8 matches
-
cincisprezece volume. „Colocvială, fără stridențe de nici un fel, poezia Aurei Christi atinge corzile grave ale meditației profunde, instrumentând imnic și memorabil angoasa existențială, care impulsionează fiecare poem.” (Cezar Ivănescu) „Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.” (Nicolae Balotă) „Aura Christi este cea care posedă cel mai profund sensul tragicului. Discursul său liric, de o forță verbală și imaginativă excepționale, nu evită pathosul, mai puțin
OPERA LITERARĂ A SCRIITOAREI AURA CHRISTI ACCESIBILĂ ÎN FORMAT DIGITAL de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_opera_george_roca_1389586250.html [Corola-blog/BlogPost/363796_a_365125]
-
a integra dialectic aceste valori. De aceea, dacă există indiscutabil în marxism o necesară forță conservativă, ea nu trebuie și nu poate să fie conservatoare și dogmatică. A conserva nu înseamnă a colecționa lucruri moarte, ci a îmbrățișa toate valorile vivifiante ale spiritului. — Și soluția? — Nu știu dacă soluțiile pe care le-am da unii sau alții dintre noi pot avea vreo eficacitate; nu știu nici măcar dacă astfel de soluții există. Cine știe ce ne rezervă viitorul! Nu cred în dezvoltarea liniară a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cărțile lui Cioran, veselia aceea inexplicabilă, dar nu mai puțin reconfortanta, în ciuda aspectului negru, se datorează, spune Cioran, pasiunii cu care a scris, căci el se declară a fi "violent", si nu pesimist. Asta e ceea ce-mi face negația vivifianta."84 Se confesează a fi "că diavolul, care este un tip activ, un negator, care pune lucrurile în mișcare."85 Întrebat cum de scrierile sale sunt atat de profund pesimiste, în timp ce stilul este vioi, sprințar, plin de umor caustic, si
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui mcnok și a lui getik. 22 Cf. M. Boyce, "Haoma, priest of the sacrifice"; Gnoli, "Lo stato di "maga", pp. 114-115; id., "Questioni", p. 366. Zaratliustra și religia iraniană Or, haoma este bogată în xvarenah, fluid sacru, arzător, luminos, vivifiant și spermatic, totodată. Ahurâ Mazda este posesorul, prin excelență, de xvarenah; dar această "flacără" divină țâșnește și din fruntea lui Mithra (Yast, X, 127) și emană, ca o lumină solară, din creștetul suveranilor 23. Totuși orice ființă omenească are un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vie” care-i vine din „ceea ce a moștenit de la mit și de la religiosul refulat”, poate poezia să dețină un asemenea rol. „Funcțiune intimă a universului”, poezia e cea care salvează ultimul teritoriu al inteligenței „extraraț ionale” în conștiința europeană. Funcțiune vivifiantă a interiorității umane, poezia propune o cale integratoare pentru spirit printr-un limbaj care se găsește „dincolo de rațiune” dar nu fără rațiune, ultim eșapatoar împotriva cartezianismului dominator. „Funcțiune misterioasă și naturală” a omului, demnitate mare și secretă ale cărei sens
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Romanticii aspiră, totuși, să scrie o capodoperă bazîndu-se pe propria subiectivitate (pasiune), iar grecii (prin Socrate) tind să convertească, observă tot Barthes, mitul erotic Într-un mit estetic. Citatul dat de Barthes din Suferitele tînărului Werther („Am pierdut... forța sacră, vivifiantă, cu care cream În jurul meu universuri”)... nu-i, totuși, concludent, pentru că, afirmînd că nu mai poate crea În jurul lui o galaxie de lumi, omul Îndrăgostit implantează, În acest timp, În jurul lui universuri noi (acelea ale imaginației). E vorba, În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
chiar și celor morți. 3.2.2.9.4. pne¤mă zÄiopoio¤n: „duh făcătoriu de viață” (SC); „duh de viiață făcătoriu” (Blaj); „duh făcător de viață” (BVA); „duh dătător de viață” (G-R, BS, C); „în Spiritum vivificantem” (Vg); „esprit vivifiant” (BJ); „a life-giving spirit” (RSV). Vorbind despre trupul de carne, pieritor, si de cel spiritual, de după înviere, Pavel face analogia între Adam și Hristos, numit „Adam cel de pe urma” și spune despre acesta: ...Egéneto ho prÄÎtos ánthrÄpos Adàm eis psychgn zÄÎsan
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în volumul de versuri Imnuri către soare (1982), structurat în trei secțiuni. Prima, Elegiile, sugerează o apropiere de orfism, dar „zicerile” lui C. , fără artificii lirice, descriu un univers în disoluție în care pogoară o lumină neagră, nu ziditoare și vivifiantă, ca la orfici. Baladele..., a treia secțiune, sunt mai articulate, în pofida pastișării lui François Villon sau a lui Walt Whitman. După ce mai mulți ani a renunțat să scrie poezie, C. se apropie de poezia haiku, schimbându-și radical, nu doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]