu manifeste un interes deosebit față de realitatea civică. În pofida acestei împrejurări, poeta s-a dovedit un opozant al dictaturii pe care a vituperat-o în volumul d-sale Urcarea muntelui (1985, 1992), punct de reper al relativ puținelor scrieri cu orientare antitotalitară apărute în țara noastră pînă în 1989. Explicația etică rezidă, evident, în conștiința autoarei. Cea estetică ar putea fi aproximată prin
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
clar" (...) încă nu voi muri,/ poate chiar voi salva lumea..." (ibidem). Așadar, satira e înzestrată cu un rol soteriologic, e drept, grevat de semnul eventualității, izvorînd din indecizia morală a subiectului. De reținut circumstanța că autorul nu se mulțumește a vitupera fondul așa-zicînd istoric al întristărilor d-sale, adică regimul totalitar ("Pe cînd mai toți se jucau în fața lui Dumnezeu cu viața,/ făcînd din cuvinte proprietate de stat,/ sclave vîndute unor utopii de import,/ ca-ntr-un carnaval continuu fără sărbători
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
nu rezultă însă, cum s-ar putea prezuma, o cădere în brațele ideii socialist-comuniste. Imun multă vreme la seducțiile luptei de clasă, deoarece s-a fixat la idealul unei existente luminate, ordonate, stăpînite de "chibzuința", opuse penibilei "dezorganizări individuale", Arghezi vituperează teza revoluției atotizbăvitoare, prin formule ce s-ar cuveni antologate. Puține propoziții de critică a comunismului atît de pline de miez și de constrîngătoare expresiv găsim în literele românești. Glumind, am putea afirmă că poetul și-a ispășit păcatul compromisului
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
lungi țin loc competența și onestitate? Nimic, pentru că nu e nimic de salvat. Situația an țară e atat de putreda, ăncăt, nimerindu-mă de curand ăntr-un compartiment de tren cu un tânăr polițist, acesta a răbufnit, ăn cele din urmă, vituperând: "Nu-mi doresc altceva decât să apară o lege care să le ceară ălor mei, polițiștilor, să-și motiveze banii cu care și-au făcut case, vile și conace la țară!" Situația era tragi-comică: simplu civil, nu aveam decât să
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]
-
pe care un mare clasic englez îl judeca drept bâlci al deșertăciunilor. De regulă, omul coborât din foișor trece prin stări alternative, sfârșind, daca este filosof, a se mânia pe șine, iar dacă nu, a arunca în dreapta și în stânga anatema, vituperând pe seama rânduielilor, cu finalul regret de a se fi născut prea devreme. Ori prea târziu, daca nu cu însăși durerea de a se fi născut. Vezi ideile despre viața pe acest pământ ale strămoșilor noștri daci - pe cât ne sunt de
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]